Mesajul Primei Preşedinţii, august 2012
Chemarea Salvatorului de a sluji
Toţi cei care au studiat matematica ştiu ce înseamnă un numitor comun. În cazul sfinţilor din zilele din urmă, există o trăsătură comună ce ne uneşte. Acea trăsătură comună este chemarea pe care o primeşte fiecare dintre noi de a ne îndeplini îndatoririle în împărăţia lui Dumnezeu aici pe pământ.
Vă plângeţi vreodată când vi se dă o chemare? Sau acceptaţi cu recunoştinţă fiecare şansă de a vă sluji fraţii şi surorile, ştiind că Tatăl nostru Ceresc îi va binecuvânta pe cei cărora le dă chemări?
Sper că nu vom uita adevăratul obiectiv al ocaziilor preţioase de a sluji. Acel obiectiv, acel ţel etern, este acelaşi despre care a vorbit Domnul şi care se găseşte în Perla de mare preţ: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea – să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului”1.
Fie ca noi să ne amintim mereu că pelerina calităţii de membru în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu este o haină lejeră ci, mai degrabă, o robă a responsabilităţii. Îndatorirea noastră, pe lângă aceea de a salva pe alţii, este de a-i îndruma către împărăţia celestială a lui Dumnezeu.
Mergând de bunăvoie pe calea slujirii a lui Dumnezeu, nu vom fi niciodată în situaţia cardinalului Wolsey al lui Shakespeare. După ce puterea i-a fost luată după o viaţă de slujire faţă de regele său, el a declarat cu tristeţe:
Pe Dumnezeul meu de l-aş fi slujit cu jumătate din acel zel
Cu care am slujit regelui meu, El nu m-ar fi lăsat
La vârsta mea, neprotejat în faţa duşmanului2.
Ce fel de slujire ni se cere din cer? „Domnul cere inima şi un suflet binevoitor; şi cei care sunt binevoitori şi supuşi vor mânca cele mai bune roade ale ţinutului Sionului în aceste zile din urmă.”3
Mă opresc când mă gândesc la cuvintele preşedintelui John Taylor (1808–1887): „Dacă nu vă îndepliniţi chemările cu credinţă şi sârguinţă, Dumnezeu vă va face răspunzători pentru aceia pe care i-aţi fi putut salva dacă v-aţi fi făcut datoria”4.
Viaţa lui Isus când a slujit printre oameni este asemenea unui reflector incandescent al bunătăţii. „Sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă”5, a declarat Isus când a dat putere picioarelor schilodului, vedere ochilor orbului, auz urechilor surdului şi viaţă trupului celui mort.
Prin pilda bunului samaritean, Învăţătorul ne-a învăţat să ne iubim aproapele ca pe noi înşine6. Prin răspunsul dat tânărului bogat, el ne-a învăţat să nu fim egoişti7. Prin hrănirea celor 5.000 de oameni, El ne-a învăţat să fim atenţi la nevoile altora8. Iar prin cuvântarea de pe munte, El ne-a învăţat să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu9.
În Lumea Nouă, Domnul înviat a declarat: „Voi cunoaşteţi lucrurile pe care trebuie să le faceţi în Biserica Mea; căci lucrurile pe care voi M-aţi văzut pe Mine că le fac, pe acelea trebuie să le faceţi şi voi; căci ceea ce voi M-aţi văzut pe Mine că fac, tot aceea trebuie şi voi să faceţi”10.
Îi binecuvântăm pe alţii când slujim în penumbra lui „Isus din Nazaret… care umbla din loc în loc, făcea bine”11. Dumnezeu să ne binecuvânteze să găsim bucurie slujind Tatălui nostru din Cer când slujim copiilor Săi pe pământ.
© 2012 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/11. Aprobarea traducerii: 6/11. Titlul original: First Presidency Message, August 2012. Romanian. 10368 171
Să predăm din acest mesaj
„[Domnul] nu va permite ca noi să eşuăm dacă ne facem partea. El ne va mări, chiar depăşind talentele şi aptitudinile noastre… Este una dintre cele mai dulci experienţe pe care le poate avea o fiinţă umană” (Ezra Taft Benson, în Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 20). Gândiţi-vă să împărtăşiţi o experienţă când dumneavoastră sau cineva cunoscut aţi simţit că Domnul v-a mărit talentele şi aptitudinile. Invitaţi familia să împărtăşească unele dintre experienţele lor pozitive când au răspuns „chemării Salvatorului de a sluji”.