Mesajul învăţătoarelor vizitatoare, septembrie 2012

Nevoile speciale şi slujirea oferită

Studiaţi, rugându-vă, acest material şi, în funcţie de fiecare situaţie, discutaţi-l cu surorile pe care le vizitaţi. Folosiţi întrebările pentru a vă ajuta să le întăriţi pe surori şi pentru a face ca Societatea de Alinare să devină o parte activă în propria dumneavoastră viaţă.

Credinţă, Familie, Alinare

„Nevoile celorlalţi sunt omniprezente”, a spus preşedintele Thomas S. Monson, „iar fiecare dintre noi poate face ceva pentru a ajuta pe cineva… Dacă nu ne pierdem pe noi înşine în slujire faţă de alţii, viaţa noastră nu are mare scop”¹.

În calitate de învăţătoare vizitatoare putem cunoaşte şi iubi, în mod sincer, fiecare soră pe care o vizităm. Slujirea oferită celor pe care le vizităm va fi un rezultat firesc al dragostei noastre pentru ele (vezi Ioan 13:34–35).

Cum putem cunoaşte nevoile spirituale şi temporale ale surorilor noastre astfel încât să putem oferi slujire atunci când este nevoie? În calitate de învăţătoare vizitatoare, avem dreptul să primim inspiraţie atunci când ne rugăm pentru cele pe care le vizităm.

Este, de asemenea, important să păstrăm mereu legătura cu surorile noastre. Vizitele personale, contactele telefonic, mesajele de încurajare, e-mailurile, participarea la adunări alături de ele, complimentele sincere, oferirea de ajutor la biserică, atunci când au probleme de sănătate sau se află la nevoie şi alte acte de slujire, toate acestea ne ajută să veghem asupra lor şi să ne întărim reciproc.²

Învăţătoarelor vizitatoare li se cere să raporteze situaţia cu privire la bunăstarea surorilor, la orice nevoi speciale şi la slujirea oferită lor. Acest fel de rapoarte şi slujirea noastră faţă de surori ne ajută să arătăm că suntem ucenice ale Învăţătorului.³

Din scripturi

Ioan 10:14–16; 3 Nefi 17: 7, 9; Moroni 6:3–4

Din istoria noastră

Slujirea reciprocă a fost mereu punctul central al programului învăţătoarelor vizitatoare. Prin intermediul slujirii continue aducem bunătate şi prietenie care depăşesc graniţele vizitelor lunare. Ceea ce contează este grija noastră.

„Dorinţa mea este să le rog pe surori să nu se mai îngrijoreze de faptul că trebuie să dea un telefon sau să viziteze pe cineva o dată pe lună sau la trei luni”, a spus Mary Ellen Smoth, a 13-a preşedintă generală a Societăţii de Alinare. Ea ne-a rugat ca, în schimb, să ne „concentrăm asupra hrănirii sufletelor sensibile”⁴.

Preşedintele Spencer W. Kimball (1895–1985) ne-a învăţat: „Este vital să ne slujim unii pe alţii în împărăţie”. În acelaşi timp, el a recunoscut că nu este nevoie ca orice slujire să fie eroică. El a spus: „Foarte des, actele noastre de slujire constau în simple încurajări sau în oferirea de ajutor în sarcini de zi cu zi, dar ce consecinţe glorioase pot avea… faptele mici făcute din proprie voinţă!”⁵.

© 2012 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/11. Aprobarea traducerii: 6/11. Titlul original: Visiting Teaching Message, September 2012. Romanian. 10369 171