Mesajul Primei Preşedinţii, martie 2014
Slujire şi viaţă veşnică
Salvatorul este un exemplu de slujire altruistă. Viaţa Sa perfectă a fost dedicată slujirii Tatălui Ceresc şi tuturor copiilor Săi. Scopul comun al Tatălui şi al Fiului este de a ne oferi tuturor darul nemuririi şi binecuvântarea vieţii veşnice (vezi Moise 1:39).
Pentru a ne califica în vederea obţinerea vieţii veşnice, noi trebuie să ne schimbăm prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos – trebuie să fim născuţi din nou şi să fim curăţaţi de păcate. Totuşi, copiii mai mici de 8 ani sunt fără păcat şi sunt mântuiţi prin ispăşire (vezi Mosia 3:16, 21; Moroni 8:10–12).
Pentru noi toţi care ajungem la vârsta responsabilităţii, există un plan minunat care ne permite să fim curăţaţi de păcate şi să ne pregătim pentru viaţa veşnică. Această pregătire începe cu botezul efectuat prin autoritatea preoţiei şi primirea Duhului Sfânt. Apoi, noi trebuie să ne amintim întotdeauna de Salvator şi să ţinem poruncile pe care ni le-a dat El.
În Cartea lui Mormon, regele Beniamin a vorbit poporului său despre bucuria pe care o simţim când primim iertarea oferită prin ispăşirea lui Isus Hristos. Apoi, el le-a propovăduit faptul că, pentru a păstra iertarea păcatelor lor, ei trebuie să-şi înveţe copiii să slujească unii altora şi că trebuie să fie cât mai generoşi pentru a satisface nevoile materiale şi spirituale ale celor din jur. (Vezi Mosia 4:11–16.)
De asemenea, el a propovăduit: „Şi iată, vă spun aceste lucruri ca voi să puteţi învăţa înţelepciune; ca voi să puteţi învăţa că, atunci când sunteţi în slujba aproapelui, sunteţi numai în slujba Dumnezeului vostru” (Mosia 2:17).
Isus umbla din loc în loc propovăduind Evanghelia Sa şi făcând bine (vezi Faptele apostolilor 10:38). El i-a vindecat pe cei bolnavi. A înviat pe cei morţi. Prin puterea Sa, a hrănit mii de oameni când au fost flămânzi şi nu au avut ce mânca (vezi Matei14:14–21; Ioan 6:2–13). După învierea Sa, El a oferit hrană unora dintre apostolii Săi când aceştia au venit pe malul Mării Galileii (vezi Ioan 21:12–13). Pe continentul american, El i-a vindecat pe cei bolnavi şi a binecuvântat copiii, unul câte unul (vezi 3 Nefi 17:7–9, 21).
Apostolul Iacov ne-a învăţat că dorinţa de a sluji altora izvorăşte din recunoştinţa pentru ceea ce Domnul a făcut pentru noi:
„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui …
Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păstrăm neîntinaţi de lume” (Iacov 1:25, 27).
Unul dintre lucrurile prin care recunoaşteţi dacă sunteţi în procesul de purificare este dorinţa dumneavoastră crescândă de a sluji altora pentru Salvator. Programul învăţătorilor de acasă şi al învăţătoarelor vizitatoare devine mai degrabă o bucurie şi nu o obligaţie. Vă oferiţi mai des voluntar în cadrul unei şcoli locale ori ajutaţi la susţinerea săracilor din comunitatea dumneavoastră. Deşi aveţi, probabil, puţini bani pentru a da celor care au mai puţin, vă doriţi să fi avut mai mult pentru a da mai mult (vezi Mosia 4:24). Sunteţi nerăbdători să slujiţi copiilor dumneavoastră şi să le arătaţi modul de a sluji altora.
Pe măsură ce firea dumneavoastră se schimbă, veţi simţi o dorinţă de a oferi mai multă slujire fără să aşteptaţi răsplată. Cunosc ucenici ai Salvatorului care au oferit daruri importante în bani şi slujire cu hotărârea ca nimeni, cu excepţia lui Dumnezeu şi copiii lor, să nu ştie acest lucru. Dumnezeu a apreciat slujirea lor prin faptul că le-a oferit binecuvântări în această viaţă şi îi va binecuvânta în viaţa veşnică ce va urma (vezi Matei 6:1–4; 3 Nefi 13:1–4).
În timp ce aţi respectat porunca de a sluji altora (vezi Matei 22:39), aţi simţit că sentimentele dumneavoastră de mândrie au dispărut. Salvatorul i-a mustrat pe apostolii Săi când aceştia se certau cu privire la cine va fi cel mai mare dintre ei. El a spus:
„Să nu vă numiţi «Dascăli»; Căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru” (Matei 23:10–11).
Salvatorul ne învaţă modul în care putem învăţa să slujim altora. El a slujit în mod desăvârşit şi noi trebuie să învăţăm să slujim aşa cum a învăţat El – primind har după har (vezi D&L 93:12–13). Prin intermediul slujirii pe care o oferim, noi devenim mai asemănători Lui. Noi ne vom ruga cu toată puterea inimii pentru a-i putea iubi pe duşmanii noştri precum El îi iubeşte (vezi Matei 5:43–44; Moroni 7:48). Şi, în cele din urmă, vom putea fi pregătiţi pentru viaţa veşnică împreună cu El şi cu Tatăl nostru Ceresc.
Vă promit că noi putem ajunge să slujim în mod desăvârşit dacă urmăm învăţăturile şi exemplul Salvatorului.
© 2014 Intellectual Reserve, Inc.. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/13. Aprobarea traducerii: 6/13. Titlul original: First Presidency Message, March 2014. Romanian. 10863 171
Să predăm din acest mesaj
Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a încurajat să ne rugăm pentru a găsi ocazii de a sluji: „În rugăciunea dumneavoastră de dimineaţa, în fiecare nouă zi, rugaţi-L pe Tatăl Ceresc să vă îndrume pentru a recunoaşte o ocazie de a-i sluji unuia dintre copiii Săi preţioşi. Apoi, de-a lungul zilei… [căutaţi] pe cineva căruia să-i oferiţi ajutor” („Angajaţi-vă cu sârguinţă într-o cauză bună”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 31). Aveţi în vedere să-i invitaţi pe cei cărora le predaţi să-şi stabilească un ţel de a se ruga în fiecare dimineaţă pentru prilejuri de a sluji şi, apoi, să le caute de-a lungul zilei.