Mesajul Primei Preşedinţii – iunie 2014
Să grăbim lucrarea
Ştiţi că Biserica fusese restaurată de 98 de ani când a fost organizat cel de-al 100-lea ţăruş? Dar, după mai puţin de 30 de ani, Biserica a organizat cel de-al 200-lea ţăruş. Şi, după doar opt ani, Biserica a organizat cel de-al 300-lea ţăruş. Astăzi avem peste 3.000 de ţăruşi.
De ce este creşterea din ce în ce mai rapidă? Deoarece mai mulţi oameni ştiu despre Biserică? Deoarece avem capele frumoase?
Aceste lucruri sunt importante, dar motivul pentru care Biserica creşte astăzi este faptul că Domnul a spus că acest lucru se va întâmpla. În Doctrină şi legăminte, El a spus: „Iată, voi grăbi lucrarea Mea, la timpul ei”1.
Noi, în calitatea de copii de spirit ai Tatălui Ceresc, am fost trimişi pe pământ în aceste zile pentru a ajuta la grăbirea acestei lucrări măreţe.
Din câte ştiu eu, Domnul nu a spus niciodată că lucrarea Sa ţine doar de viaţa muritoare. Lucrarea Sa are un caracter etern. Eu cred că El grăbeşte lucrarea în lumea spiritelor. De asemenea, cred că Domnul, prin slujitorii Săi de acolo, pregăteşte multe spirite să primească Evanghelia. Responsabilitatea noastră este să-i căutăm pe cei morţi şi apoi să mergem la templu şi să înfăptuim rânduielile sacre care vor oferi celor care sunt de pe partea cealaltă a vălului aceleaşi oportunităţi de care avem parte şi noi.
Fiecare sfânt din zilele din urmă demn din lumea spiritelor este ocupat, a spus preşedintele Brigham Young (1801–1877). „Ce fac ei acolo? Ei predică Evanghelia tot timpul şi pregătesc calea pentru ca noi să grăbim lucrarea noastră prin a construi temple aici şi pretutindeni”2.
Acum, munca de istorie a familiei nu este uşoară. Celor din Scandinavia le pot spune că le înţeleg frustrarea. De exemplu, pe linia mea suedeză, numele bunicului meu a fost Nels Monson; numele tatălui său nu a fost Monson, ci Mons Okeson. Tatăl lui Mons se numea Oke Pederson, iar tatăl său se numea Peter Monson – înapoi la numele de Monson.
Domnul se aşteaptă ca noi să facem munca de istorie a familiei bine. Cred că primul lucru pe care trebuie să îl facem dacă vrem să îndeplinim această lucrare cu bine este să avem Spiritul Tatălui nostru Ceresc cu noi. Când trăim pe cât de demni putem, El va face posibile binecuvântările pe care le dorim cu sinceritate şi le căutăm cu sârguinţă.
Vom face greşeli, dar niciunul dintre noi nu poate deveni expert cu privire la istoria familiei fără să înceapă de undeva. Aşadar, trebuie să ne avântăm în această lucrare şi trebuie să ne pregătim pentru greutăţile care vor veni. Aceasta nu este o responsabilitate uşoară, dar Domnul ne-a dat-o mie şi dumneavoastră.
Pe măsură ce veţi lucra la istoria familiei, veţi întâmpina greutăţi şi vă veţi spune: „Nu mai pot face nimic”. Când ajungeţi în acea situaţie, îngenuncheaţi şi rugaţi-L pe Domnul să pregătească o cale şi El o va pregăti pentru dumneavoastră. Depun mărturie despre adevărul acestui lucru.
Tatăl Ceresc îi iubeşte pe copiii Săi din lumea spiritelor la fel de mult ca pe mine şi pe dumneavoastră. Cu privire la munca de salvare a morţilor, profetul Joseph Smith a spus: „Şi, acum, când marile scopuri ale lui Dumnezeu se apropie repede de îndeplinirea lor şi lucrurile despre care s-a vorbit în profeţii se împlinesc, când împărăţia lui Dumnezeu este stabilită pe pământ şi străvechea ordine a lucrurilor este restaurată, Domnul ne-a arătat această îndatorire şi acest privilegiu”3.
Cu privire la strămoşii noştri care au murit fără să cunoască Evanghelia, preşedintele Joseph F. Smith (1838–1918) a declarat: „Prin intermediul eforturilor noastre în numele lor, ei nu vor mai fi încătuşaţi şi întunericul care îi înconjoară va dispărea, astfel încât lumina să poată străluci asupra lor şi ei vor auzi în lumea spiritelor despre lucrarea pe care copiii lor de aici au făcut-o în numele lor şi se vor bucura cu dumneavoastră că v-aţi îndeplinit responsabilitatea”4.
Sunt milioane şi milioane de copii de spirit ai Tatălui nostru Ceresc care nu au auzit niciodată de Hristos înainte să moară şi să meargă în lumea spiritelor. Dar acum au fost învăţaţi Evanghelia şi aşteaptă ziua în care dumneavoastră şi cu mine vom căuta numele lor pentru ca să mergem în casa Domnului şi să facem rânduielile pe care ei nu le pot face pentru ei înşişi.
Dragii mei fraţi şi surori, depun mărturie că Domnul ne va binecuvânta pe măsură ce acceptăm şi acţionăm în conformitate cu această chemare.
Să predăm din acest mesaj
Gândiţi-vă la o povestire preferată din istoria familiei dumneavoastră şi împărtăşiţi-o cu cei pe care îi vizitaţi. Puteţi folosi întrebările din secţiunea pentru copii a mesajului Primei Preşedinţii (pagina 2) pentru a-i încuraja pe cei pe care îi vizitaţi să împărtăşească povestirile. Puteţi citi Doctrină şi legăminte 128:15 şi, apoi, puteţi discuta despre importanţa de a face rânduieli în templu pentru strămoşii noştri.
© 2014 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în SUA. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/14. Aprobarea traducerii: 6/14. Titlu original: First Presidency Message, June 2014. Romanian. 10866 171