Mesajul Primei Preşedinţii, decembrie 2014
Umpleţi pământul cu dragostea lui Hristos
Când ne gândim la Crăciun, deseori ne gândim la oferirea şi primirea de daruri. Darurile pot să facă parte dintr-o tradiţie îndrăgită, dar ele pot, de asemenea, să diminueze măreţia simplă a acestei perioade şi să ne distragă de la celebrarea naşterii Salvatorului având spiritul alături.
Ştiu din experienţa personală că cele mai memorabile zile de Crăciun pot fi chiar acelea care sunt cele mai umile. Cadourile din copilăria mea erau desigur modeste faţă de standardele din ziua de astăzi. Câteodată primeam o cămaşă recondiţionată sau o pereche de mănuşi sau şosete. Îmi amintesc de un Crăciun aparte, când fratele meu mi-a dat un cuţit pe care îl cioplise dintr-o bucată de lemn.
Nu e nevoie de cadouri scumpe pentru a petrece Crăciunul în mod spiritual. Îmi amintesc de o poveste spusă de vârstnicul Glen L. Rudd, care a slujit ca membru al Celor Şaptezeci, între anii 1987 şi 1992. În ajunul Crăciunului, cu un număr de ani în urmă, în timp ce gestiona o magazie a episcopiei, a aflat de la un conducător ecleziastic despre o familie nevoiaşă, care se mutase de curând în oraş. Când a mers să viziteze micul lor apartament, a găsit o tânără mamă singură, împreună cu patru copii care aveau mai puţin de zece ani.
Sărăcia familiei era atât de mare, încât mama nu a putut să cumpere bunătăţi sau cadouri pentru copiii ei de Crăciun – nici măcar nu şi-a permis un brad. Fratele Rudd a vorbit cu familia şi a aflat că cele trei fetiţe ar dori o păpuşă sau un animal de pluş. Când l-a întrebat pe fiul în vârstă de şase ani ce dorea, băieţelul flămând a răspuns : „Aş vrea un bol de ovăz”.
Fratele Rudd i-a promis băieţelului un bol de ovăz şi, poate, încă ceva. Apoi s-a dus la magazia episcopiei şi a adunat mâncare şi alte provizii pentru a satisface nevoile imediate ale familiei.
Chiar în acea dimineaţă, un sfânt din zilele din urmă generos îi dăduse cincizeci de dolari „pentru cineva care avea nevoie”. Folosind acea donaţie, fratele Rudd a luat pe trei dintre copiii săi şi s-au dus la cumpărături – copiii lui alegând jucării pentru copiii nevoiaşi.
După ce a umplut maşina cu mâncare, haine, daruri, un pom de Crăciun şi câteva ornamente, familia Rudd s-a îndreptat spre apartamentul celeilalte familii. Acolo, i-au ajutat pe mamă şi pe copii să monteze bradul. Au pus darurile sub brad şi i-au oferit băieţelului un pachet mare de fulgi de ovăz.
Mama a plâns, copiii s-au bucurat şi toţi au cântat un colind. În seara aceea, când familia Rudd s-a strâns pentru cină, au mulţumit pentru că, de Crăciun, au putut să aducă puţină bucurie unei alte familii şi să ajute un băieţel să primească un bol de ovăz.1
Hristos şi spiritul dăruirii
Gândiţi-vă la modul simplu şi totuşi plin de măreţie, prin care Tatăl nostru Ceresc a ales să onoreze naşterea Fiului Său. În acea noapte sfântă, îngeri le-au apărut nu celor bogaţi, ci păstorilor. Copilul Hristos s-a născut nu într-o casă mare, ci într-o iesle. A fost înfăşat nu în mătase, ci în scutece.
Simplitatea acelui prim Crăciun a prevestit viaţa Salvatorului. Deşi El crease pământul, umblase în împărăţia măreţiei şi slavei şi stătuse la dreapta Tatălui, a venit pe pământ ca un copil neajutorat. Viaţa Lui a fost un model de nobleţe modestă şi el a umblat printre cei săraci, bolnavi, întristaţi şi împovăraţi.
Deşi a fost rege, Lui nu i-a păsat nici de onorurile, nici de bogăţiile oamenilor. Viaţa Lui, cuvintele Lui şi activităţile Lui zilnice au fost monumente de simplă şi totuşi profundă demnitate.
Isus Hristos, care a ştiut perfect cum să dăruiască, a stabilit pentru noi modelul pentru a dărui. Celor care au inimi împovărate de singurătate şi durere, El le aduce milă şi alinare. Celor care au trupuri chinuite de boală şi inimi care suferă, El le aduce iubire şi vindecare. Celor care au suflete împovărate de păcat, El le oferă speranţă, iertare şi salvare.
Dacă Salvatorul ar fi printre noi astăzi, L-am găsi acolo unde a fost întotdeauna – îngrijindu-se de cei smeriţi, descurajaţi, umili, nefericiţi şi săraci în spirit. În perioada Crăciunului şi întotdeauna, să-I facem daruri iubind cum iubeşte El. Să ne amintim de măreţia umilă a naşterii, darurilor şi vieţii Sale. Şi, prin fapte simple de bunătate, caritate şi compasiune, să umplem lumea cu lumina dragostei Lui şi a puterii Sale de vindecare.
© 2014 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/14. Aprobarea traducerii: 6/14. Titlul original: First Presidency Message, December 2014. Romanian. 10872 171.
Să predăm din acest mesaj
Preşedintele Uchtdorf ne învaţă că trebuie să urmăm exemplul de dăruire al Salvatorului. Aveţi în vedere să-i rugaţi pe cei pe care îi vizitaţi să numească, pe rând, un dar pe care Salvatorul li l-a făcut şi să discute cum ar putea să folosească acel dar pentru a sluji altora. De exemplu, dacă un membru a fost binecuvântat cu pregătire muzicală, el ar putea să meargă să cânte colinde unora dintre vecini. V-aţi putea oferi să îngenuncheaţi în rugăciune împreună cu cei pe care îi vizitaţi, cerând inspiraţie în legătură cu darurile pe care să le împărtăşiţi şi cu cine să le împărtăşiţi. Urmaţi orice fel de inspiraţie pe care o primiţi.