Mesajul Primei Preşedinţii, februarie 2015
Mărturia şi convertirea
Există o diferenţă între a primi o mărturie despre adevăr şi a fi convertit cu adevărat. De exemplu, marele apostol Petru a depus mărturia sa către Salvator despre faptul că ştia că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
„[Isus] le-a zis… «Cine ziceţi că sunt?».
Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: «Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!».
Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: «Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.»” (Matei 16:15-17)
Şi, mai târziu, prin porunca Sa către Petru, Domnul ne-a dat nouă şi lui un îndrumar pentru a deveni cu adevărat convertiţi şi a prelungi această stare pentru restul vieţii. Isus a spus astfel: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22:32).
Isus l-a învăţat pe apostolul Petru că, pe lângă dobândirea unei mărturii, trebuie să aibă loc o mare schimbare pentru a putea gândi, simţi şi acţiona ca ucenici ai lui Isus Hristos convertiţi cu adevărat. Aceasta este marea schimbare pe care o căutăm cu toţii. Odată ce o obţinem, trebuie ca acea schimbare să continue până la sfârşitul stării noastre de încercare din viaţa muritoare (vezi Alma 5:13-14).
Noi ştim din propria experienţă şi din a altora că a avea câteva momente importante de putere spirituală nu va fi suficient. Petru a negat că Îl cunoştea pe Salvator chiar şi după ce a primit o mărturie de la Spirit că Isus este Hristosul. Cei trei martori ai Cărţii lui Mormon au primit o mărturie directă despre Cartea lui Mormon ca fiind cuvântul lui Dumnezeu şi, totuşi, mai târziu, ei au şovăit în a-l susţine pe Joseph Smith ca profet al Bisericii Domnului.
Avem nevoie de o schimbare în inimile noastre, aşa cum este descrisă în cartea lui Alma: „Şi ei toţi au declarat către popor acelaşi lucru – că inimile lor au fost schimbate; că nu mai aveau nicio dorinţă de a face rău” (Alma 19:33; vezi, de asemenea, Mosia 5:2).
Domnul ne-a învăţat că, atunci când suntem cu adevărat convertiţi la Evanghelia Sa, inimile noastre se vor întoarce de la preocupările egoiste către slujire pentru a-i inspira pe alţii în progresul lor spre viaţa eternă. Pentru a obţine acea convertire, ne putem ruga şi putem lucra în credinţă pentru a deveni o făptură nouă, lucru posibil prin ispăşirea lui Isus Hristos.
Putem începe prin a ne ruga pentru credinţa de a ne pocăi de egoism şi pentru darul de a ne îngriji de alţii mai mult decât de noi înşine. Ne putem ruga pentru puterea de a lăsa la o parte mândria şi invidia.
Rugăciunea va fi cheia atât pentru primirea darului dragostei pentru cuvântul lui Dumnezeu, cât şi pentru Hristos (vezi Moroni 7:47-48). Cele două vin împreună. Pe măsură ce citim, medităm şi ne rugăm cu privire la cuvântul lui Dumnezeu, vom ajunge să-l iubim. Domnul pune aceasta în inimile noastre. Pe măsură ce simţim acea dragoste, vom începe să-L iubim pe Domnul din ce în ce mai mult. Împreună cu aceasta va veni dragostea pentru semeni de care avem nevoie pentru a-i întări pe cei pe care Domnul îi pune în calea noastră.
De exemplu, ne putem ruga pentru a-i recunoaşte pe cei pe care Domnul vrea ca misionarii Săi să le predea. Misionarii cu timp deplin se pot ruga cu credinţă să ştie prin Spirit ce să predea şi să mărturisească. Ei se pot ruga cu credinţă ca Domnul să-i ajute să simtă dragostea Sa pentru toţi oamenii pe care îi întâlnesc. Misionarii nu îi vor aduce pe toţi cei pe care îi întâlnesc la apele botezului şi pentru a primi darul Duhului Sfânt. Dar pot avea Duhul Sfânt drept însoţitor. Prin slujirea lor şi cu ajutorul Duhului Sfânt, misionarii vor avea, în timp, o schimbare a inimilor lor.
Acea schimbare va fi înnoită din nou şi din nou, pe măsură ce ei şi noi continuăm în mod altruist, pe parcursul întregii vieţii, să acţionăm cu credinţă pentru a-i întări pe alţii cu ajutorul Evangheliei lui Isus Hristos. Convertirea nu va consta într-un singur eveniment sau în ceva care va dura o perioadă din viaţă, ci va fi un proces continuu. Viaţa poate deveni mai luminoasă până în ziua perfectă în care Îl vom vedea pe Salvator şi vom afla că am devenit ca El. Domnul a descris călătoria astfel: „Ceea ce este de la Dumnezeu este lumină; şi acela care primeşte lumina şi rămâne credincios lui Dumnezeu, primeşte mai multă lumină; şi acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei” (D&L 50:24).
Vă promit că aceasta se poate aplica fiecăruia dintre noi.
© 2015 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/14. Aprobarea traducerii: 6/14. Titlul original: First Presidency Message, February 2015. Romanian. 12582 171
Să predăm din acest mesaj
Vârstnicul David A. Bednar din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a folosit „pilda castravetelui murat” pentru a ne învăţa că, mai mult decât un eveniment unic, convertirea este un proces continuu: „Rând după rând şi precept după precept, treptat şi aproape imperceptibil, motivele noastre, gândurile noastre, lucrările noastre şi faptele noastre devin aliniate voinţei lui Dumnezeu” („Trebuie să vă naşteţi din nou”, Liahona, mai 2007, p. 21). Aveţi în vedere recapitularea pildei castravetelui murat cu cei cărora le predaţi. Ce poate face fiecare dintre noi pentru a înainta constant în procesul treptat al convertirii despre care au vorbit atât preşedintele Eyring, cât şi vârstnicul Bednar?