Mesajul Primei Preşedinţii, martie 2015
Înconjurat de braţele Sale prietenoase
La fel ca mulţi alţi oameni, deseori am fost inspirat de lucrări frumoase de artă sau muzicale. O astfel de ocazie a fost atunci când am stat în faţa unei picturi de maestru, creată de artistul danez Frans Schwartz, intitulată Agonia din grădină.1
Această pictură dureros de frumoasă Îl înfăţişează pe Salvator îngenunchiind în Grădina Ghetsimani. În timp ce El Se roagă, un înger stă alături de El, înconjurându-L cu braţe prietenoase, acordându-I alinare, sprijin şi ajutor divin.
Cu cât contemplu mai mult această pictură, cu atât inima şi mintea mi se umplu cu sentimente inexprimabile de tandreţe şi recunoştinţă. Pot să înţeleg, într‑o mică măsură, cum trebuie să fi fost să fii prezent atunci când Salvatorul Şi‑a început munca măreață și culminantă asupra mortalităţii, luând asupra Sa păcatele lumii. Mă minunez de dragostea şi mila infinită pe care Tatăl le are pentru copiii Săi. Sunt copleşit de profundă recunoştinţă pentru ceea ce Fiul fără păcat a făcut pentru întreaga umanitate şi pentru mine.
Sacrificiul Fiului lui Dumnezeu
În fiecare an, în această perioadă, sărbătorim şi medităm asupra sacrificiului pe care Isus Hristos l-a făcut pentru toată umanitatea.
Ceea ce a făcut Salvatorul în folosul nostru, din Ghetsimani şi până pe Golgota, este mai presus de puterea mea de a înţelege. A luat povara păcatelor noastre asupra Sa şi a plătit o răscumpărare eternă şi care ne obligă, nu numai pentru păcatul originar săvârşit de Adam, ci şi pentru păcatele şi greşelile miliardelor şi miliardelor de suflete care au trăit vreodată. Acest sacrificiu etern, sacru a cauzat „suferinţe care M-au făcut, chiar pe Mine, Dumnezeu, Cel mai mare dintre toţi, să tremur de durere şi să sângerez din fiecare por şi să sufăr atât în trup, cât şi în spirit” (D&L 19:18).
El a suferit pentru mine.
El a suferit pentru dumneavoastră.
Sufletul meu se umple de recunoştinţă atunci când meditez asupra semnificaţiei preţioase a acestui sacrificiu. Sunt plin de umilinţă atunci când ştiu că toţi cei care acceptă acest dar şi îşi apleacă inima către El pot fi iertaţi şi curăţaţi de păcate, oricât de întunecată ar fi pata lor sau oricât de apăsătoare ar fi povara lor.
Putem deveni din nou puri şi fără pată. Putem fi mântuiţi prin sacrificiul etern al iubitului nostru Salvator.
Cine ne va alina?
Cu toate că niciunul dintre noi nu va trebui să cunoască vreodată adâncimea suferinţei Domnului nostru, fiecare dintre noi va avea propriile ore întunecate şi amare – momente în care durerea şi mâhnirea noastră vor părea că sunt mai mult decât putem îndura. Vor fi perioade în care remuşcarea şi greutatea păcatelor noastre ne vor apăsa fără milă.
Chiar în acele perioade, dacă ne înălţăm inimile spre Domnul, cu siguranţă, El va recunoaşte şi va înţelege. El care a suferit pentru noi în grădină şi pe cruce, cu atât altruism, nu ne va lăsa acum fără alinare. El ne va întări, încuraja şi binecuvânta. El ne va înconjura cu braţele Sale prietenoase.
El va fi pentru noi mai mult decât un înger.
El ne va aduce alinare, vindecare, speranţă şi iertare binecuvântate.
El este Mântuitorul nostru.
Eliberatorul nostru.
Salvatorul nostru milostiv şi Dumnezeul nostru binecuvântat.
© 2015 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/14. Aprobarea traducerii: 6/14. Titlul original: First Presidency Message, March 2015. Romanian. 12583 171