Tineri
Unită etern cu familia mea
Autoarea articolului locuieşte în Utah, SUA.
Când am fost adoptată la vârsta de trei ani, mama mea biologică a permis ca adopţia să fie finalizată cu condiţia ca părinţii mei adoptivi să fie de acord să primesc rânduielile din Biserică după ce voi împlini 12 ani. Ea a crezut că trebuie să fiu destul de mare ca să pot lua o decizie singură, dar a fost foarte dificil să aştept.
Da, a fost foarte greu să îi văd pe mulţi dintre prietenii mei cum erau botezaţi când împlineau opt ani, dar şi mai greu era să ştiu că nu puteam fi pecetluită cu părinţii mei adoptivi şi cu cei cinci fraţi şi surori înainte de a împlini vârsta de 12 ani. Eram speriată de faptul că s-ar putea întâmpla ceva cu mine şi că nu voi putea fi pecetluită cu ei.
În timp ce mă apropiam de vârsta de 12 ani, am început să planificăm botezul meu şi pecetluirea cu familia mea. Părinţii mei m-au lăsat să aleg templul în care doream să fim pecetluiţi. Am crezut mereu că Templul San Diego din California era cel mai frumos, aşa că întreaga familia a fost de acord să mergem în California pentru a fi pecetluiţi.
Abia aşteptam să devenim o familie eternă alături de părinţii, fraţii şi surorile mele. În timpul rânduielii de pecetluire, am simţit Spiritul atât de puternic încât îmi este greu să descriu în cuvinte. Acum, fiind în sfârşit pecetluită cu familia mea, sentimentele mele de îngrijorare s-au transformat în alinare şi pace, ştiind că sunt unită etern cu ea.