Mesajul Primei Preşedinţii, ianuarie 2016
Fericire pentru cei pe care îi iubim
Preşedintele Henry B. Eyring
primul consilier în Prima Preşedinţie
Cu toţii dorim fericire pentru cei pe care îi iubim şi le dorim să aibă parte de cât mai puţină suferinţă. Când citim relatările despre fericire – şi suferinţă – din Cartea lui Mormon, inimile ne sunt tulburate în timp ce ne gândim la cei dragi. Iată o relatare adevărată despre o perioadă de fericire:
„Şi s-a întâmplat că nu era niciun conflict în ţară datorită dragostei lui Dumnezeu care trăieşte în inimile oamenilor.
Şi nu erau nici invidie, nici certuri, nici tumulturi, nici curvii, nici minciuni, nici crime sau alte feluri de necurăţenii; şi cu siguranţă nu a putut să fie niciun popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de către mâna lui Dumnezeu”.
Apoi, citim:
„Şi cât erau ei de binecuvântaţi! Căci Domnul i-a binecuvântat pe ei în toate faptele lor; da, şi anume, au fost binecuvântaţi şi au prosperat până când o sută zece ani au trecut; iar cei din prima generaţie de după Hristos au murit, iar în ţară nu era niciun conflict” (4 Nefi 1:15-16, 18).
Ucenicii iubitori ai lui Hristos se roagă şi acţionează pentru ca o astfel de binecuvântare să fie primită de alţii şi de ei înşişi. Din relatările din Cartea lui Mormon şi, pentru mulţi dintre noi, din propria experienţă, ştim că darul fericirii poate fi dobândit. Ştim că această cale către fericire este clar marcată. Ştim, de asemenea, că menţinerea fericirii nu este uşoară, decât dacă, aşa cum a fost în cazul nefiţilor după vizita Salvatorului, „dragostea lui Dumnezeu” trăieşte în inimile noastre.
Acea dragoste exista în inimile nefiţilor pentru că ei au ţinut legea care făcea posibil acest lucru. Rezumatul acelei legi se găseşte în rugăciunile de împărtăşanie, care încep cu o cerere sinceră către Tatăl nostru Ceresc iubitor. Ne rugăm cu inima plină de credinţă în Salvatorul nostru personal şi având o dragoste profundă faţă de El. Ne luăm angajamentul în mod sincer, să luăm asupra noastră numele Lui, să ne amintim de El şi să ţinem toate poruncile Sale. În cele din urmă, ne exercităm credinţa ca Duhul Sfânt, al treilea membru al Dumnezeirii, să poată fi întotdeauna cu noi şi să depună mărturie inimilor noastre despre Tatăl şi Fiul Său Preaiubit (vezi D&L 20:77, 79).
Datorită însoţirii Duhului Sfânt, inimile noastre se pot schimba în aşa măsură încât ajungem să dorim şi acceptăm dragostea Tatălui nostru Ceresc şi a Domnului Isus Hristos. Modul în care dragostea lui Dumnezeu poate să ajungă în inimile noastre este simplu, tot aşa cum este şi cel în care putem ajunge să n-o mai simţim în inimile noastre. De exemplu, o persoană poate să aleagă să se roage mai rar Tatălui Ceresc sau să nu plătească o zeciuială integrală sau să înceteze să se ospăteze din cuvântul lui Dumnezeu ori să ignore pe cei săraci şi nevoiaşi.
Orice alegere de a nu ţine poruncile Domnului poate face ca Spiritul să se retragă din inima noastră. Din cauza acestei pierderi, fericirea scade.
Fericirea pe care o dorim pentru cei dragi ai noştri depinde de alegerile lor. Oricât de mult am iubi un copil, un simpatizant sau ne-am iubi prietenii, nu-i putem forţa să ţină poruncile pentru a ajunge să fie demni ca Duhul Sfânt să le atingă inimile şi să producă schimbări în ele.
Aşadar, cel mai bun ajutor pe care îl putem oferi este orice lucru care-i determină pe cei pe care îi iubim să fie atenţi la alegerile pe care le fac. Alma a făcut acest lucru prin intermediul unei invitaţii pe care aţi putea s-o faceţi şi dumneavoastră:
„Să vă umiliţi înaintea Domnului şi să strigaţi numele Lui sfânt şi să vegheaţi şi să vă rugaţi fără răgaz pentru ca să nu fiţi ademeniţi mai presus decât ceea ce voi puteţi duce şi astfel să fiţi conduşi de către Spiritul Sfânt, devenind umili, blânzi, supuşi, răbdători, plini de dragoste şi de îndurare;
Având credinţă în Domnul; având speranţa că veţi primi viaţă veşnică; având întotdeauna dragostea de Dumnezeu în inimile voastre pentru ca să fiţi înălţaţi în ziua din urmă şi să intraţi în odihna Lui” (Alma 13:28-29).
Mă rog ca cei pe care îi iubiţi să accepte invitaţia inspirată de a alege calea către fericirea eternă.
© 2016 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/15. Aprobarea traducerii: 6/15. Titlul original: First Presidency Message, January 2016. Romanian. 12861 171
Să predăm din acest mesaj
Preşedintele Eyring ne învaţă că fericirea de care avem parte în viaţă depinde de hotărârile pe care le luăm. Pe măsură ce discutaţi acest mesaj, puteţi să vă concentraţi asupra lucrurilor pe care preşedintele Eyring a spus că putem alege să le facem (de exemplu: să ne rugăm, să muncim, să ne exercităm credinţa şi să ne luăm angajamentul în mod sincer) pentru a ne conduce către acea cale a fericirii. Puteţi să invitaţi pe cei cărora le predaţi să scrie două sau trei lucruri pe care doresc să le facă, lucruri care-i pot îndruma mai bine spre „calea către fericirea eternă”.