Tineri
Baza mărturiei mele
Autoarea articolului locuieşte în Idaho, S.U.A.
Când eram în vârstă de 16 ani, un prieten a venit la noi acasă cu misionarii. În decurs de o lună de la prima discuţie, la toate întrebările mele am primit răspunsuri clare. Am simţit că Duhul Sfânt depune mărturie despre adevărul mesajelor restaurării. Era diferit de orice simţisem vreodată şi ştiam că totul era adevărat.
Totuşi, am avut parte, mai mult ca niciodată, de multă respingere şi opoziţie. M-am simţit singură, obosită şi derutată. Dacă făceam ceva drept, de ce întâmpinam atâta adversitate? Nu puteam înţelege în ce mod încercările mele erau pentru binele meu. Misionarii m-au învăţat să postesc şi să mă rog chiar în mijlocul unei zile de şcoală. Când lucrurile au devenit insuportabile am început să mă rog sincer şi imediat am simţit alinarea Spiritului.
Săptămâna botezului meu a fost plină de încercări. Şeful meu m-a ameninţat că, dacă nu renunţ la botez, mă va concedia şi mă va înlocui cu altă persoană care n-ar face aşa ceva, am ajuns la spital având pietre la rinichi şi părinţii mei mi-au cerut să plec de acasă. Cu atât de multe lucruri pe care nu le puteam controla, singurul lucru pe care-l puteam face era să am încredere în Domnul.
Fiecare dintre aceste încercări s-au dovedit a fi în folosul meu. Ele m-au ajutat să învăţ despre doctrinele Evangheliei, fapt care mi-a asigurat o bază pentru mărturia mea.