2016
Ce urmează după dragoste?
septembrie 2016


Mesajul Primei Preşedinţii, septembrie 2016

Ce urmează după dragoste?

Profetul nostru preaiubit, preşedintele Thomas S. Monson, ne-a învăţat că „dragostea este chiar esenţa Evangheliei”1.

Dragostea este atât de importantă, încât Isus a numit-o „cea dintâi, şi cea mai mare poruncă” şi a spus că toate celelalte părţi ale legii şi ale cuvintelor profeţilor depind de aceasta2.

Dragostea este motivaţia principală a tot ceea ce facem în Biserică. Orice program, orice adunare la care participăm şi orice faptă pe care o facem în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos trebuie să izvorască din acest atribut – căci fără caritate, „dragostea pură a lui Hristos”, nu suntem nimic.3

Odată ce înţelegem aceasta cu mintea şi inima noastră, odată ce ne declarăm dragostea faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri – ce urmează?

Oare faptul de a simţi compasiune şi dragoste faţă de alţii este de ajuns? Oare faptul de a ne declara dragostea faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri îndeplineşte obligaţia pe care o avem faţă de Dumnezeu?

Pilda celor doi fii

La templul din Ierusalim, preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor au mers la Isus să-L facă să spună ceva ce puteau folosi împotriva Lui. Cu toate acestea, Salvatorul a schimbat situaţia spre avantajul Său relatând o povestire.

„Un om avea doi fii”, a început El. Tatăl s-a dus la primul şi l-a rugat să meargă să lucreze în vie. Însă, fiul a refuzat. Mai târziu, acestui fiu „i-a părut rău, şi s-a dus”.

Apoi, tatăl s-a dus la al doilea fiu şi l-a rugat să meargă să lucreze în vie. Al doilea fiu i-a promis că se va duce, dar nu s-a dus.

Apoi, Salvatorul S-a întors către preoţi şi bătrâni şi le-a adresat întrebarea: „Care din amândoi a făcut voia tatălui Său?”

Ei au trebuit să recunoască faptul că a fost primul fiu – cel care a spus că nu se va duce, însă, mai târziu, s-a pocăit şi s-a dus să lucreze în vie4.

Salvatorul a folosit această povestire pentru a sublinia un principiu important – aceia care se supun poruncilor sunt cei care, într-adevăr, Îl iubesc pe Dumnezeu.

Probabil de aceea i-a rugat Isus pe oameni să asculte de cuvintele fariseilor şi cărturarilor şi să le urmeze, dar să nu le urmeze exemplul.5 Aceşti învăţători religioşi nu făceau ceea ce propovăduiau. Lor le plăcea să vorbească despre religie, dar, din nefericire, le scăpa esenţa ei.

Fapte şi salvarea noastră

Într-una dintre ultimele învăţături ale Salvatorului oferite ucenicilor Săi, El le-a vorbit despre judecata finală. Cei ticăloşi şi cei neprihăniţi vor fi separaţi. Cei buni vor moşteni viaţa veşnică; cei ticăloşi vor fi predaţi să primească pedeapsa veşnică.

Care a fost diferenţa dintre cele două grupuri?

Cei care şi-au arătat dragostea prin fapte au fost salvaţi. Cei care nu au făcut acest lucru, au fost condamnaţi.6 Adevărata convertire la Evanghelia lui Isus Hristos şi la valorile şi principiile ei va fi reflectată de faptele noastre de zi cu zi.

În cele din urmă, simplul fapt de a ne declara dragostea faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri nu ne va face demni de a fi exaltaţi. Pentru că, aşa cum Isus ne-a învăţat: „Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”7.

Ce urmează după dragoste?

Răspunsul la întrebarea „Ce urmează după dragoste?” poate fi simplu şi direct. Dacă Îl iubim cu adevărat pe Salvator, ne întoarcem inimile spre El şi, apoi, mergem pe calea uceniciei. Când Îl iubim pe Dumnezeu, ne vom strădui să ţinem poruncile Sale.8

Dacă îi iubim cu adevărat pe semenii noştri, îi vom ajuta „[pe] cei săraci şi [pe] cei nevoiaşi, [pe] cei bolnavi şi [pe] cei chinuiţi”9. Pentru că aceia care fac aceste fapte altruiste de compasiune şi slujire10 sunt ucenici ai lui Isus Hristos.

Aceasta este ceea ce urmează după dragoste.

Aceasta este esenţa Evangheliei lui Isus Hristos.

Să predăm din acest mesaj

Preşedintele Uchtdorf defineşte adevăraţii ucenici ai lui Isus Hristos ca fiind cei care îşi arată dragostea faţă de El şi faţă de semeni prin faptele lor. El ne învaţă că „dacă Îl iubim cu adevărat pe Salvator, ne întoarcem inimile spre El şi, apoi, mergem pe calea uceniciei”. Puteţi să-i rugaţi pe cei cărora le predaţi să vă spună în ce moduri au fost motivaţi de dragoste să meargă pe calea uceniciei. Puteţi, de asemenea, să le împărtăşiţi o experienţă personală. Puteţi să-i invitaţi să se roage pentru mai multă caritate şi tărie de a acţiona din dragoste.