Mesaj din partea conducerii zonei
Ocaziile sunt nesfârșite
Când oamenii au întrebat de ce am hotărât să slujesc în misiune cu timp deplin după ce m-am alăturat Bisericii, am răspuns că am găsit o comoară și că doream să o împărtășesc și altora. Bucuria pe care Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos o aduce în viața mea este motivul pentru care nu sunt sfios atunci când trebuie să împărtășesc Evanghelia altora și să-i invit să vină la Biserică împreună cu mine.
Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Indiferent de locul în care vă găsiți pe acest pământ, sunt o mulțime de ocazii de a împărtăși vestea bună a Evangheliei lui Isus Hristos persoanelor pe care le întâlniți și lângă care studiați, trăiți sau munciți sau celor care socializează cu dumneavoastră”1.
Recent, când soția mea Sara a primit însărcinarea de a vorbi în cadrul adunării de împărtășanie, le-am anunțat pe câteva dintre prietenele ei și le-am sugerat că Sara ar aprecia în mod sigur dacă ele ar veni să o susțină. Una dintre prietenele ei a venit împreună cu soțul și cei doi copii ai ei. O simplă invitație a făcut posibil ca o prietenie să fie întărită și ca persoane la care ținem să vină la Biserică împreună cu noi.
În general, oamenii sunt cu adevărat interesați de crezurile noastre și ar dori să știe mai multe. Vârstnicul Quentin L. Cook, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Noul program al adunărilor de duminica reprezintă pentru membri o ocazie excepțională de a invita, cu succes și dragoste, prieteni și cunoștințe să vină, să vadă și să simtă cum este la Biserică”2.
De-a lungul anilor, am făcut multe invitații, rugând prieteni și rude să ni se alăture la prezentarea realizată de copii în cadrul adunării de împărtășanie, la botezul copiilor noștri, când am interpretat numere muzicale speciale, când am vorbit, când s-au organizat seri la gura sobei speciale sau când autorități generale au venit în vizită și, am invitat, de asemenea, multe persoane acasă la noi pentru seara în familie sau pentru a lua cina cu noi și misionarii.
Ocaziile sunt nesfârșite. Îi putem invita pe cei care nu au venit la adunările Bisericii de ceva vreme sau o rudă care nu este membră pentru a fi alături de noi când primim o chemare nouă și, poate, chiar și când suntem puși deoparte. Îi putem invita pe prietenii noștri care nu sunt membri să ni se alăture la adunarea de împărtășanie sau Școala de duminica. Îi putem invita dacă predăm în cadrul unei clase sau dacă ne vom împărtăși mărturia în cadrul adunării de împărtășanie. Putem chiar să ne invităm prietenii să ni se alăture pentru a participa la proiecte de slujire finanțate de Biserică sau pentru a merge să slujească împreună cu noi într-un spital sau cămin. Îi putem invita acasă la noi pentru a lua prânzul după adunările Bisericii.
Indiferent de invitație, cel mai probabil aceasta va fi acceptată dacă ne rugăm pentru cei pe care îi invităm, dacă vom căuta inspirație indiferent de tipul de invitație pe care o facem, dacă postim pentru ei și dacă acționăm potrivit îndemnurilor. În multe cazuri, faptul de a face o invitație nu este suficient; poate că va fi nevoie să facem planuri pentru și împreună cu cei cărora le-am făcut o invitație. Poate că ei doresc să știe la ce să se aștepte sau poate că au nevoie de transport.
Uneori, cei pe care trebuie să-i ajutăm să vină la Biserică pot fi cei alături de care suntem mereu la Biserică. Acest lucru poate însemna faptul de a ajuta un membru al familiei să-și pregătească micul dejun sau să-și calce cămașa sau rochia pentru a-l ajuta sau a o ajuta să economisească timp și să ajungă la timp. Poate însemna, de asemenea, faptul de a evita rostirea de comentarii negative despre adunări sau oameni pentru ca cei pe care încercăm să-i ajutăm să se poată concentra asupra lucrurilor pozitive și să se bucure de faptul că vin la Biserică.
Trebuie să invităm pe toată lumea, chiar și pe cei despre care credem că nu vor veni. Pe măsură ce facem acest lucru, fie ca noi să găsim curajul de a face o invitație în spiritul promisiunii vârstnicului Quentin L. Cook: „Dacă dăm dovadă de dragoste, bunătate și umilință, mulți ne vor accepta invitația. Cei care aleg să nu ne accepte invitația, vor continua să ne fie prieteni”3.