Mesaj din partea conducerii zonei
Binecuvântările templului
Când Domnul l-a instruit pe Adam cu privire la planul fericirii, Moise a scris: „Și iată, toate lucrurile au înfățișarea lor și toate lucrurile sunt create și făcute pentru a depune mărturie despre Mine, atât lucrurile care sunt temporale, cât și lucrurile care sunt spirituale; lucrurile care sunt în cer, sus, și lucrurile care sunt pe pământ, și lucrurile care sunt în pământ, și lucrurile care sunt sub pământ, atât deasupra cât și dedesubt: toate lucrurile depun mărturie despre Mine”1.
Cele mai sacre locuri pe care le avem pe pământ sunt templele, care depun mărturie despre rolul central al Salvatorului în preaslăvirea din templu. Următoarele expresii sunt scrise la intrarea în templu: „Sfințenie Domnului” și „Casa Domnului”.
Când Salvatorul, Isus Hristos, li S-a arătat nefiților, El a invitat toți copiii să vină la El și în relatare sunt descrise următoarele: „Iar ei și-au adus pruncii și i-au așezat jos pe pământ în jurul Lui și Isus a stat în mijloc; și mulțimea s-a dat deoparte până când toți au fost aduși la El”2.
Astfel, una dintre binecuvântările templului este de a fi aduși la El pentru a fi în mijlocul Său și pentru a putea învăța de la El și alături de El, astfel încât să devenim ca El.
În templu învățăm despre scopul vieții, cine suntem, de unde am venit, de ce suntem aici și unde ne vom duce după această viață.
Punând în practică aceste învățături în viața noastră, ca membri care participă la rânduielile din templu, fiecare dintre noi facem, de asemenea, promisiuni sacre Domnului, numite legăminte.
Aceste legăminte includ faptul de a ne supune lui Dumnezeu, de a-L urma pe Isus Hristos, de a fi curați din punct de vedere moral și de a ne dedica timpul și talentele în slujba Domnului.
Aceste angajamente devin principii îndrumătoare pentru viața noastră de zi cu zi. Cinstirea acestor legăminte sacre ne aduce mai multă pace, bucurie și mai multe binecuvântări în această viață pe măsură ce ne străduim să ne întoarcem să trăim alături de Dumnezeu pentru totdeauna.
Una dintre binecuvântările faptului de a ne duce la templu este sentimentul de liniște, rugăciune și considerație trimise în cer, unde putem să trăim pentru totdeauna alături de familia noastră, în prezența Tatălui nostru Ceresc și a lui Isus Hristos.
O altă binecuvântare minunată este împlinirea profeției profetului Maleahi: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.
El va întoarce inima părinților spre copii, și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu un blestem!”3
Când Isus Hristos a fost botezat, El Și-a arătat devotamentul de a se supune tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Mai târziu, Isus ne-a învățat că botezul este necesar pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Așadar, ce se întâmplă cu acei oameni care au murit fără să fi fost botezați?
În templu, botezul și alte rânduieli esențiale sunt înfăptuite pentru și în folosul oamenilor care au murit fără să fi avut această ocazie. Astfel de rânduieli aduc salvarea prin harul lui Isus Hristos tuturor oamenilor. Această slujire pentru și în folosul altora este înfăptuită cu dragoste și, datorită faptului că sfinții din zilele din urmă cred că viața continuă după moarte, ei cred, de asemenea, că oamenii care au murit știu de rânduielile care sunt înfăptuite pentru și în folosul lor și sunt liberi să hotărască dacă le acceptă sau nu.
Prin cercetarea istoriei familiei, sfinții din zilele din urmă caută informații despre strămoșii lor și duc numele lor la templu pentru a înfăptui rânduielile pentru ei.
Când actuala Primă Președinție a fost chemată, președintele Russell M. Nelson a spus: „Fiecare dintre noi aspiră să fie înzestrat cu putere într-o casă a Domnului, să fie pecetluit ca familie, să fie credincios legămintelor făcute în templu care îl face demn de cel mai mare dar al lui Dumnezeu, care este viața eternă. Preaslăvirea dumneavoastră în templu vă va (…) binecuvânta cu mai multă revelație personală”.4
Vă invit pe fiecare să vă bucurați de aceste binecuvântări și promisiuni prin faptul de a merge la templu.