Mesaj din partea conducerii zonei
Oamenii sunt ca să poată avea bucurie
Reformulată, afirmația „oamenii sunt ca să poată avea bucurie”1, ar putea suna astfel: „Întregul motiv al existenței voastre este ca voi să puteți primi bucurie”.
Chiar așa este? Am simțit bucurie când echipa mea de fotbal a înscris un gol al victoriei! Știu că am simțit bucurie când am fost înștiințat că am fost angajat sau când am petrecut o vacanță în familie. Sunt aceste sentimente motivul existenței noastre?
Nu chiar. Aceste sentimente de bucurie sunt reale și importante, dar ele sunt doar reflexii ale unei bucurii mai profunde, durabile care ne este dată de Tatăl nostru din Cer. Nu înscriu echipele tuturor un gol al victoriei. Nu toți cei care se prezintă pentru un loc de muncă îl și primesc. Pentru alții, o vacanță în familie pur și simplu nu este posibilă. Totuși, toată lumea poate primi bucurie adevărată!
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Bucuria pe care o simțim are [puțin] de-a face cu [circumstanțele vieții noastre și totul] cu [elementul central] al vieții noastre”2.
Kelly Ogden și Andrew Skinner, profesori la BYU, au scris: „2 Nefi 2:25 nu ar trebui niciodată citat fără să fie însoțit și de versetul 26. Ele sunt strâns întrețesute, ca doi stâlpi de susținere în marele plan al salvării. Da, Adam a căzut, ca oamenii să poată fi, dar «Mesia vine la timpul potrivit, pentru ca El să poată mântui pe copiii oamenilor de la cădere»”3. Cu alte cuvinte, noi avem parte de această experiență pe pământ datorită căderii lui Adam și a Evei; așa a fost conceput în mod deliberat, pentru ca noi să putem primi bucurie; și, acea bucurie, vine datorită unui Tată iubitor din Cer și a Preaiubitului Său Fiu, Isus Hristos.
Tatăl ne îndreaptă, în mod constant, către Fiul Său – și bucuria, care vine din faptul că facem ca Isus Hristos să fie elementul central al vieții noastre, este o bucurie reală, profundă și durabilă. Este o bucurie deplină.
Următoarele exemple sunt despre oameni care au simțit o bucurie deplină, chiar și în mijlocul dificultăților, pentru că au făcut ca Salvatorul să fie elementul lor central.
Lehi și Saria au văzut că „bucuria lor a fost deplină”4 nu doar datorită întoarcerii în siguranță a fiilor lor, ci și datorită incontestabilității îndrumării Domnului prin profetul Său.
Amon a spus că „bucuria [îi] este [deplină], da, inima [îi] este încărcată de bucurie”5, datorită numeroaselor suflete pe care le-a văzut venind la Isus Hristos și devenind poporul Domnului. Alma a avut aceeași bucurie deplină din aceleași motive6.
Nefi și Lehi, deși erau în închisoare, „au fost umpluți de acea bucurie care este de nespus și plină de slavă”7 când au auzit glasul Tatălui felicitându-i pentru credința lor în Fiul Său Preaiubit.
Iar în final, Iacov vorbește despre toți ucenicii credincioși ai lui Isus Hristos, poporul Său de legământ, și despre bucuria care îi așteptă pe măsură ce trăiesc potrivit Evangheliei, în pofida greutăților, eșecurilor, opoziției și încercărilor. El ne-a învățat: „Dar iată, cei drepți, sfinții Celui Sfânt al lui Israel, cei care au crezut în Cel Sfânt al lui Israel, cei care au îndurat crucile lumii și au disprețuit rușinea acesteia, vor moșteni împărăția lui Dumnezeu, care a fost pregătită pentru ei încă de la întemeierea lumii, iar bucuria lor va fi deplină în vecii vecilor”8.
Depun mărturie că scopul vieții noastre poate fi atins și că toți putem primi bucurie deplină dacă „Îl alegem pe Tatăl Ceresc să fie Dumnezeul nostru”9, facem ca Isus Hristos să fie elementul central al vieții noastre, îi invităm pe alții să învețe despre El, Îi auzim glasul, ne pocăim de păcate și continuăm să mergem înainte pe cărarea legămintelor.