2020
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea
decembrie 2020


Mesaj din partea conducerii zonei

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea

Una dintre tradițiile mele în timpul săptămânilor dinaintea Crăciunului este aceea de a asculta „Mesia”, de Georg Frideric Handel, în timp ce conduc spre locul de muncă. Acest oratoriu cuprinde trei părți și relatează povestirea salvării creștinilor, începând cu revelațiile despre Isus Hristos, care se găsesc în Vechiul Testament, viața Sa ca fiind o împlinire a acestor profeții, nașterea Sa, moartea Sa pe cruce și, apoi, a Doua Sa Venire. Un fragment central din Mesia este format din unele versete din Isaia 9 puse pe muzică. Unele principii importante atrag, în mod special, atenția:

1. Uneori, noi toți umblăm în întuneric – în Hristos găsim lumina

„Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei care locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.” (Isaia 9:2)

Noi, toți, trecem prin momente de întuneric și încercări, iar anul trecut s-a caracterizat prin greutăți deosebite. Mulți dintre noi am simțit cum este să te simți singur și să-ți fie teamă de viitor. Nașterea lui Hristos ne dă speranță. În Hristos găsim lumină, chiar dacă totul în jurul nostru pare să fie întunecat. El este lumina lumii și poate fi o lumină pentru fiecare dintre noi doar dacă urmăm lumina Sa (vedeți, vârstnicul Quentin L. Cook, „Domnul mi-e lumina”, Conferința Generală din luna aprilie a anului 2015 [Liahona, mai 2015]).

2. Noi găsim adevărata bucurie în mesajul lui Isus Hristos

„Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriș, cum se veselește la împărțirea prăzii.” (Isaia 9:3)

Uneori, colegii mei și, de asemenea, membri ai Bisericii, mă întreabă de ce sunt o persoană fericită. În viața mea, am avut, de asemenea, încercări și nu toate lucrurile au ieșit cum mi-aș fi dorit sau cum mă așteptam. Totuși, prin Hristos, noi putem avea o perspectivă eternă și încercările aparent mari pot arăta foarte diferit prin acea perspectivă. Evanghelia Sa – vestea Sa bună de bucurie – ne arată că întunericul este urmat, întotdeauna, de lumină și harul Său este de ajuns pentru noi toți (vedeți 2 Corinteni 12:9). Aceste lucruri îmi aduc bucurie!

3. În Hristos putem găsi tărie; El ne oferă răspunsuri la întrebările esențiale ale vieții noastre

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6)

Hristos este, într-adevăr, un minunat Sfetnic. Să folosim acest dar când nu ne simțim în siguranță, să încercăm, într-adevăr, „[Să-L ascultăm]” (vedeți cuvântarea președintelui Russell M. Nelson, din cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 2020 [Liahona, mai 2020]). El este Salvatorul și Mântuitorul nostru nu numai pentru eternitate, El ne poate ajuta și în viața noastră de zi cu zi. Alma a descris că „El va merge înainte, răbdând dureri și suferințe și ispite de toate felurile; și… El va lua asupra Lui durerile și bolile poporului Său… ca inima Lui să fie inundată de milă... ca El să știe, în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor” (Alma 7:11, 12). Ne putem baza întotdeauna pe Hristos!

4. Hristos este Domn al păcii; El trebuie să fie în centrul vieții noastre în timpul Crăciunului

„El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci.” (Isaia 9:7)

Hristos este Domn al Păcii. Când căutăm, în mod activ, pacea Sa, în căminele noastre, în perioada Crăciunului, Crăciunul nostru va fi nu doar minunat, ci va ajunge să fie o sursă de tărie spirituală.

Vârstnicul Uchtdorf a descris acest principiu foarte clar: „Uneori pare că eforturile noastre de a avea o perioadă de Crăciun perfectă sunt asemănătoare cu un joc de Jenga –știți, cel jucat cu mici blocuri de lemn care sunt stivuite în mod nesigur pentru a forma un turn. În timp ce încercăm să creștem înălțimea turnului, noi scoatem un bloc de lemn înainte de a-l putea așeza în vârful structurii delicate.

Fiecare dintre aceste mici blocuri de lemn este un simbol al evenimentelor perfecte de Crăciun pe care cu disperare dorim să le avem. Avem în minte o imagine despre cum trebuie să fie fiecare lucru – pomul perfect, luminile perfecte, cadourile perfecte și evenimentele în familie perfecte. S-ar putea chiar să dorim să recreăm un moment magic pe care ni-l amintim din perioadele de Crăciun din trecut și nimic din ce nu este perfect nu se va face.

Mai devreme sau mai târziu, ceva neplăcut are loc – blocurile de lemn se prăbușesc, draperiile iau foc, curcanul se arde, puloverul are mărimea greșită, jucăriilor le lipsesc bateriile, copiii se ceartă, presiunea crește – și imaginea Crăciunului perfect pe care ne-am imaginat-o se spulberă în jurul nostru. Drept rezultat, perioada Crăciunului este, deseori, o perioadă de stres, anxietate, frustrare și, poate, chiar de dezamăgire.

Dar atunci, dacă nu vom dori decât să ne deschidem inima și mintea pentru a primi spiritul Crăciunului, vom descoperi lucruri minunate care se întâmplă în jurul nostru și care ne vor îndrepta atenția asupra lucrurilor înălțătoare. De obicei, este ceva mărunt – citim un verset din scripturi, ascultăm un colind sfânt și, într-adevăr, luăm aminte, poate pentru prima dată, la cuvinte sau suntem martori la o dovadă sinceră a dragostei. Într-un fel sau altul, Spiritul ne influențează inima și vedem cum, în esența lui, Crăciunul este mult mai stabil și trainic decât multele lucruri minore ale vieții pe care, prea adesea, le folosim pentru a o împodobi”. [Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf, „Of Curtains, Contentment, and Christmas (Despre draperii, mulțumire sufletească și Crăciun)”, adunare de devoțiune cu prilejul Crăciunului, 2011.]

Toate aceste experiențe speciale pe care le asociem cu perioada Crăciunului sunt o expresie a dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi și pe care o pot simți, din nou și din nou, în mod deosebit, în timpul Crăciunului:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).

Să ne amintim în această perioadă a Crăciunului ce contează cel mai mult în viață: Este această dragoste pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi!