„Un instrument în mâinile Domnului”, Liahona, iulie/aug. 2022.
Vino și urmează-Mă
Estera
Un instrument în mâinile Domnului
Dacă urmăm Spiritul și avem o inimă deschisă, Domnul ne va îndruma să facem ceea ce El dorește ca noi să facem.
Ilustrație de Dilleen Marsh
A fi un instrument în mâinile Domnului este, cu adevărat, destul de ușor. Trebuie doar să fim dornici să permitem Spiritului să ne îndrume și să avem curajul de a urma îndemnurile Sale. Așa s-a întâmplat când părinții soției mele s-au alăturat Bisericii în anul 1968. Un tânăr misionar care dorea să fie un instrument în mâinile Domnului i-a ajutat să-și aducă familia în Biserică.
Socrii mei s-au întâlnit o dată cu misionarii, dar, după aceea, socrul meu nu a mai dorit să continue. Apoi, un misionar nou, vârstnicul Fetzer, a fost transferat în zonă și acest tânăr misionar și colegul său au simțit îndemnul de a vizita familia și de a le sluji. Vârstnicul Fetzer a putut atinge inimile membrilor familiei într-un mod în care alți misionari nu au putut.
În următoarele șase luni, misionarii au slujit nevoilor familiei. Cu timpul, părinții soției mele au fost influențați de Spirit și s-au alăturat Bisericii. Ei au primit binecuvântările pe care le primim când facem și ținem legăminte. Prin intermediul lor, mai multe familii s-au alăturat Bisericii și au primit binecuvântările Evangheliei.
Acest lucru s-a întâmplat, în parte, deoarece un tânăr băiat din Utah a fost dispus să-L „lase pe Dumnezeu să aibă întâietate” în viața sa. El a avut curajul să părăsească confortul căminului său, să învețe o limbă nouă și să-I slujească Domnului în Brazilia.
O conversație simplă
În urmă cu aproximativ un an, soția mea, Alessandra, a primit un mesaj text pe telefonul ei de la o soră din episcopia noastră din Brazilia. Trecuseră mai bine de doi ani de când se întâlniseră ultima dată. Această soră a scris: „Într-una dintre cele mai rele zile din viața mea, nu știu cum am ajuns la Biserică. Când am ajuns, m-ai văzut. M-ai ținut de mână și mi-ai spus să stau lângă tine. Am vorbit cu tine. M-ai ascultat și m-ai sfătuit”.
Aceasta părea să fie o conversație simplă în acel moment. Dar s-a dovedit a fi o ocazie pentru ca soția mea să fie un instrument în mâinile Domnului. Ea i-a slujit acelei surori dragi care trecea printr-o perioadă grea. Alessandra nu s-a gândit cu adevărat la acest lucru. Pur și simplu s-a simțit îndemnată să asculte și să ofere alinare și a acționat conform îndemnului. Acum, după mai bine de doi ani, a primit acest mesaj text de la acea soră, care își exprima recunoștința.
Datorită acestor evenimente, am învățat că nu avem nevoie de o chemare pentru a fi un instrument în mâinile Domnului. Trebuie doar să avem această dorință. „De aceea, dacă doriți să-L slujiți pe Dumnezeu, voi sunteți chemați la această lucrare” (Doctrină și legăminte 4:3).
„Pentru o vreme ca aceasta”
În Vechiul Testament, citim despre o altă persoană care a slujit ca instrument în mâinile lui Dumnezeu. Estera era o tânără fată care și-a pierdut părinții de la o vârstă fragedă. A fost crescută de vărul ei Mardoheu.
După ce împăratul Ahașveroș a divorțat de împărăteasa Vasti, el a ales-o pe Estera să fie noua sa împărăteasă. „Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, și ea a căpătat trecere și iubire înaintea lui” (Estera 2:17). Estera era iudee, dar împăratul nu știa acest lucru.
Haman, unul dintre consultanții împăratului, a fost ridicat la putere să stea mai presus de toate căpeteniile care erau lângă el (vedeți Estera 3:1). Și a complotat „să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni” (Estera 3:13).
Când Estera a aflat despre complotul lui Haman, Mardoheu a îndemnat-o pe Estera să-i vorbească împăratului. Acest lucru reprezenta un mare risc personal pentru ea, dar a prins curaj din cuvintele lui Mardoheu. El a declarat: „Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” (Estera 4:14).
„Dacă va fi să pier, voi pieri”, a spus ea (Estera 4:16) și s-a dus la împărat fără să fie chemată. Aceasta era o ofensă pedepsită cu moartea. Datorită curajului ei, Estera a putut să-l influențeze pe împărat. Drept rezultat, el a emis un decret pentru a-i cruța pe iudei. În el, împăratul „dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viața” (Estera 8:11).
Fiecare rol este important
Estera a fost dornică să fie un instrument în mâinile Domnului. Viața ei de supunere și devotament o pregătise. Când mă gândesc la faptul că a intrat în curtea dinăuntru a regelui fără a fi invitată, mă minunez de curajul ei. Îmi amintește de invitația președintelui Russell M. Nelson adresată tuturor de a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră.1 Estera a fost dornică să-L lase pe Dumnezeu să aibă întâietate.
Vărul Esterei, Mardoheu, a fost, de asemenea, un instrument în mâinile Domnului. A crescut-o bine pe Estera. El i-a oferit sprijin, curaj și inspirație. Cu toții avem un rol de jucat și fiecare rol este la fel de important și crucial.
Domnul a pus-o pe Estera în casa împăratului cu un scop – să-i salveze pe iudei. La fel cum a făcut cu Estera, Domnul ne pune într-un loc în care putem ajuta la îndeplinirea scopurilor Sale. Din acest motiv, trebuie să fim pregătiți și demni când ne confruntăm cu ocaziile pe care El ni le oferă.
Ocazii peste tot în jurul nostru
Ocazii de a fi instrumente în mâinile Domnului sunt peste tot în jurul nostru. Responsabilitatea noastră este să fim pregătiți să acționăm. Deseori, nu știm când sau cum se vor arăta acele ocazii. Trebuie să trăim demni de tovărășia Duhului Sfânt și să avem o inimă deschisă. Apoi, Domnul ne va îndruma să facem ceea ce El dorește ca noi să facem.
În Doctrină și legăminte 35:3, Domnul îi spune lui Sidney Rigdon: „Te-am observat pe tine și lucrările tale. Am auzit rugăciunile tale și te-am pregătit pentru o lucrare mai mare”.
Domnul ne cunoaște și are o lucrare de făcut pentru fiecare dintre noi. Uneori, este o lucrare pe care doar noi o putem face. Această muncă poate fi acasă în calitate de părinți care ajută o fiică sau un fiu care întâmpină dificultăți. Sau poate fi în cadrul responsabilităților noastre din cadrul Bisericii. De fapt, poate fi oricând, oriunde și cu oricine.
Președintele Dieter F. Uchtdorf, pe atunci al doilea consilier în Prima Președinție, a spus: „Domnul v-a dat dumneavoastră aceste responsabilități cu un anume scop. Pot exista persoane și inimi la care doar dumneavoastră puteți ajunge și le puteți influența. Poate nimeni altcineva nu poate s-o facă în același fel”2..
Președintele Uchtdorf, a spus, de asemenea: „În timp ce căutăm să urmăm exemplul [Salvatorului], mâinile noastre pot deveni mâinile Sale; ochii noștri, ochii Lui; inima noastră, inima Sa”3.
Asemenea Esterei, lui Mardoheu, vârstnicului Fetzer, soției mele și multor altora, noi, toți, putem fi instrumente în mâinile Domnului.