Mesaj din partea conducerii zonei
Calea convertirii personale la Salvator
În cartea lui Matei din Noul Testament, când Salvatorul îl invită pe Petru să meargă pe apă, Petru, având dorința intensă de a-L urma, renunță la protecția pe care i-o oferea corabia și coboară repede în apă. Pentru câteva momente, în mod miraculos, el merge spre Salvator pe apă, dar, pe măsură ce furtuna se dezlănțuie, cu vânturile ei puternice, credința lui slăbește, el începe să se scufunde și strigă către Domnul: „Doamne, scapă-mă!”. În acel moment, Salvatorul Își întinde mâna și, ținându-l, spune: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”1.
Această mare lecție primită de Petru ne învață că convertirea nu vine în urma unui eveniment anume, ci în urma unui proces care durează întreaga noastră călătorie pe pământ. Procesul de convertire include exercitarea credinței în Isus Hristos, pocăință zilnică, botezul, primirea Duhului Sfânt și îndurarea până la sfârșit. Cărarea legămintelor este parte a acestei călătorii în care îndurăm până la sfârșit. Când continuăm pe această cărare, ne străduim să devenim mai asemănători lui Hristos și să renunțăm la „omul firesc”. Regele Beniamin din Cartea lui Mormon a descris perfect o parte a acestui proces când ne-a invitat să renunțăm la omul firesc, învățându-ne astfel un principiu doctrinar clar al convertirii:
„Căci omul prin firea lui este un dușman al lui Dumnezeu și a fost de la căderea lui Adam și va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt și înlătură omul firesc și devine un sfânt prin ispășirea lui Hristos Domnul și devine ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot așa cum un copil se supune tatălui său”2.
Acest verset din scripturi descrie clar procesul de convertire: din cauza stării noastre decăzute, tendința noastră firească este să mergem împotriva lucrurilor Spiritului, astfel, adevărata convertire începe când ne supunem îndemnurilor Spiritului Sfânt; apoi vine procesul de sfințire prin ispășirea lui Hristos. Însușirile descrise de profetul Beniamin, cum ar fi ascultarea, blândețea, umilința, răbdarea și faptul de a fi plini de dragoste sunt roadele adevăratei convertiri.
Vârstnicul Bednar ne-a învățat despre blândețe: „Blândețea este o însușire definitorie a Mântuitorului și este caracterizată prin capacitatea de a răspunde în mod drept, supunere benevolă și cumpătare fermă”3.
Când suntem cu adevărat convertiți, ne lăsăm repede convinși să facem voia Tatălui nostru Ceresc. Deși, de multe ori, aceasta înseamnă să ne aruncăm într-o mare necunoscută și tulbure, încercările și provocările vieții ne ajută să ne creștem credința în Isus Hristos când suntem pe cărarea legămintelor. Faptul de a ne ține legămintele și de a ne mări cunoașterea prin studiu și primirea revelației personale reprezintă cheia acestui proces.
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Salvatorul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos, va înfăptui unele dintre cele mai mărețe lucrări ale Sale, începând de acum și până când va veni din nou. Vom vedea semne miraculoase că Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Hristos, prezidează asupra acestei Biserici cu măreție și slavă. Dar, în zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”4.
La fel ca în experiența trăită de Petru și ceilalți apostoli din corabie, noi putem simți puterea faptului de a-L urma pe Isus Hristos cu credință aruncându-ne în apele Sale fără frică, fără să ne temem că ne vom îneca, deoarece apele Sale sunt sursa vieții eterne. După cum a declarat psalmistul: „[El] mă duce la ape de odihnă”5.
Vă invit să faceți din viața dumneavoastră un proces zilnic de convertire la Salvator și la Tatăl nostru Ceresc.