Suntem chemați să facem bine

Vârstnicul Ronald A. Rasband

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Imagine

Vârstnicul Ronald A. Rasband.

Noi clădim împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce slujim altora, ținem înălțată lumina noastră și apărăm libertatea religioasă.

Ghedeon a recunoscut doctrina neadevărată când a auzit-o. El o auzise înainte de la regele Noe și preoții săi – preoți care „erau mândri în trufia inimilor lor” și care „erau… întreținuți în lenea lor și în idolatria lor și în curvia lor de birurile pe care regele Noe le-a impus poporului său” (Mosia 11:5-6).

Mai rău, regele Noe a făcut ca profetul Abinadi să fie omorât și a căutat să-i distrugă pe Alma și pe convertiții săi (vedeți Mosia 17; 18:33-34). Pentru a pune capăt unei asemenea ticăloșii, Ghedeon a jurat să-l oprească pe rege, pe care l-a cruțat numai din cauza invaziei lamanite (vedeți Mosia 19:4-8).

Mai târziu, Ghedeon a dat vina, pe bună dreptate, pe preoții lui Noe pentru răpirea a 24 de fiice lamanite. El a observat că profeția lui Abinadi împotriva poporului fusese împlinită pentru că ei refuzaseră să se pocăiască (vedeți Mosia 20:17-22). El a ajutat la eliberarea poporului lui Limhi, care era în robia lamaniților (vedeți Mosia 22:3-9).

Ajuns la o vârstă mai înaintată, Ghedeon s-a confruntat din nou atât cu mândria, cât și cu ticăloșia când a stat înaintea lui Nehor, care introdusese vicleșugul preoțesc în rândul poporului. Nehor „era împotriva bisericii” și încerca să ducă poporul în rătăcire (vedeți Alma 1:3, 7, 12; vedeți, de asemenea, 2 Nefi 26:29).

Folosind cuvântul lui Dumnezeu ca armă a sa, curajosul Ghedeon l-a mustrat pe Nehor pentru ticăloșia sa. Furios, Nehor l-a atacat pe Ghedeon cu sabia și l-a ucis (vedeți Alma 1:7-9). Astfel s-au încheiat zilele „unui om drept” care „a făcut mult bine acestui popor” (Alma 1:13).

Zilele din urmă în care trăim ne oferă nenumărate ocazii de a urma exemplul lui Ghedeon, acela de a fi „o unealtă în mâinile lui Dumnezeu” (Alma 1:8) fiind „de folos” (Mosia 22:4) altora, apărând neprihănirea și ținând piept amenințărilor la adresa libertății noastre de a-L preaslăvi pe Dumnezeu și de a-I sluji. Pe măsură ce urmăm exemplul de credincioșie al lui Ghedeon, putem și noi să facem mult bine.

Imagine

Femeie cu o tavă cu mâncare stând lângă o femeie care zace la pat.

Uniți în slujire

„În calitate de ucenici [ai Salvatorului], noi căutăm să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele în întreaga lume”, a spus Prima Președinție. „Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este dornică să-i binecuvânteze pe alții și să-i ajute pe cei aflați la nevoie. Suntem binecuvântați să avem capacitatea, resursele și conexiuni globale de încredere pentru a duce la îndeplinire această responsabilitate sacră.”¹

Sunt recunoscător pentru slujirea și păstorirea altruiste pe care membrii Bisericii le oferă în templele noastre și în episcopiile, ramurile și țărușii lor. Sunt, de asemenea, recunoscător că membrii Bisericii slujesc în nenumărate organizații comunitare, educaționale și caritabile și că se implică anual în mii de proiecte umanitare, oferind milioane de ore de voluntariat în aproape 200 de țări și teritorii.²

Un mod prin care Biserica își extinde ocaziile de slujire în mai multe țări este prin JustServe.org. Sponsorizat de Biserică, dar disponibil oricui dorește să-i binecuvânteze pe alții, JustServe.org „face legătura între nevoile de voluntariat ale comunității și voluntari” care „îmbunătățesc calitatea vieții în comunitate”³.

Biserica și membrii ei colaborează, de asemenea, cu organizații de slujire din întreaga lume. Datorită membrilor ei, Biserica a fost „cel mai mare donator de sânge al Crucii Roșii în anul 2022”. Mai mult, Biserica a făcut recent o donație de 8,7 milioane de dolari americani către Crucea Roșie.⁴

De asemenea, Biserica se alătură diferitor organizații pentru a implementa proiecte privind apa potabilă și canalizarea în zone din întreaga lume. În anul 2022, Biserica a participat la 156 de astfel de proiecte.⁵ Colaborăm, de asemenea, cu alte agenții care aduc alinare copiilor suferinzi ai lui Dumnezeu și le facem donații.⁶

„Când ne unim mâinile pentru a sluji oamenilor aflați la nevoie”, a spus președintele Henry B. Eyring, al doilea consilier în Prima Președinție, „Domnul ne unește inimile”⁷.

Imagine

Palme ținute sub formă de căuș în care se află lumina soarelui.

Țineți înălțată lumina voastră

În calitate de ucenici ai Salvatorului, ne binecuvântăm, de asemenea, aproapele pe măsură ce ne ținem legămintele și trăim vieți asemănătoare celei a lui Hristos. Cartea lui Mormon ne învață că cei din „poporul Bisericii” nu trebuie doar să aleagă neprihănirea, ci și să-și facă auzite glasurile neprihănite dacă doresc ca Domnul să-i protejeze și să-i ajute să prospere (vedeți Alma 2:3-7, vedeți, de asemenea, Mosia 29:27). Domnul Se așteaptă ca noi să ne împărtășim credința și crezurile și să ținem înălțată lumina noastră. „Iată, Eu sunt lumina pe care voi o veți ține înălțată.” (3 Nefi 18:24.)

„Noi nu Îi slujim bine Salvatorului nostru dacă ne temem mai mult de om decât de Dumnezeu”, a spus președintele Dallin H. Oaks, primul consilier în Prima Președinție. Dânsul a adăugat: „Noi suntem chemați să stabilim standardele Domnului, nu să urmăm standardele lumii”⁸.

Fie că sunt la școală, la muncă sau la joacă, în vacanță, la o întâlnire sau online, ucenicii Domnului nu „se vor rușina să ia asupra lor numele lui Hristos” (Alma 46:21). Prin cuvintele și faptele noastre, depunem mărturie că Dumnezeu trăiește și că Îl urmăm pe Fiul Său.

„Credința noastră nu este compartimentată sau, cu siguranță, nu ar trebui să fie. Credința nu este doar pentru la biserică, nu este doar pentru acasă, nu este doar pentru [la școală]”, a spus Paul Lambert, un expert sfânt din zilele din urmă în domeniul pluralismului religios. „Este pentru orice ați face.”⁹

Nu cunoaștem efectul pe care mărturia noastră, exemplul nostru bun și faptele noastre bune îl pot avea asupra altora. Dar, pe măsură ce apărăm ce-i drept și ținem înălțată lumina Salvatorului, oamenii ne vor observa și cerul ne va susține.

Imagine

Femeie stând în fața unui templu.

Apărăm libertatea religioasă

Vicleșugul preoțesc din zilele noastre, cu societăți din ce în ce mai laice care sunt împotriva oamenilor credincioși, nu este atât de diferit de cel din vremurile Cărții lui Mormon. Glasul celor care se opun rolului vital al religiei în arena publică și politică devine din ce în ce mai puternic. Laicii și guvernele, inclusiv multe școli și universități, își impun conduita și fac prozelitism pentru imoralitate, ateism și relativism moral.

Atacurile asupra libertății religioase vor avea succes dacă nu ne apărăm drepturile religioase. „Ca Biserică”, am propovăduit eu de curând, „ne alăturăm altor religii în protejarea oamenilor de toate credințele și crezurile și a dreptului lor de a vorbi despre convingerile lor”¹⁰.

A fost purtat un război în cer pentru libertatea morală de a alege – libertatea noastră de a alege. Pentru a ne păstra libertatea de a alege este nevoie să fim sârguincioși în protejarea libertății noastre religioase.

Credința religioasă puternică întărește și protejează familiile, comunitățile și națiunile. Ea generează supunere față de lege, insuflă respect față de viață și proprietate și propovăduiește caritate, onestitate și moralitate – virtuți necesare pentru a perpetua o societate dreaptă, liberă și civilă. Nu trebuie niciodată să ne cerem scuze pentru credința noastră.

Eforturile noastre misionare, munca noastră pentru cei morți făcută în temple, eforturile noastre de a clădi împărăția lui Dumnezeu și chiar fericirea noastră necesită să apărăm credința și libertatea religioasă. Nu putem pierde acea libertate fără să pierdem alte libertăți.

Profetul Joseph Smith ne-a învățat: „Dragostea de libertate este cea care îmi inspiră sufletul − libertatea civică și religioasă a întregii rase umane”¹¹. Libertatea religioasă ne va inspira, de asemenea, sufletul pe măsură ce urmăm sfatul conducătorilor Bisericii:

„ne informăm despre chestiunile de importanță publică și, apoi, vorbim dând dovadă de curaj și politețe”¹²;
„înțelegem că erodarea libertății religioase va avea un impact semnificativ asupra ocaziilor noastre de a crește în tărie și în cunoașterea Evangheliei, de a fi binecuvântați prin rânduieli sacre și de a ne bizui pe Domnul pentru a conduce Biserica Sa”¹³;
„ne ridicăm și vorbim cu îndrăzneală pentru a afirma că Dumnezeu există și că sunt adevăruri absolute pe care poruncile Sale le stabilesc”¹⁴;
„contestăm legile care ne-ar afecta libertatea de a ne trăi potrivit credinței noastre”¹⁵;
„ne ducem în lume pentru a face bine, pentru a clădi credința în Dumnezeul Atotputernic și pentru a ajuta la aducerea altora într-un loc mai fericit”¹⁶;
studiem resursele de pe religiousfreedom.ChurchofJesusChrist.org și de pe religiousfreedomlibrary.org/documents.

Noi clădim împărăția lui Dumnezeu în timp ce slujim, ținem înălțată lumina noastră și apărăm libertatea religioasă. Fie ca Domnul să ne binecuvânteze în eforturile noastre de a face „mult bine” în cadrul familiilor, comunităților și națiunilor noastre.

© 2024 by Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. Tipărit în S.U.A. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/19. Aprobarea traducerii: 6/19. Titlul original: Monthly Liahona Message, June 2024. Romanian. 19347 171