„Anexa C. Cei trei martori”, Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii: Cartea lui Mormon, 2020 (2020)

„Anexa C”, Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii: 2020

Anexa C

Cei trei martori

Timp de mai bine de cinci ani – de prima oară când îngerul Moroni l-a vizitat pe Joseph Smith, până în anul 1829 – Joseph a fost singura persoană care a putut vedea plăcile de aur. Aceasta a dus la multe critici și persecuție din partea celor care credeau că el înșela oamenii. Așa că, imaginați-vă bucuria simțită de Joseph în timp ce traducea Cartea lui Mormon, când a aflat că Domnul avea să le permită altora să vadă plăcile și că aveau și ei să „[poarte] mărturie despre adevărul cărții și al lucrurilor din ea” (2 Nefi 27:12-14; vedeți, de asemenea, 2 Nefi 11:3; Eter 5:2-4).

În luna iunie a anului 1829, Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris au cerut permisiunea de a fi cei trei martori despre care se profețea în Cartea lui Mormon. Domnul le-a împlinit dorința (vedeți D&L 17) și a trimis un înger, care le-a arătat plăcile. Acești oameni au devenit cunoscuți drept cei trei martori și mărturia lor scrisă este inclusă în fiecare exemplar al Cărții lui Mormon.¹

Președintele Dallin H. Oaks a explicat de ce este atât de convingătoare mărturia celor trei martori: „Mărturia celor trei martori despre Cartea lui Mormon rămâne în continuare foarte puternică. Fiecare dintre cei trei a avut suficiente motive și ocazii de a renunța la mărturia sa dacă ar fi fost falsă sau să fie nesiguri despre anumite detalii, dacă vreunele dintre acestea ar fi fost incorecte. După cum este bine cunoscut, din cauza neînțelegerilor sau geloziei în care au fost implicați alți conducători ai Bisericii, fiecare dintre cei trei martori a fost excomunicat din Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă după aproximativ opt ani de la data publicării mărturiei lor. Fiecare dintre cei trei a luat-o pe drumul său, fără a avea interesul de a mai face ceva împreună. Cu toate acestea, până la sfârșitul vieții lor – perioade între 12 și 50 de ani după ce au fost excomunicați – niciunul dintre acești martori nu și-a schimbat în vreun fel mărturia publicată sau nu a spus ceva care să arunce vreo umbră de îndoială asupra adevărului ei”².

Până la sfârșitul vieților lor, cei trei martori au fost credincioși mărturiei lor despre Cartea lui Mormon.

Oliver Cowdery

După ce a fost botezat din nou în Biserică și la scurt timp înainte de moartea sa, Oliver a fost vizitat de un misionar, vârstnicul Jacob Gates, care trecea prin Richmond, Missouri, în drum spre a sluji în misiune în Anglia. Vârstnicul Gates l-a întrebat pe Oliver despre mărturia sa cu privire la Cartea lui Mormon. Fiul vârstnicului Gates a relatat reacția lui Oliver:

„A-i pune o astfel de întrebare părea să-l tulbure profund pe Oliver. El nu a spus niciun cuvânt, ci s-a ridicat din fotoliul său, a mers la raftul pentru cărți, a luat un exemplar al primei ediții a Cărții lui Mormon, l-a deschis la mărturia celor trei martori și a citit, în cel mai solemn mod, cuvintele pe care le rostise cu aproape 20 de ani înainte. Îndreptându-se către tatăl meu, a spus: «Jacob, vreau să îți amintești ce îți voi spune. Sunt pe moarte, ce avantaj aș avea dacă ți-aș spune o minciună?». El a spus: «Știu că această Carte a lui Mormon a fost tradusă prin darul și puterea lui Dumnezeu. Ochii mei au văzut, urechile mele au auzit și am fost impresionat și știu că lucrul despre care depun mărturie este adevărat. Nu a fost un vis sau imaginația deșartă a minții – a fost real»”³.

David Whitmer

În anii care au urmat, David Whitmer a aflat de zvonuri potrivit cărora ar fi negat mărturia sa despre Cartea lui Mormon. Răspunzând acestor acuzații, David și-a reafirmat mărturia într-o scrisoare care a fost publicată într-un ziar local, numit Richmond Conservator:

„Ca lumea să știe adevărul, doresc ca, acum, aflându-mă spre apusul vieții mele, și cu frică de Dumnezeu, să fac, o dată și pentru totdeauna, această declarație publică:

că eu nu mi-am negat niciodată, în niciun moment, mărturia sau vreo parte a acesteia, care a fost publicată de atât de mult timp cu această carte, în calitate de unul dintre cei trei martori. Cei care mă cunosc cel mai bine știu că am rămas întotdeauna fidel acestei mărturii. Și, ca niciun om să nu fie indus în eroare sau să se îndoiască de părerea mea cu privire la aceasta, afirm, acum, din nou, adevărul tuturor declarațiilor mele așa cum au fost făcute și publicate atunci.

«Cine are urechi, să asculte»; nu a fost o halucinație! Ce este scris este scris – și fie ca cel care citește să înțeleagă”⁴.

Martin Harris

Precum Oliver Cowdery, Martin Harris a părăsit Biserica o perioadă, dar, în cele din urmă, a fost botezat din nou. În ultimii săi ani din viață, obișnuia să meargă cu un exemplar al Cărții lui Mormon sub braț și să depună mărturie despre veridicitatea ei tuturor celor care ascultau: „Știu despre Cartea lui Mormon că este în întregime adevărată. Și, chiar dacă toți oamenii ar nega adevărul acelei cărți, eu nu îndrăznesc să fac acest lucru. Inima mea este tare. Dumnezeule, inima mea este tare! Știu cu adevărat și cu certitudine”⁵.

George Godfrey, o cunoștință a lui Martin, a scris: „Cu câteva ore înainte de moartea sa… l-am întrebat [pe Martin] dacă nu simte că este cel puțin o parte de înșelăciune și minciună în lucrurile care au fost scrise și spuse despre apariția Cărții lui Mormon și a răspuns, așa cum a făcut întotdeauna… și a spus: «Cartea lui Mormon nu este falsă. Știu ce știu. Am văzut ce am văzut și am auzit ce am auzit. Am văzut plăcile de aur de pe care este scrisă Cartea lui Mormon. Un înger mi-a apărut mie și altora și a depus mărturie despre veridicitatea cronicii și, dacă aș fi fost dornic să mint și să jur fals împotriva mărturiei pe care o depun acum, aș fi putut fi bogat, dar nu aș fi putut să depun o altă mărturie decât cea pe care am depus-o și pe care o depun acum, pentru că aceste lucruri sunt adevărate»”⁶.

„Atâtor martori câți va socoti El potrivit”

Mărturiile celor trei martori sunt, în mod special, impresionante având în vedere experiențele acestora atât în Biserică, cât și în afara ei.⁷ În pofida acestor lucruri, Oliver, David și Martin nu s-au oprit niciodată din a depune mărturie despre lucrurile la care au fost martori și despre faptul că scriptura Cartea lui Mormon a fost tradusă prin darul și puterea lui Dumnezeu. Și nu au fost singurii.

În vechime, Nefi a declarat: „Domnul Dumnezeu va începe să aducă cuvintele cărții; și în gura atâtor martori câți va socoti El potrivit va întemeia cuvântul Său” (2 Nefi 27:14). Pe lângă profetul Joseph Smith și cei trei martori, Domnul a ales alți opt martori care să vadă plăcile. Mărturia lor este, de asemenea, inclusă în fiecare exemplar al Cărții lui Mormon. Precum Oliver, David și Martin, cei opt martori au rămas fideli mărturiilor lor despre Cartea lui Mormon și despre plăcile de aur.

William E. McLellin a fost un convertit din perioada de început a Bisericii care i-a cunoscut bine pe mulți dintre martorii Cărții lui Mormon. Într-un final, William a părăsit Biserica, dar a continuat să fie profund impresionat de mărturiile persuasive pe care le-a auzit de la martori.

Spre sfârșitul vieții, McLellin a scris: „Acum aș întreba cum mă pot îndoi de acest grup de martori credincioși, care au depus mărturii atât de raționale și, totuși, solemne? În timpul celei mai bune perioade a vieții lor, acești bărbați au avut viziunea cu îngerul și au depus mărturie tuturor oamenilor. Și opt bărbați au văzut plăcile și le-au atins. Deci, toți acești bărbați au știut lucrurile pe care le-au declarat, cu siguranță, ca fiind adevărate. Ei au făcut aceasta când au fost tineri și, acum, când sunt în vârstă, declară aceleași lucruri”⁸.

Deși noi nu am văzut plăcile de aur așa cum au făcut cei trei martori, putem să fim întăriți de mărturiile lor. Chiar și atunci când reputațiile lor au fost puse la încercare și siguranța și viața lor au fost amenințate din cauza mărturiilor lor, acești bărbați integri au rămas, cu mult curaj, fideli mărturiilor lor până la sfârșit.