icon indicând gânduri

Gânduri de ținut minte

Să citim Vechiul Testament

Găsiți însemnătatea personală

Când vă gândiți la ocazia pe care o aveți să studiați Vechiul Testament în acest an, cum vă simțiți? Dornici? Nesiguri? Speriați? Toate aceste sentimente sunt de înțeles. Vechiul Testament este una dintre cele mai vechi colecții de scrieri din lume și acest lucru îl poate face atât entuziasmant, cât și intimidant. Aceste scrieri provin dintr-o cultură străveche, ce poate părea străină și, uneori, stranie sau chiar stânjenitoare. Și, totuși, în aceste scrieri, vedem oameni care au trăit experiențe ce par familiare și recunoaștem teme din Evanghelie care depun mărturie despre divinitatea lui Isus Hristos și a Evangheliei Sale.

Da, oameni precum Avraam, Sara, Ana și Daniel au avut parte de o viață, care, în anumite moduri, a fost foarte diferită de viața noastră. Dar și ei au avut parte de bucurie și discordie în familie, de momente de credință și de momente de nesiguranță, de succese și de eșecuri – la fel ca noi. Și, mai presus de toate, au avut credință, s-au pocăit, au făcut legăminte, au trăit experiențe spirituale și nu au renunțat niciodată să încerce să I se supună lui Dumnezeu.

În cazul în care vă întrebați dacă dumneavoastră și familia dumneavoastră veți putea găsi însemnătatea personală în Vechiul Testament, în acest an, țineți minte că familia lui Lehi și a Sariei a găsit-o. Nefi a împărtășit istorisiri despre Moise și învățături din partea lui Isaia atunci când frații săi au avut nevoie de încurajare sau corectare ori perspectivă. Când Nefi a spus: „Sufletul meu se desfată în scripturi” (2 Nefi 4:15), el vorbea despre scripturile care acum sunt parte a Vechiului Testament.

Căutați-L pe Salvator

În cazul în care vă întrebați dacă dumneavoastră și familia dumneavoastră vă puteți apropia de Isus Hristos prin studiul Vechiului Testament, țineți minte că însuși Isus Hristos ne invită să facem astfel. Când le-a spus conducătorilor iudeilor: „Scripturile… mărturisesc despre mine” (Ioan 5:39), El vorbea despre scrierile pe care noi le numim Vechiul Testament. Pentru a-L găsi pe Salvator în ceea ce citiți, s-ar putea să aveți nevoie să cugetați cu răbdare și să căutați îndrumare spirituală. Uneori referirile la El par foarte directe, cum ar fi în declarația lui Isaia: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat… Îl vor numi: … Domn al păcii” (Isaia 9:6). În alte locuri, Salvatorul este reprezentat într-un mod mai subtil, prin simboluri și asemănări – de exemplu, prin descrierea jertfelor de animale (vedeți Leviticul 1:3-4) sau prin relatarea despre Iosif care își iartă frații și îi salvează de la foamete.

Dacă, în timp ce studiați Vechiul Testament,căutați să aveți credință mai mare în Salvator, o veți găsi. Acesta ar putea fi obiectivul studiului dumneavoastră în acest an. Rugați-vă ca Spiritul să vă îndrume să găsiți și să vă concentrați asupra fragmentelor, istorisirilor și profețiilor care vă vor aduce mai aproape de Isus Hristos.

profet din vechime scriind

Profet din Vechiul Testament, Judith A. Mehr

Protejat prin putere divină

Nu vă așteptați ca Vechiul Testament să prezinte o istorie cuprinzătoare și minuțioasă a omenirii. Aceasta nu este ceea ce încercau să creeze autorii și compilatorii inițiali. Preocuparea lor mai mare a fost să propovăduiască despre Dumnezeu – despre planul Lui pentru copiii Săi, despre ce înseamnă să fim poporul Său de legământ și despre cum să găsim mântuire când nu trăim conform legămintelor noastre. Uneori au făcut aceasta relatând evenimente istorice așa cum le-au înțeles ei – inclusiv istorisiri din viața marilor profeți. Genesa este un exemplu pentru aceasta, precum sunt și cărțile Iosua, Judecătorii și 1 și 2 Împărați. Dar alți scriitori ai Vechiului Testament nu au avut deloc scopul să facă o relatare istorică. În schimb, au propovăduit prin lucrări de artă precum poezia sau operele literare. Psalmii și Proverbele intră în această categorie. Și, în cele din urmă, avem cuvintele prețioase ale profeților, de la Isaia, până la Maleahi, care au propovăduit cuvântul lui Dumnezeu Israelului din vechime – și care, prin miracolul Bibliei, ne vorbesc și nouă astăzi.

Au știut toți acești profeți, poeți și compilatori faptul că acele cuvinte ale lor vor fi citite de oameni din toată lumea cu mii de ani mai târziu? Nu știm. Dar ne minunăm că exact acest lucru s-a întâmplat. Națiuni s-au ridicat și au căzut, orașe au fost cucerite, împărați au trăit și au murit; dar Vechiul Testament a continuat să existe, generație după generație, copist după copist, traducere după traducere. Desigur, unele lucruri au fost pierdute sau modificate, și, totuși, cumva, atât de mult din el a fost protejat în mod miraculos.¹

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile de ținut minte în timp ce citiți Vechiul Testament în acest an. Poate că Dumnezeu a protejat aceste scrieri din vechime pentru că vă cunoaște și știe prin ce treceți. Poate că, în aceste cuvinte, v-a pregătit un mesaj spiritual, ceva ce vă va aduce mai aproape de El și vă va clădi credința în planul Său și în Fiul Său Preaiubit. Poate că El vă va conduce la un fragment sau la înțelegerea unei învățături care va binecuvânta pe cineva pe care-l cunoașteți – un mesaj pe care îl puteți împărtăși unui prieten, unui membru al familiei sau unui seamăn sfânt. Sunt atât de multe posibilități. Nu este entuziasmant să ne gândim la aceasta?

Cărțile Vechiului Testament

În cele mai multe versiuni creștine ale Vechiului Testament, cărțile sunt organizate diferit față de cum erau aranjate când au fost compilate pentru prima dată într-o singură colecție. Așadar, în timp ce Biblia ebraică grupează cărțile în trei categorii – legea, profeții și scrierile – cele mai multe Biblii creștine aranjează cărțile în patru categorii: legea (Genesa - Deuteronom), istoria (Iosua - Estera), cărțile poetice (Iov - Cântarea cântărilor) și profeții (Isaia - Maleahi).

De ce sunt aceste categorii importante? Pentru că a cunoaște ce fel de carte studiați vă poate ajuta să înțelegeți cum să o studiați.

Iată ceva de ținut minte când începeți să citiți „legea”, adică primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Aceste cărți, care îi sunt atribuite lui Moise, au trecut în decursul timpului, probabil, prin mâna a nenumărați copiști și compilatori. Totuși, cărțile lui Moise sunt cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, chiar dacă ele sunt – ca orice lucrare a lui Dumnezeu transmisă prin muritori – supuse imperfecțiunilor umane (vedeți Moise 1:41; Articolele de credință 1:8). Cuvintele lui Moroni, care fac referire la cronica sacră Cartea lui Mormon, la compilarea căreia el a ajutat, sunt de ajutor aici: „Dacă există erori, ele sunt greșelile oamenilor; de aceea, nu condamnați lucrurile lui Dumnezeu” (Pagina de titlu a Cărții lui Mormon). Cu alte cuvinte, o carte de scripturi nu trebuie să fie lipsită de greșeală umană pentru ca ea să fie cuvântul lui Dumnezeu.

Notă

1. Președintele M. Russell Ballard a spus: „Nu este o întâmplare sau coincidență că avem Biblia astăzi. Persoane neprihănite au fost inspirate de Spirit să consemneze atât lucrurile sacre pe care le-au văzut, cât și cuvintele inspirate pe care le-au auzit sau le-au spus. Alte persoane devotate au fost inspirate să protejeze și să conserve aceste cronici” („Miracolul sfintei Biblii”, Liahona, mai 2007, p. 80).