Gânduri de ținut minte

Legământul

Pe tot parcursul Vechiului Testament, veți citi des cuvântul legământ. Astăzi ne gândim, de obicei, la legăminte ca fiind promisiuni sacre făcute cu Dumnezeu, dar în lumea din vechime, legămintele au fost o parte importantă a interacțiunilor oamenilor unul cu celălalt. Pentru siguranța și supraviețuirea lor, oamenii aveau nevoie să poată avea încredere unul în altul, iar legămintele erau un mod de a asigura această încredere.

Așadar, când Dumnezeu le-a vorbit lui Noe, Avraam și Moise despre legăminte, El i-a invitat să stabilească o relație de încredere cu El. Unul dinte cele mai binecunoscute exemple de legământ în Vechiul Testament este cel pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam și Sara – iar, apoi, l-a înnoit cu urmașii lor, Isaac și Iacov (supranumit Israel). Acesta este numit adesea legământul avraamic, deși în Vechiul Testament era cunoscut pur și simplu ca „legământul”. Veți vedea că Vechiul Testament este de fapt istorisirea despre oameni care s-au considerat a fi moștenitori ai acestui legământ – poporul de legământ.

Legământul avraamic continuă să fie important și astăzi, mai ales pentru sfinții din zilele din urmă. De ce? Pentru că noi, de asemenea, suntem poporul de legământ, fie că suntem descendenți direcți ai lui Avraam, Isaac și Iacov, fie că nu (vedeți Galateni 3:27-29). Din acest motiv, este important să înțelegem ce este legământul avraamic și cum ni se aplică nouă astăzi.

Ce este legământul avraamic?

Avraam a dorit „[să fie] un discipol mai bun al dreptății” (Avraam 1:2), așadar Dumnezeu l-a invitat într-o relație de legământ. Avraam nu a fost primul care a avut această dorință și nu a fost primul care a primit un legământ. A căutat „binecuvântările strămoșilor” (Avraam 1:2) – binecuvântări care le-au fost oferite prin legământ lui Adam și Evei și începând de la ei tuturor celor care au căutat cu sârguință aceste binecuvântări.

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam a promis binecuvântări minunate: o moștenire de pământ, o posteritate mare, acces la rânduieli ale preoției și un nume care va fi cinstit timp de multe generații care vor urma. Dar obiectivul central al acestui legământ nu a fost reprezentat doar de binecuvântările pe care Avraam și familia lui aveau să le primească, ci și de binecuvântarea care ei înșiși aveau să fie pentru restul copiilor lui Dumnezeu. „Vei fi o binecuvântare”, a declarat Dumnezeu, „și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Genesa 12:2-3).

Le-a dat acest legământ lui Avraam, Sarei și urmașilor lor un statut privilegiat printre copiii lui Dumnezeu? Doar în sensul că este un privilegiu să-i binecuvântezi pe alții. Familia lui Avraam avea responsabilitatea de a „purta această slujire și preoție către toate națiunile”, împărtășind „binecuvântările Evangheliei, care sunt binecuvântările salvării, chiar ale vieții veșnice” (Avraam 2:9, 11).

Acest legământ a fost binecuvântarea pe care Avraam și-o dorea foarte mult. După ce l-a primit, Avraam a spus în inima sa: „Slujitorul Tău Te-a căutat sincer; acum, Te-am găsit” (Avraam 2:12).

Aceasta s-a întâmplat cu mii de ani în urmă, dar acest legământ a fost restaurat în zilele noastre (vedeți 1 Nefi 22:8-12). Și se împlinește și în prezent în viața poporului lui Dumnezeu. De fapt, împlinirea legământului ia amplitudine în zilele din urmă pe măsură ce lucrarea lui Dumnezeu progresează, binecuvântând familii de pretutindeni din lume. Și oricine care, asemenea lui Avraam, dorește să fie un discipol mai bun al dreptății, oricine care Îl caută pe Domnul cu sinceritate, poate face parte din el.

Ce înseamnă legământul avraamic pentru mine?

Sunteți un copil al legământului. Ați făcut un legământ cu Dumnezeu când ați fost botezați. Înnoiți acest legământ de fiecare dată când luați din împărtășanie. Și faceți legăminte sacre în templu. Împreună, aceste legăminte vă fac participant la legământul avraamic, a cărui plenitudine se găsește în rânduielile din templu. Așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson: „În final, în templul sfânt, putem deveni moștenitori ai binecuvântărilor de a avea o familie eternă, tot așa cum li s-a promis odată lui Avraam, Isaac, Iacov și urmașilor lor”¹.

Prin aceste legăminte și rânduieli devenim poporul lui Dumnezeu (vedeți Exodul 6:7; Deuteronom 7:6; 26:18; Ezechiel 11:20). Devenim diferiți de lumea care ne înconjoară. Legămintele noastre fac posibil ca noi să fim ucenici fideli și devotați ai lui Isus Hristos. „Legămintele noastre”, ne-a explicat președintele Nelson, „ne leagă de El și ne oferă putere divină”². Și când Dumnezeu Își binecuvântează poporul cu puterea Sa, face acest lucru cu invitația și așteptarea ca ei să-i binecuvânteze pe alții – ca ei să fie „o binecuvântare” pentru „toate familiile de pe pământ” (Avraam 2:9, 11).

Aceasta este prețioasa înțelegere care ne este dată datorită restaurării legământului avraamic prin profetul Joseph Smith. Așadar, când citiți despre legăminte în Vechiul Testament, nu vă gândiți doar la relația lui Dumnezeu cu Avraam, Isaac și Iacov. Gândiți-vă și la relația Lui cu dumneavoastră. Când citiți despre promisiunea unei posterități fără număr (vedeți Genesa 28:14), nu vă gândiți doar la milioanele care astăzi îl numesc pe Avraam tatăl lor. Gândiți-vă și la promisiunea lui Dumnezeu către dumneavoastră în ceea ce privește familiile eterne și creșterea eternă (vedeți Doctrină și legăminte 131:1-4; 132:20-24). Când citiți despre promisiunea unui pământ al moștenirii, nu vă gândiți doar la pământul făgăduit lui Avraam. Gândiți-vă și la destinul celestial al însuși pământului – o moștenire promisă celor „blânzi” care „nădăjduiesc în Domnul” (Matei 5:5; Psalmii 37:9, 11; vedeți, de asemenea, Doctrină și legăminte 88:17-20). Iar când citiți despre promisiunea că poporul de legământ al lui Dumnezeu va binecuvânta „toate familiile pământului” (Avraam 2:11), nu vă gândiți doar la slujirea lui Avraam sau a profeților care s-au tras din seminția lui. Gândiți-vă și la ce puteți face dumneavoastră – ca ucenic de legământ al lui Isus Hristos – pentru a fi o binecuvântare pentru familiile din jurul dumneavoastră.

Note

1. Russell M. Nelson, „Legăminte”, Liahona, nov. 2011, p. 88.

2. Russell M. Nelson, „Să atragem puterea lui Isus Hristos în viața noastră”, Liahona, mai 2017, p. 41. Președinta Linda K. Burton a spus: „A face și a ține legăminte înseamnă a alege să ne luăm o obligație față de Tatăl nostru din Cer și de Isus Hristos. Înseamnă a ne lua angajamentul de a-L urma pe Salvator” („Puterea, bucuria și dragostea pe care le primim dacă ținem legămintele”, Liahona, nov. 2013, p. 111).