„Gânduri de ținut minte – «Isus pe toți îi va întâmpina»”, Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii: Vechiul Testament, 2022 (2021)
„Gânduri de ținut minte – «Isus pe toți îi va întâmpina»”, Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii: 2022
Gânduri de ținut minte
„Isus pe toți îi va întâmpina”
În deșertul Sinai, Moise i-a adunat pe copiii lui Israel la poalele unui munte. Acolo, Domnul a declarat că El dorea să transforme acest grup de sclavi recent eliberați într-un popor puternic. „Îmi veți fi”, a spus El, „o împărăție de preoți și un neam sfânt” (Exodul 19:6). El a promis că ei aveau să înflorească și să prospere, chiar fiind înconjurați de dușmani mult mai numeroși și mai puternici (vedeți Deuteronom 28:1-14).
Toate acestea aveau să se întâmple nu datorită faptului că israeliții erau numeroși, puternici sau iscusiți. Aveau să se întâmple, a explicat Domnul, „dacă veți asculta glasul Meu, și dacă veți păzi legământul Meu” (Exodul 19:5). A fost puterea lui Dumnezeu, nu a lor, care avea să-i facă puternici.
Cu toate acestea, israeliții nu au ascultat întotdeauna glasul Său și, cu timpul, au încetat să țină legământul Său. Mulți dintre ei au început să preaslăvească alți dumnezei și să adopte practicile culturilor care îi înconjurau. Ei au respins chiar lucrul care i-a făcut o națiune, deosebită de toate celelalte – relația lor de legământ cu Domnul. Fără puterea lui Dumnezeu care să-i protejeze (vedeți 2 Împărați 17:6-7), nu a existat nimic care să-i oprească pe dușmanii lor (vedeți 2 Cronici 36:12-20).
Risipirea
De câteva ori, între anii 735 și 720 î.H., asirienii au invadat Împărăția de Nord a lui Israel, care era casa a zece dintre cele douăsprezece triburi, și au dus mii de israeliți în robie în diferite părți ale Imperiului Asirian (vedeți 2 Împărați 17:1-7).1 Acești israeliți au devenit cunoscuți drept „triburile pierdute”, în parte datorită faptului că au fost mutați din țara lor natală și au fost risipiți printre alte națiuni. Dar ei fost pierduți, de asemenea, într-un sens mai profund: cu timpul, și-au pierdut sentimentul de identitate ca popor de legământ al lui Dumnezeu.
Deoarece Împărăția de Sud a lui Iuda a fost, din când în când, mai neprihănită decât Împărăția de Nord, ea a durat mai mult.2 Dar, în cele din urmă, și oamenii de acolo s-au îndepărtat de Domnul. Asirienii au atacat și au cucerit cea mai mare parte a Împărăției de Sud; doar Ierusalimul a fost păstrat în mod miraculos (vedeți 2 Împărați 19; Isaia 10:12-13). Mai târziu, între anii 597 și 580 î.H., babilonienii au distrus Ierusalimul, inclusiv templul, și au dus în robie pe mulți dintre locuitorii cetății (vedeți 2 Împărați 24-25; 2 Cronici 36; Ieremia 39; 52). Aproximativ 70 de ani mai târziu, unei rămășițe a lui Iuda i s-a permis să se întoarcă în Ierusalim și să construiască din nou templul. Cu toate acestea, mulți dintre ei au rămas în Babilon.3
Pe măsură ce au trecut generațiile, israeliți din toate triburile au fost „[împrăștiați] printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau” (Zaharia 7:14; vedeți, de asemenea, Amos 9:8-9). Unii au fost conduși de Domnul spre alte ținuturi (vedeți 2 Nefi 1:1-5; Omni 1:15-16). Alții au părăsit Israelul pentru a nu fi duși în robie (vedeți 2 Împărați 25:22-26; Ieremia 42:13-19; 43:1-7) sau din motive politice sau economice.4
Numim aceste evenimente risipirea lui Israel. Și este important să știm despre această risipire din câteva motive. Pe de o parte, acesta este un subiect important al Vechiului Testament: mulți profeți din Vechiul Testament au fost martori ai tendinței spirituale descendente care a dus la risipirea lui Israel. Ei au prevestit acea risipire și au avertizat în legătură cu ea iar unii dintre ei chiar au trăit-o.5 Este de ajutor să vă amintiți acest lucru când citiți cărțile lui Isaia, Ieremia, Amos și multe alte cărți din ultima parte a Vechiului Testament. Cu acest context în minte, când citiți profețiile lor despre Asiria și Babilon, idolatrie și robie, pustiire și restaurare în cele din urmă, veți ști despre ce este vorba.
Înțelegerea risipirii lui Israel vă va ajuta, de asemenea, să înțelegeți mai bine Cartea lui Mormon, deoarece Cartea lui Mormon este o consemnare a unei ramuri a lui Israel cel risipit (vedeți 1 Nefi 15:12). Această consemnare începe cu părăsirea Ierusalimului de către familia lui Lehi în jurul anului 600 î.H., chiar înainte de atacul babilonienilor. Lehi a fost unul dintre acei profeți care au profețit despre risipirea lui Israel.6 Și familia lui a ajutat la îndeplinirea acelei profeții luând ramura lor a casei lui Israel și mutând-o în cealaltă parte a lumii, pe continentul american.
Distrugerea Ierusalimului de către Nebucadnețar, de William Brassey Hole, © Colecția Providence/licență de la goodsalt.com
Adunarea
Risipirea lui Israel este, cu toate acestea, doar jumătate din această relatare. Domnul nu-Și uită oamenii, nici nu-i abandonează pe deplin, chiar când ei l-au abandonat. Multele profeții despre faptul că Israel avea să fie risipit au fost însoțite de multe promisiuni că Dumnezeu îi va aduna din nou, într-o zi.7
Ziua aceea este astăzi – zilele noastre. Adunarea a început deja. În anul 1836, la mii de ani după ce Moise i-a adunat pe copiii lui Israel la poalele Muntelui Sinai, Moise a apărut în Templul Kirtland pentru a-i încredința lui Joseph Smith „cheile pentru adunarea lui Israel din cele patru părți ale lumii” (Doctrină și legăminte 110:11). Acum, sub îndrumarea celor care dețin aceste chei, triburile lui Israel sunt adunate din fiecare națiune în care slujitorii Domnului pot să meargă.
Președintele Russell M. Nelson a numit această adunare „cel mai important lucru care se petrece pe pământ astăzi. Nu există nimic care să se compare în amploare, în importanță, în măreție. Și, dacă alegeți, dacă doriți, puteți fi o parte importantă a acestei lucrări”8.
Cum faceți dumneavoastră acest lucru? Ce înseamnă să-l adunăm pe Israel? Înseamnă restabilirea celor douăsprezece triburi înapoi pe pământul pe care l-au locuit odată? De fapt, înseamnă ceva mult mai măreț, ceva etern. Precum a explicat președintele Nelson:
„Când vorbim despre adunare, noi afirmăm, pur și simplu, acest adevăr fundamental: fiecare dintre copiii Tatălui nostru Ceresc, de ambele părți ale vălului, merită să audă mesajul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos…
Oricând faceți orice care ajută pe oricine – de oricare parte a vălului – să facă un pas înainte către a face legăminte cu Dumnezeu și a-și primi rânduielile esențiale ale botezului și pe cele din templu, voi ajutați la adunarea poporului lui Israel. Este atât de simplu”9.
Aceasta se întâmplă, după cum a spus Isaia, „unul câte unul” (Isaia 27:12) sau, după cum a descris Ieremia, „pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie” (Ieremia 3:14).
Adunarea lui Israel înseamnă aducerea copiilor lui Dumnezeu înapoi la El. Înseamnă restaurarea relației lor de legământ cu El. Înseamnă restabilirea „[neamului] sfânt” pe care El a propus să-l întemeieze cu atât de mult timp în urmă (Exodul 19:6).
Veniți acasă
În calitate de persoană care își ține legămintele, dumneavoastră faceți parte din casa lui Israel.10 Ați fost adunat și sunteți o persoană care adună. Măreața poveste care durează de secole și care a început cu un legământ între Dumnezeu și Avraam ajunge la punctul său culminant și dumneavoastră aveți un rol cheie. Acum este timpul când „Isus pe toți îi va întâmpina”11.
Acesta este mesajul celor care adună. Veniți acasă la legământ. Veniți acasă la Sion. Veniți acasă la Isus Hristos, Cel Sfânt al lui Israel, și El vă va aduce acasă la Dumnezeu, Tatăl dumneavoastră.