cuvertură cu imprimeul multor mâini de diferite culori

Pentru toți membrii bărbați demni, de Emma Allebes

6-12 decembrie

Articolele de credință, Declarația oficială – 1 și Declarația oficială ‒ 2

„Noi credem”

Citiți, rugându-vă, Articolele de credință, Declarația oficială – 1 și Declarația oficială ‒ 2 și căutați inspirație de la Duhul Sfânt în timp ce planificați o experiență de învățare plină de însemnătate pentru membrii clasei care vor participa la lecția de duminică.

Consemnați-vă impresiile

icon indicând un moment de împărtășire

Invitați să împărtășească

Puteți invita membrii clasei să completeze următoarea afirmație: „Mă bucur pentru că am citit din scripturi în această săptămână deoarece…”.

icon indicând predare

Predați doctrina

Articolele de credință

Articolele de credință conțin adevăruri fundamentale ale Evangheliei restaurate.

• Iată o modalitate de a ajuta membrii clasei să împărtășească ce cred ei că are o însemnătate specială în Articolele de credință: puteți scrie, pe tablă, numerele de la unu la treisprezece și să rugați membrii clasei să scrie lângă numere ceva ce au învățat din articolul de credință corespunzător. Ce schimbare aduc în relația noastră cu Părinții noștri Cerești și Isus Hristos aceste adevăruri? Membrii clasei pot să împărtășească modul în care Articolele de credință le-au îmbunătățit studiul Evangheliei sau i-au ajutat să împărtășească altora Evanghelia.

Articolele de credință 1:9; Declarația oficială – 1 și Declarația oficială ‒ 2

Biserica lui Isus Hristos este condusă prin revelație.

• De ce este importantă pentru noi revelația continuă? Invitați membrii clasei să-și împărtășească sentimentele despre această întrebare. Membrii clasei pot, de asemenea, să discute despre modul în care principiul revelației continue are legătură cu Declarația oficială – 1 și Declarația oficială ‒ 2. (Rezumatul acestei săptămâni din Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii sugerează resurse utile asociate acestor revelații.) Ce învățăm din Declarația oficială – 1 și Declarația oficială – 2 despre rolul revelației în îndrumarea Bisericii (vedeți, de asemenea, Articolele de credință 1:9 și declarația președintelui Gordon B. Hinckley din „Resurse suplimentare”). La ce alte exemple de revelație continuă se pot gândi membrii clasei? Cum ne influențează aceste revelații viața și ne ajută să clădim împărăția Tatălui Ceresc?

• Puteți să invitați membrii clasei să parcurgă Declarația oficială – 1 și Declarația oficială ‒ 2 și să împărtășească ceva din aceste revelații care ar putea ajuta pe cineva căruia îi este greu să accepte o modificare recentă a regulilor, o revelație sau un principiu doctrinar al Bisericii. Cum au învățat membrii clasei să se încreadă în Dumnezeu atunci când întâmpină dificultăți legat de ceva din Biserică? Cum le-a întărit studiul din această săptămână credința că Domnul conduce Biserica Sa? Cuvintele președintelui Dieter F. Uchtdorf din secțiunea „Resurse suplimentare” pot fi, de asemenea, de ajutor.

  pictură cu Wilford Woodruff

  Wilford Woodruff, de H. E. Peterson

icon indicând resurse suplimentare

Resurse suplimentare

„Spiritul lui Dumnezeu a fost acolo.”

Președintele Gordon B. Hinckley era membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli când a fost primită revelația descrisă în Declarația oficială – 2. După mai mulți ani, dânsul a descris experiența sa:

„În încăpere a fost o atmosferă sfântă și sacră. Pentru mine, a fost ca și cum o cale directă s-a deschis între tronul ceresc și profetul lui Dumnezeu, care îngenunchease și se ruga împreună cu frații săi. Spiritul lui Dumnezeu a fost acolo. Și prin puterea Duhului Sfânt, profetul a primit atunci confirmarea că lucrul pentru care s-a rugat era corect, că timpul sosise și că, acum, binecuvântările minunate ale preoției trebuiau să fie acordate bărbaților demni de pretutindeni, indiferent de descendența lor.

Prin puterea Duhului Sfânt, toți bărbații din acel cerc au știut același lucru.

A fost o ocazie liniștită și măreață… Urechile noastre fizice nu au auzit niciun glas. Dar glasul Spiritului a șoptit cu siguranță minții și sufletului nostru” („Priesthood Restoration”, Ensign, oct. 1988, p. 70).

„Este firesc să existe întrebări.”

Președintele Dieter F. Uchtdorf le-a spus celor care au îndoieli cu privire la istoria sau la doctrina Bisericii următoarele:

„Este firesc să existe întrebări – sămânța mică a unei întrebări sincere a încolțit și a devenit, adesea, un copac mare al înțelegerii. Sunt puțini membri ai Bisericii care, într-un moment sau altul, să nu fi avut întrebări serioase sau delicate. Unul dintre scopurile Bisericii este acela de a hrăni spiritual și de a cultiva sămânța credinței – uneori chiar în solul nisipos al îndoielii și incertitudinii. Credința este speranța în lucrurile care nu se văd, dar care sunt adevărate.

Așadar, dragii mei frați și dragile mele surori – dragii mei prieteni – vă rog, îndoiți-vă de îndoielile dumneavoastră, înainte de a vă îndoi de credința dumneavoastră. Nu trebuie să le permitem niciodată îndoielilor să ne facă prizonieri și să ne țină departe de dragostea, pacea și darurile divine care vin prin credința în Isus Hristos” („Veniți, alăturați-vă nouă”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 23; vedeți, de asemenea Lawrence E. Corbridge, „Stand Forever” [adunare de devoțiune desfășurată în cadrul Universității Brigham Young, 22 ian. 2019], speeches.byu.edu).

Să ne îmbunătățim predarea

Este în regulă să spuneți, „Nu știu”. Deși trebuie să vă străduiți să ajutați membrii clasei să găsească răspunsuri la întrebările lor despre Evanghelie, Domnul nu Se așteaptă să știți totul. Când nu știți răspunsul la o întrebare, recunoașteți acest lucru. Apoi, îndrumați-vă cursanții spre doctrina revelată și depuneți cu sinceritate mărturie despre ceea ce știți. (Vedeți Să predăm în modul Salvatorului, p. 24.)