Sara și Isaac, de Scott Snow

14-20 februarie

Genesa 18-23

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”

Când vă pregătiți pentru a preda, amintiți-vă că este posibil ca mulți dintre membrii clasei să fi avut propriile experiențe însemnate când au citit Genesa 18-23. Ce puteți face pentru a-i încuraja să împărtășească aceste experiențe și cunoștințe? Puteți lăsa acele cunoștințe să influențeze discuția din clasă.

Consemnați-vă impresiile

Invitați să împărtășească

Testele și încercările la care suntem supuși devin, deseori, momente definitorii ale vieții noastre. Genesa 18-23 descrie câteva astfel de momente din viața lui Avraam și a lui Lot. Membrii clasei ar putea împărtăși un verset pe care l-au găsit în cadrul studiului lor personal din această săptămână și care descrie un posibil moment definitoriu pentru Avraam. Ei pot să împărtășească ceea ce au învățat din aceasta.

Predați doctrina

Genesa 18:9-14; 21:1-7

Domnul Își îndeplinește promisiunile la timpul ales de El.

• Relatarea din aceste versete poate să-i inspire pe membrii clasei care se întreabă dacă promisiunile făcute lor de către Dumnezeu vor fi îndeplinite. Pentru a începe o discuție, poate fi de ajutor să invitați membrii clasei să parcurgă împreună cu altcineva din clasă relatarea despre cum Și-a îndeplinit Dumnezeu promisiunile făcute lui Avraam și Sarei în Genesa 17:4, 15-22; 18:9-14 și îndeplinirea acelor promisiuni în Genesa 21:1-7. Ce anume din aceste versete are o însemnătate deosebită pentru membrii clasei? Ce adevăruri putem desprinde din experiența lui Avraam și a Sarei pentru a le împărtăși unui prieten care își pierde speranța că Dumnezeu Își va îndeplini promisiunile? Ce alte versete sau experiențe personale putem împărtăși (vedeți, de exemplu, Romani 8:28; Evrei 11; Mormon 9:19-21; Doctrină și legăminte 88:64)? Ce experiențe pot împărtăși membrii clasei în care promisiunile lui Dumnezeu au fost îndeplinite în viața lor? Cum putem să ne întărim credința atunci când binecuvântările promise este posibil să nu fie primite în această viață (vedeți Evrei 11:8-13)?

Genesa 19:15-26

În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, noi trebuie să ne îndepărtăm de ticăloșie fără să privim în urmă.

• Ce lecții simțiți că pot învăța membrii clasei din relatarea despre familia lui Lot care a părăsit Sodoma și Gomora? O posibilă lecție este sugerată în declarația vârstnicului Jeffrey R. Holland din secțiunea „Resurse suplimentare”. Puteți să o împărtășiți membrilor clasei după ce rezumați evenimentele descrise în Genesa 19:15-26. În ce moduri sau în ce situații, uneori, ne „[uităm] înapoi” (versetul 26) când ar trebui să ne uităm înainte cu credință în Salvator? Membrii clasei ar putea împărtăși experiențe care ilustrează importanța faptului de a nu privi înapoi. Ce adaugă Luca 9:62 înțelegerii noastre despre acest concept?

  

  Fugind din Sodoma și Gomora, de Julius Schnorr von Carolsfeld

Genesa 22:1-14

Bunăvoința lui Avraam de a-l sacrifica pe Isaac este asemănătoare celei a lui Dumnezeu de a-L sacrifica pe Fiul Său.

• Relatarea despre Avraam oferindu-și fiul ca jertfă ne poate învăța despre sacrificarea de către Tatăl Ceresc a Fiului Său. Un mod de a studia această relatare este de a desemna unei jumătăți a clasei să cugete asupra versetelor din Genesa 22:1-14 din perspectiva lui Avraam și cea a lui Dumnezeu Tatăl, în timp ce cealaltă jumătate cugetă asupra acestei relatări din perspectiva lui Isaac și cea a lui Isus Hristos. Rugați membrii clasei să împărtășească cunoștințe pe care le dobândesc. În special, ce lucruri învață membrii clasei care le măresc recunoștința față de Tatăl Ceresc și Isus Hristos? Ca parte a acestei discuții, puteți să expuneți ilustrația Avraam ducându-l pe Isaac pentru a fi sacrificat (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie, nr. 9) sau vizionați prezentarea video „Akedah [The Binding (Legarea lui Isaac)]” (ChurchofJesusChrist.org).

Resurse suplimentare

„Întotdeauna, credința este orientată spre viitor.”

Vârstnicul Jeffrey R. Holland ne-a învățat:

„Este posibil ca soția lui Lot să fi privit înapoi având resentimente față de Domnul pentru ceea ce îi cerea să lase în urmă… Deci, nu e vorba doar de faptul că a privit înapoi, ea a privit înapoi cu regret. Pe scurt, atașamentul ei față de trecut a depășit încrederea ei în viitor…

Vă implor să nu vă gândiți prea mult la zilele care au trecut și nici să nu tânjiți în zadar la zilele care au trecut, oricât de bune ar fi fost ele. Trecutul este pentru a învăța din el, nu pentru a trăi în el. Privim în urmă pentru a învăța din experiențele bune, nu pentru a retrăi experiențele care au trecut. Și, după ce învățăm ceea ce trebuie să învățăm și luăm cu noi ce-i mai bun din ceea ce am trăit, privim înainte și ne amintim că, întotdeauna, credința este îndreptată spre viitor…

… [Soția lui Lot] nu a avut credință. Ea s-a îndoit de capacitatea Domnului de a-i oferi ceva mai bun decât ce avea deja. Se pare că ea s-a gândit că nimic din ce se afla înainte nu putea să fie atât de bun precum ceea ce lăsa în urmă…

Să ne gândim la ceea ce a trecut, inclusiv la greșelile din trecut, este o greșeală! Nu este Evanghelia lui Isus Hristos” („The Best Is Yet to Be”, Ensign, ian. 2010, p. 24, 26-27).

Să ne îmbunătățim predarea

Promiteți binecuvântări. Când invitați pe cei cărora le predați să acționeze conform lucrurilor pe care le învață, depuneți, de asemenea, mărturie despre binecuvântările pe care Dumnezeu le-a promis celor care fac astfel. (Vedeți, de asemenea, Să predăm în modul Salvatorului, p. 35.)