„3. Ispășirea lui Isus Hristos”, Cunoașterea doctrinei – document fundamental (2018)
3. Ispășirea lui Isus Hristos
3.1. Isus Hristos a fost prerânduit, în cadrul consiliului din viața premuritoare, să fie Salvatorul și Mântuitorul nostru. El a venit pe pământ, a suferit de bunăvoie și a murit pentru a mântui toată omenirea de efectele negative ale căderii și pentru a plăti prețul pentru păcatele noastre. Triumful lui Isus Hristos asupra morții spirituale și a celei fizice prin suferința, moartea și învierea Sa se numește ispășire. Sacrificiul Său este pentru noi toți și demonstrează valoarea infinită a fiecăruia dintre noi și a tuturor copiilor Tatălui Ceresc.
3.2. Doar prin Isus Hristos putem fi salvați, deoarece El a fost Singurul capabil să înfăptuiască ispășirea infinită și eternă pentru toată omenirea. Doar El a avut puterea să biruiască moartea fizică. De la Maria, mama Sa muritoare, El a moștenit capacitatea de a muri. De la Dumnezeu, Tatăl Său nemuritor, El a moștenit puterea de a trăi pentru totdeauna sau de a-Și da viața și de a Și-o lua înapoi. Doar El ne-a putut mântui de păcatele noastre. Deoarece a trăit o viață perfectă, fără de păcat, El a fost liber de cerințele dreptății și a putut să plătească datoria pentru cei care se pocăiesc.
3.3. Ispășirea lui Isus Hristos a inclus suferința Sa, din Grădina Ghetsimani, pentru păcatele omenirii, vărsarea sângelui Său, suferința și moartea Sa pe cruce și învierea Sa. El a fost primul care a înviat. Isus Hristos S-a ridicat din mormânt având un trup glorificat, nemuritor din carne și oase. Datorită ispășirii Sale, toți oamenii vor fi înviați având un trup perfect și nemuritor și vor fi aduși înapoi în prezența lui Dumnezeu pentru a fi judecați. Jertfa ispășitoare a lui Isus Hristos oferă calea prin care păcatele noastre pot fi iertate și inimile noastre pot fi purificate, astfel încât să putem trăi pentru totdeauna în prezența lui Dumnezeu.
3.4. Ca parte a ispășirii Sale, Isus Hristos nu doar a suferit pentru păcatele noastre, ci, de asemenea, a luat asupra Sa durerile, ispitele, bolile și infirmitățile întregii omeniri. El înțelege suferința noastră pentru că a trăit-o. Când venim, cu credință, la El, Salvatorul ne va întări pentru a purta poverile și a îndeplini sarcini pe care nu le-am putea îndeplini singuri.
3.5. Ispășind pedeapsa pentru păcatele noastre, Isus Hristos nu ne-a absolvit de responsabilitatea personală. Pentru a accepta sacrificiul Său, pentru a fi curățați de păcatele noastre și pentru a moșteni viața eternă, trebuie să ne exercităm credința în El, să ne pocăim, să fim botezați, să-L primim pe Duhul Sfânt și să îndurăm, cu credință, până la sfârșitul vieții noastre.
Referințe suplimentare: Ioan 3:5; 1 Corinteni 15:20-22; Mosia 3:19; 3 Nefi 11:10-11; 3 Nefi 27:20; Doctrină și legăminte 76:22-24
Subiecte pe aceeași temă: Dumnezeirea: Isus Hristos; planul salvării: căderea; rânduielile și legămintele
Credința în Isus Hristos
3.6. Primul principiu al Evangheliei este credința în Domnul Isus Hristos. Credința noastră poate duce la salvare doar dacă este clădită pe Isus Hristos.
3.7. Să ai credință în Isus Hristos înseamnă să ai credința fermă că El este Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu și Salvatorul lumii. Recunoaștem că singura cale prin care ne putem întoarce să trăim în prezența Tatălui nostru Ceresc este aceea de a ne bizui pe ispășirea infinită a Fiului Său, având încredere în Isus Hristos și urmând învățăturile Sale. Fiind mai mult decât un crez pasiv, adevărata credință în Isus Hristos duce la fapte și este exprimată prin modul în care trăim. Credința noastră poate crește când ne rugăm, studiem scripturile și ne supunem poruncilor lui Dumnezeu.
Referințe suplimentare: Proverbele 3:5-6; Eter 12:6; Doctrină și legăminte 6:36
Subiect pe aceeași temă: dobândirea cunoașterii spirituale
Pocăința
3.8. Credința în Isus Hristos și dragostea noastră față de El și Tatăl Ceresc ne determină să ne pocăim. Pocăința face parte din planul Tatălui Ceresc pentru toți copiii Săi care răspund pentru alegerile lor. Acest dar este posibil prin ispășirea lui Isus Hristos. Pocăința reprezintă o schimbare produsă în minte și în inimă. Include îndepărtarea de păcat și faptul de a ne îndrepta gândurile, faptele și dorințele către Dumnezeu și de a ne supune voia voinței Sale.
3.9. Pocăința include faptul de a ne recunoaște păcatele; de a avea remușcări sau de a fi întristați după voia lui Dumnezeu pentru că am păcătuit; de a ne mărturisi păcatele înaintea Tatălui Ceresc și, dacă este necesar, înaintea altora; de a renunța la păcat; de a căuta să reparăm, pe cât posibil, tot ce am stricat ca urmare a păcatelor noastre; precum și faptul de a ne trăi viața supunându-ne poruncilor lui Dumnezeu. La botez, Domnul promite că ne iartă pentru păcatele noastre, iar noi înnoim acel legământ de fiecare dată când luăm, cu sinceritate, din împărtășanie, având intenția de a ne aduce aminte de Salvator și de a ține poruncile Sale.
3.10. Prin intermediul pocăinței sincere și al harului oferit prin ispășirea lui Isus Hristos, putem primi iertarea lui Dumnezeu și putem simți pace. Simțim, mai din plin, influența Spiritului și suntem mai pregătiți să trăim pentru totdeauna în prezența Tatălui nostru Ceresc și a Fiului Său.
Referințe suplimentare: Isaia 1:18; Ioan 14:15; 3 Nefi 27:20; Doctrină și legăminte 19:16-19
Subiect pe aceeași temă: rânduielile și legămintele