Fotografie de familie.

2.

Sprijinirea persoanelor și familiilor în lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare

2.0

Introducere

În calitate de conducători în cadrul Bisericii lui Isus Hristos, sprijiniți persoane și familii în realizarea lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare (vedeți 1.2). Scopul suprem al acestei lucrări este de a ajuta toți copiii lui Dumnezeu să primească binecuvântările vieții eterne și plenitudinea bucuriei.

Mare parte a lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare este realizată prin familie. Pentru toți membrii Bisericii, această lucrare are căminul drept centru.

2.1

Rolul familiei în planul lui Dumnezeu

Ca parte a planului Său, Tatăl Ceresc a întemeiat familii pe pământ. El intenționează ca familiile să ne aducă fericire. Familiile oferă ocazii de a învăța, a progresa, a sluji, a ne pocăi și a ierta. Ele ne pot ajuta să ne pregătim pentru viața eternă.

Promisiunea lui Dumnezeu privind viața eternă include căsătoria eternă, copii și toate celelalte binecuvântări ale unei familii eterne. Această promisiune este valabilă pentru cei care nu sunt căsătoriți în prezent sau care nu au familia în Biserică.

2.1.1

Familiile eterne

Familiile eterne se formează când membrii Bisericii fac legăminte atunci când primesc, în templu, rânduielile de pecetluire. Binecuvântările unei familii eterne se îndeplinesc când membrii țin aceste legăminte și se pocăiesc atunci când nu reușesc. Conducătorii Bisericii ajută membrii să se pregătească să primească aceste rânduieli și să-și cinstească legămintele.

Un aspect suplimentar privind întemeierea de familii eterne este înfăptuirea de rânduieli în templu care permit membrilor să fie pecetluiți cu strămoșii lor decedați.

2.1.2

Soțul și soția

Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este rânduită de Dumnezeu (vedeți Doctrină și legăminte 49:15). Soțul și soția sunt meniți să progreseze împreună către viața eternă (vedeți 1 Corinteni 11:11).

Una dintre cerințele dobândirii vieții eterne este ca bărbatul și femeia să facă legământul căsătoriei celestiale (vedeți Doctrină și legăminte 131:1-4). Membrii cuplului fac acest legământ când primesc, în templu, rânduiala pecetluirii căsătoriei. Acest legământ este temelia familiei eterne. Când este ținut cu credincioșie, el permite căsniciei lor să dăinuie pentru totdeauna.

Intimitatea fizică între soț și soție este menită să fie frumoasă și sacră. Ea este rânduită de Dumnezeu pentru crearea copiilor și pentru exprimarea sentimentelor de dragoste dintre soț și soție. Tandrețea și respectul – nu egoismul – trebuie să fie ceea ce le îndrumă relația intimă.

Dumnezeu a poruncit că intimitatea sexuală trebuie să aibă loc doar în cadrul căsniciei dintre un bărbat și o femeie.

Soțul și soția sunt egali în ochii lui Dumnezeu. Niciunul nu trebuie să exercite stăpânire asupra celuilalt. Hotărârile trebuie luate în unitate și dragoste, cu participarea totală a ambilor.

2.1.3

Părinții și copiii

Profeții din zilele din urmă ne-au învățat că „porunca lui Dumnezeu către copiii Lui de a se înmulți și de a umple pământul este încă valabilă” („Familia: o declarație oficială către lume”; vedeți, de asemenea, Doctrină și legăminte 49:16-17).

Soțul și soția iubitori asigură împreună cel mai bun cadru pentru creșterea și îngrijirea copiilor. Circumstanțe personale pot împiedica părinții să-și crească împreună copiii. Totuși, Domnul îi va binecuvânta când ei caută ajutorul Său și se străduiesc să țină legămintele pe care le-au făcut cu El.

Părinții au responsabilitatea vitală de a-și ajuta copiii să se pregătească pentru a primi binecuvântările vieții eterne. Ei își învață copiii să-L iubească pe Dumnezeu și să-I slujească și să-i iubească pe ceilalți și să le slujească (vedeți Matei 22:36-40).

„[Tații trebuie să prezideze asupra familiilor] lor cu dragoste și dreptate și ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viața și protejarea familiilor lor” („Familia: o declarație oficială către lume”). Când nu există un soț sau un tată în cămin, mama este cea care prezidează asupra familiei.

Prezidarea în cadrul familiei este responsabilitatea de a ajuta la conducerea membrilor familiei să locuiască din nou în prezența lui Dumnezeu. Acest lucru este realizat slujind și predând cu blândețe, umilință și dragoste pură, urmând exemplul lui Isus Hristos (vedeți Matei 20:26-28). Prezidarea în cadrul familiei include faptul de a conduce membrii familiei în rugăciune spusă cu regularitate, studiul Evangheliei desfășurat cu regularitate și alte aspecte ale preaslăvirii. Părinții lucrează în unitate pentru a îndeplini aceste responsabilități.

„Mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor” („Familia: o declarație oficială către lume”). A îngriji înseamnă a hrăni, a învăța și a sprijini urmând exemplul Salvatorului (vedeți 3 Nefi 10:4). În unitate cu soțul ei, mama își ajută familia să învețe adevărurile Evangheliei și să-și dezvolte credința în Tatăl Ceresc și în Isus Hristos. Împreună, ei cultivă o atmosferă de dragoste în familie.

„În aceste responsabilități sacre, tații și mamele sunt obligați să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali” („Familia: o declarație oficială către lume”). Rugându-se, ei se sfătuiesc atât împreună, cât și cu Domnul.

2.2

Lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare în cămin

Prima Președinție a spus: „Căminul este temelia unei vieți neprihănite” (Scrisoare din partea Primei Președinții, 11 febr. 1999).

Pentru a sprijini membrii să facă, în cămin, lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare, conducătorii Bisericii îi încurajează să întemeieze un cămin în care Spiritul să fie prezent. Ei încurajează, de asemenea, membrii să cinstească ziua de sabat, să studieze și să învețe Evanghelia acasă și să desfășoare săptămânal seara în cămin.

2.2.3

Studiul și învățarea Evangheliei acasă

Predarea și învățarea Evangheliei sunt concentrate în cămin și sunt susținute de Biserică. Conducătorii Bisericii încurajează toți membrii să studieze Evanghelia acasă în ziua de sabat și de-a lungul săptămânii.

Un studiu al scripturilor, așa cum este prezentat în Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii, este cursul sugerat pentru studiul Evangheliei acasă.

2.2.4

Seara în cămin și alte activități

Profeții din zilele din urmă au sfătuit membrii Bisericii să desfășoare săptămânal o seară în cămin. Acesta este un timp sacru în care persoanele și familiile învață Evanghelia, își întăresc mărturia, clădesc unitate și se bucură că sunt împreună.

Seara în cămin este flexibilă, potrivit circumstanțelor membrilor. Poate avea loc în ziua de sabat sau în alte zile și la alte ore. Poate include:

• studiul Evangheliei și învățături din Evanghelie (materialele Vino și urmează-Mă pot fi folosite după cum se dorește);

• slujirea în folosul altora;

• cântatul de imnuri și cântece ale Societății Primare sau interpretarea acestora la instrumente muzicale (vedeți capitolul 19);

• sprijinirea membrilor familiei în dezvoltarea copiilor și tinerilor;

• un consiliu al familiei pentru a stabili obiective, rezolva probleme și corela programe;

• activități recreative.

Membrii necăsătoriți și alții se pot aduna în grupuri în afara adunărilor de preaslăvire obișnuite din ziua de sabat pentru a participa la seri în cămin și a se întări unul pe altul prin studiul Evangheliei.

2.2.5

Sprijinirea persoanelor

Conducătorii Bisericii ajută membrii care au nevoie de sprijin suplimentar. Conducătorii ajută acești membri și familiile lor să aibă ocazii de a fi înfrățiți, de a trăi experiențe sociale sănătoase și de a progresa spiritual.

2.3

Relația dintre cămin și Biserică

Lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare este concentrată în cămin și susținută de Biserică. Principiile prezentate în continuare sunt valabile pentru relația dintre cămin și Biserică.

• Conducătorii și învățătorii cinstesc rolul părinților și îi ajută.

• Unele adunări ale Bisericii sunt esențiale în fiecare episcopie sau ramură. Printre acestea se numără adunarea de împărtășanie și clasele și adunările cvorumurilor desfășurate în ziua de sabat. Multe alte adunări, activități și programe nu sunt esențiale.

• Domnul va binecuvânta membrii când ei slujesc în Biserica Sa și fac sacrificii pentru a realiza acest lucru. Totuși, timpul acordat slujirii în cadrul Bisericii nu trebuie să diminueze capacitatea membrilor de a-și îndeplini responsabilitățile de acasă, de la muncă sau de oriunde altundeva.