2.

Sprijinirea persoanelor și familiilor în lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare

2.0

Introducere

În calitate de conducători în cadrul Bisericii lui Isus Hristos, sprijiniți persoane și familii în realizarea lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare (vedeți 1.2). Scopul suprem al acestei lucrări este de a ajuta toți copiii lui Dumnezeu să primească binecuvântările vieții eterne și plenitudinea bucuriei.

Mare parte a lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare este realizată prin familie. Pentru toți membrii Bisericii, această lucrare are căminul drept centru. Acest capitol vă va ajuta să dobândiți o viziune în ceea ce privește:

• rolul familiei în planul lui Dumnezeu;

• lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare în cămin;

• relația dintre cămin și Biserică.

2.1

Rolul familiei în planul lui Dumnezeu

Familia este rânduită de Dumnezeu și este esențială pentru planul Său. Fiecare dintre noi „este un fiu sau o fiică de spirit ai unor Părinți Cerești [cu] o natură și un destin divin” („Familia: o declarație oficială către lume”, ChurchofJesusChrist.org). Noi facem parte din familia Lor. Am trăit alături de Ei înainte să ne fi născut pe pământ.

Ca parte a planului Său, Tatăl Ceresc a întemeiat familii pe pământ. El intenționează ca familiile să ne aducă fericire. Familiile oferă ocazii de a învăța, a progresa, a sluji, a ne pocăi și a ierta. Ele ne pot ajuta să ne pregătim pentru viața eternă.

În această viață, mulți oameni au ocazii limitate în ceea ce privește relațiile de familie pline de dragoste. Nicio familie nu este scutită de provocări, dureri sau întristări. Persoanele și familiile exercită credință în Domnul și se străduiesc să trăiască potrivit adevărurilor despre familie pe care El le-a revelat. Salvatorul a promis că El va ajuta la purtarea poverilor tuturor celor care vin la El (vedeți Matei 11:28-30).

Planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc garantează că toți copiii Săi vor avea ocazia de a accepta Evanghelia Sa și de a primi cele mai mari binecuvântări ale Sale (vedeți Doctrină și legăminte 137:7-10). Toți care fac legăminte cu Dumnezeu și le țin pot avea parte de bucurie și „pace în această lume și viață eternă în lumea care va veni” (Doctrină și legăminte 59:23; vedeți, de asemenea, Mosia 2:41).

Promisiunea lui Dumnezeu privind viața eternă include căsătoria eternă, copii și toate celelalte binecuvântări ale unei familii eterne. Această promisiune este valabilă pentru toți cei care nu sunt căsătoriți în prezent sau care nu au familia în Biserică (vedeți 38.1.4). Aceste binecuvântări sunt asigurate tuturor celor care se străduiesc să trăiască în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos.

2.1.1

Familiile eterne

Familiile eterne se formează când membrii Bisericii fac legăminte atunci când primesc, în templu, rânduielile de pecetluire. Binecuvântările unei familii eterne se îndeplinesc când membrii țin aceste legăminte și se pocăiesc atunci când nu reușesc. Conducătorii Bisericii ajută membrii să se pregătească să primească aceste rânduieli și să-și cinstească legămintele.

Fiecare persoană poate să îndeplinească mai multe roluri într-o familie eternă. Toate rolurile din cadrul familiei sunt sacre și importante. Printre aceste roluri sunt cele de mamă și tată, fiică și fiu, soră și frate, mătușă și unchi, bunică și bunic. Îndeplinirea cu dragoste a acestor roluri îi ajută pe copiii lui Dumnezeu să progreseze către viața eternă.

Un aspect suplimentar privind întemeierea de familii eterne este înfăptuirea de rânduieli în templu care permit membrilor să fie pecetluiți cu strămoșii lor decedați.

Înțelegând planul lui Dumnezeu, membrii caută binecuvântările unei familii eterne.

2.1.2

Soțul și soția

Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este rânduită de Dumnezeu (vedeți Doctrină și legăminte 49:15). Soțul și soția sunt meniți să progreseze împreună către viața eternă (vedeți 1 Corinteni 11:11).

Una dintre cerințele dobândirii vieții eterne este ca bărbatul și femeia să facă legământul căsătoriei celestiale (vedeți Doctrină și legăminte 131:1-4). Membrii cuplului fac acest legământ când primesc, în templu, rânduiala pecetluirii căsătoriei. Acest legământ este temelia familiei eterne. Când este ținut cu credincioșie, el permite căsniciei lor să dăinuie pentru totdeauna. În cele din urmă, ei pot deveni ca Dumnezeu (vedeți Doctrină și legăminte 132:19-20).

Dumnezeu le-a poruncit soților și soțiilor să se lipească unul de altul (vedeți Genesa 2:24; Doctrină și legăminte 42:22). În acest context, expresia a se lipi înseamnă a fi devotat și loial în totalitate cuiva. Membrii cuplurilor căsătorite se lipesc unul de altul iubindu-se unul pe celălalt și slujindu-și unul altuia.

Faptul de a se lipi include, de asemenea, fidelitatea totală între soț și soție. Intimitatea fizică între soț și soție este menită să fie frumoasă și sacră. Ea este rânduită de Dumnezeu pentru crearea copiilor și pentru exprimarea sentimentelor de dragoste dintre soț și soție. Tandrețea și respectul – nu egoismul – trebuie să fie ceea ce le îndrumă relația intimă.

Dumnezeu a poruncit că intimitatea sexuală trebuie să aibă loc doar în cadrul căsniciei dintre un bărbat și o femeie. Faptul de a rămâne puri din punct de vedere sexual înainte de căsătorie și loiali în cadrul căsniciei ajută persoanele să fie cu adevărat fericite și să evite vătămarea spirituală, emoțională și fizică. Părinții și conducătorii din cadrul Bisericii sunt încurajați să facă tot ce le stă în putință pentru a consolida această învățătură. (Vedeți 38.6.5.)

Membrii cuplului caută să fie uniți în întemeierea familiei lor (vedeți Genesa 2:24). Faptul de a fi uniți în căsnicie necesită un parteneriat complet și împărțirea responsabilităților. Soțul și soția sunt egali în ochii lui Dumnezeu. Niciunul nu trebuie să exercite stăpânire asupra celuilalt. Hotărârile trebuie luate în unitate și dragoste, cu participarea totală a ambilor.

Adam și Eva au dat exemplu soților și soțiilor. Ei au lucrat împreună, s-au rugat împreună și au preaslăvit împreună (vedeți Moise 5:1, 4). Și-au învățat copiii Evanghelia și au jelit împreună când au avut încercări (vedeți Moise 5:12, 27). Ei erau uniți unul cu celălalt și cu Dumnezeu.

2.1.3

Părinții și copiii

Prima poruncă a lui Dumnezeu către Adam și Eva, ca soț și soție, a fost să aibă copii (vedeți Genesa 1:28). Profeții din zilele din urmă ne-au învățat că „porunca lui Dumnezeu către copiii Lui de a se înmulți și de a umple pământul este încă valabilă” („Familia: o declarație oficială către lume”; vedeți, de asemenea, Doctrină și legăminte 49:16-17).

Îngrijirea de către soț și soție a copiilor pe care-i pot avea sau adopta reprezintă un privilegiu și o responsabilitate sacre. Părinții adoptivi au aceleași binecuvântări și responsabilități ca părinții biologici.

Soțul și soția iubitori asigură împreună cel mai bun cadru pentru creșterea și îngrijirea copiilor. Circumstanțe personale pot împiedica părinții să-și crească împreună copiii. Totuși, Domnul îi va binecuvânta când ei caută ajutorul Său și se străduiesc să țină legămintele pe care le-au făcut cu El.

Părinții au responsabilitatea vitală de a-și ajuta copiii să se pregătească pentru a primi binecuvântările vieții eterne. Ei își învață copiii să-L iubească pe Dumnezeu și să-I slujească și să-i iubească pe ceilalți și să le slujească (vedeți Matei 22:36-40). Ei îi învață să se roage Tatălui Ceresc și să studieze cuvântul lui Dumnezeu (vedeți Alma 37:36-37, 44-46). Ei își ajută copiii să înțeleagă principiile doctrinare privind credința în Isus Hristos, pocăința, botezul și darul Duhului Sfânt (vedeți Doctrină și legăminte 68:25). Îi ajută, de asemenea, să se pregătească să facă legăminte când primesc rânduielile necesare salvării și exaltării.

„[Tații trebuie să prezideze asupra familiilor] lor cu dragoste și dreptate și ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viața și protejarea familiilor lor” („Familia: o declarație oficială către lume”). Când nu există un soț sau un tată în cămin, mama este cea care prezidează asupra familiei.

Prezidarea în cadrul familiei este responsabilitatea de a ajuta la conducerea membrilor familiei să locuiască din nou în prezența lui Dumnezeu. Acest lucru este realizat slujind și predând cu blândețe, umilință și dragoste pură, urmând exemplul lui Isus Hristos (vedeți Matei 20:26-28). Prezidarea în cadrul familiei include faptul de a conduce membrii familiei în rugăciune spusă cu regularitate, studiul Evangheliei desfășurat cu regularitate și alte aspecte ale preaslăvirii. Părinții lucrează în unitate pentru a îndeplini aceste responsabilități.

„Mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor” („Familia: o declarație oficială către lume”). A îngriji înseamnă a hrăni, a învăța și a sprijini urmând exemplul Salvatorului (vedeți 3 Nefi 10:4). În unitate cu soțul ei, mama își ajută familia să învețe adevărurile Evangheliei și să-și dezvolte credința în Tatăl Ceresc și în Isus Hristos. Împreună, ei cultivă o atmosferă de dragoste în familie.

„În aceste responsabilități sacre, tații și mamele sunt obligați să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali” („Familia: o declarație oficială către lume”). Rugându-se, ei se sfătuiesc atât împreună, cât și cu Domnul.

2.2

Lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare în cămin

Prima Președinție a spus: „Căminul este temelia unei vieți neprihănite” (Scrisoare din partea Primei Președinții, 11 febr. 1999). În căminele lor, persoanele și familiile participă la a-L ajuta pe Dumnezeu în realizarea lucrării Sale de salvare și exaltare.

Pentru a sprijini membrii să facă, în cămin, lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare, conducătorii Bisericii îi încurajează să întemeieze un cămin în care Spiritul să fie prezent. Ei încurajează, de asemenea, membrii să cinstească ziua de sabat, să studieze și să învețe Evanghelia acasă și să desfășoare săptămânal seara în cămin. Conducătorii acordă o atenție deosebită susținerii persoanelor cărora le poate lipsi ajutorul sau încurajarea din partea membrilor familiei.

2.2.1

Un cămin în care Spiritul să fie prezent

Membrii Bisericii sunt încurajați să facă din căminele lor locuri de tărie spirituală și de bucurie. Ei pot invita Spiritul Domnului în căminele lor prin acțiuni simple.

2.2.2

Ținerea zilei de sabat

Dumnezeu a poruncit copiilor Săi să „[își aducă] aminte de ziua de sabat], ca s-o [sfințească]” (Exodul 20:8). Membrii Bisericii se adună de sabat pentru a lua din împărtășanie ca aducere aminte despre Isus Hristos și ispășirea Sa (vedeți Doctrină și legăminte 59:12). Sabatul este o zi a învățării și predării Evangheliei la biserică și acasă. Membrii pot fi întăriți de sabat când participă la activități precum:

• preaslăvirea personală prin rugăciune și post;

• studiul și învățarea Evangheliei;

• păstorirea și slujirea altora;

• istoria familiei;

• timpul plăcut petrecut în familie;

• alte adunări corespunzătoare.

2.2.3

Studiul și învățarea Evangheliei acasă

Predarea și învățarea Evangheliei sunt concentrate în cămin și sunt susținute de Biserică. Conducătorii Bisericii încurajează toți membrii să studieze Evanghelia acasă în ziua de sabat și de-a lungul săptămânii. Studiul Evangheliei acasă întărește persoanele și familiile. Consolidează convertirea la Tatăl Ceresc și la Domnul Isus Hristos.

Un studiu al scripturilor, așa cum este prezentat în Vino și urmează-Mă, este cursul sugerat pentru studiul Evangheliei acasă.

Persoanele și familiile caută inspirație când aleg să studieze ceea ce le împlinește cel mai bine nevoile. Pe lângă fragmentele din scripturi sugerate în Vino și urmează-Mă, se pot gândi, rugându-se, să studieze:

• Cartea lui Mormon și alte scripturi;

• mesaje din cadrul conferințelor generale;

• reviste ale Bisericii și alte materiale înălțătoare.

2.2.4

Seara în cămin și alte activități

Profeții din zilele din urmă au sfătuit membrii Bisericii să desfășoare săptămânal o seară în cămin. Acesta este un timp sacru în care persoanele și familiile învață Evanghelia, își întăresc mărturia, clădesc unitate și se bucură că sunt împreună.

Seara în cămin este flexibilă, potrivit circumstanțelor membrilor. Poate avea loc în ziua de sabat sau în alte zile și la alte ore. Poate include:

• studiul Evangheliei și învățături din Evanghelie (materialele Vino și urmează-Mă pot fi folosite după cum se dorește);

• slujirea în folosul altora;

• cântatul de imnuri și cântece ale Societății Primare sau interpretarea acestora la instrumente muzicale (vedeți capitolul 19);

• sprijinirea membrilor familiei în dezvoltarea copiilor și tinerilor;

• un consiliu al familiei pentru a stabili obiective, rezolva probleme și corela programe;

• activități recreative.

Membrii necăsătoriți și alții se pot aduna în grupuri în afara adunărilor de preaslăvire obișnuite din ziua de sabat pentru a participa la seri în cămin și a se întări unul pe altul prin studiul Evangheliei. Vino și urmează-Mă poate fi o resursă pentru cei care doresc să studieze împreună.

Pentru a le oferi membrilor familiei timp pe care să-l petreacă împreună, conducătorii trebuie să nu programeze în serile de luni adunări sau activități ale Bisericii.

Conducătorii încurajează membrii să fie consecvenți în desfășurarea serilor în cămin și petrecerea timpului împreună ca familii (vedeți Doctrină și legăminte 64:33). Acest lucru include faptul de a lua masa împreună, de a lucra și a sluji împreună și de a desfășura activități recreative.

2.2.5

Sprijinirea persoanelor

Conducătorii Bisericii ajută membrii care au nevoie de sprijin suplimentar. Conducătorii ajută acești membri și familiile lor să aibă ocazii de a fi înfrățiți, de a trăi experiențe sociale sănătoase și de a progresa spiritual. Conducătorii îi încurajează și ajută în eforturile lor de a învăța Evanghelia lui Isus Hristos și de a trăi potrivit ei. Conducătorii le oferă, de asemenea, ocazii de a sluji în cadrul Bisericii.

2.3

Relația dintre cămin și Biserică

Lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare este concentrată în cămin și susținută de Biserică. Principiile prezentate în continuare sunt valabile pentru relația dintre cămin și Biserică.

• Conducătorii și învățătorii cinstesc rolul părinților și îi ajută. Conducătorii și învățătorii stabilesc și păstrează o comunicare eficientă cu părinții.

• Unele adunări ale Bisericii sunt esențiale în fiecare episcopie sau ramură. Printre acestea se numără adunarea de împărtășanie și clasele și adunările cvorumurilor desfășurate în ziua de sabat. Multe alte adunări, activități și programe nu sunt esențiale. Conducătorii le organizează în funcție de cum este nevoie pentru a ajuta la împlinirea nevoilor persoanelor și familiilor. Conducătorii iau în considerare circumstanțele și resursele locale.

• Persoanele și familiile iau în considerare circumstanțele personale când iau hotărâri privind participarea la programe ale Bisericii care nu sunt esențiale.

• Domnul va binecuvânta membrii când ei slujesc în Biserica Sa și fac sacrificii pentru a realiza acest lucru. Totuși, timpul acordat slujirii în cadrul Bisericii nu trebuie să diminueze capacitatea membrilor de a-și îndeplini responsabilitățile de acasă, de la muncă sau de oriunde altundeva. Conducătorii și membrii nu trebuie să fie copleșiți cu prea multe responsabilități în cadrul Bisericii. Nici nu trebuie să li se ceară să facă sacrificii exagerate pentru a sprijini programe sau activități ale Bisericii.

Când membrii urmează aceste principii și îndemnurile Spiritului, Tatăl Ceresc le va binecuvânta eforturile.