„Capitolul 3: Lecția 2 – Planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc”, Predicați Evanghelia Mea: îndrumar pentru împărtășirea Evangheliei lui Isus Hristos (2023)
„Capitolul 3: Lecția 2”, Predicați Evanghelia Mea
Capitolul 3: Lecția 2
Planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc
Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos ne ajută să răspundem la întrebări importante ale sufletului. Prin intermediul Evangheliei, învățăm despre identitatea noastră divină și potențialul nostru etern în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Evanghelia ne dă speranță și ne ajută să găsim pace, fericire și sens în viață. Faptul de a trăi potrivit Evangheliei ne ajută să progresăm și să găsim tărie în timp ce ne confruntăm cu încercările vieții.
Dumnezeu dorește ce este cel mai bun pentru copiii Săi și dorește să ne ofere cele mai mari binecuvântări ale Sale, care sunt nemurirea și viața eternă (vezi Moise 1:39; Doctrină și legăminte 14:7). Deoarece ne iubește, El a oferit un plan prin care să primim aceste binecuvântări. În scripturi, acest plan este numit planul salvării, marele plan al fericirii și planul mântuirii (vezi Alma 42:5, 8, 11, 13, 15, 16, 31).
În planul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi face o călătorie prin viața premuritoare, naștere, viața muritoare, moarte și viața de după moarte. Dumnezeu a oferit cele de care avem nevoie de-a lungul acestei călătorii, astfel încât după ce vom muri, să ne putem întoarce, în cele din urmă, în prezența Sa și să primim plenitudinea bucuriei.
Isus Hristos este figura centrală a planului lui Dumnezeu. Prin ispășirea și învierea Sa, Isus a făcut posibil ca fiecare dintre noi să primească nemurirea și viața eternă.
În timpul vieții noastre pe pământ, nu ne amintim viața noastră premuritoare. Nici nu înțelegem pe deplin viața de după moarte. Totuși, Dumnezeu a revelat multe adevăruri despre aceste etape ale călătoriei noastre eterne. Aceste adevăruri ne oferă suficientă cunoaștere pentru a înțelege scopul vieții, a avea parte de bucurie și a avea speranța lucrurilor bune care vor veni. Această cunoaștere este o comoară sacră care ne îndrumă în timp ce suntem pe pământ.
Sugestii pentru propovăduire
Această secțiune oferă un exemplu de rezumat care să te ajute să te pregătești să propovăduiești. De asemenea, conține exemple de întrebări și invitații pe care le-ai putea folosi.
Când te pregătești să propovăduiești, gândește-te, rugându-te, la situația și nevoile spirituale ale fiecărei persoane. Stabilește ce va fi cel mai util să propovăduiești. Pregătește-te să definești termeni pe care oamenii s-ar putea să nu-i înțeleagă. Planifică în funcție de cât timp vei avea, amintindu-ți să ții lecțiile scurte.
Alege scripturi pe care să le folosești în timp ce propovăduiești. Secțiunea „Bază doctrinară” a lecției include multe scripturi utile.
Gândește-te ce întrebări să adresezi în timp ce propovăduiești. Planifică ce invitații să faci care să încurajeze fiecare persoană să acționeze.
Subliniază binecuvântările promise de Dumnezeu și împărtășește-ți mărturia despre ceea ce propovăduiești.
Ce le-ai putea propovădui oamenilor în 15-25 minute
Alege unul sau mai multe dintre principiile de mai jos despre planul salvării pentru a le propovădui. Baza doctrinară pentru fiecare principiu este inclusă după acest rezumat.
Viața premuritoare: scopul și planul lui Dumnezeu pentru noi
-
Noi toți suntem copii de spirit ai lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat după chipul Său.
-
Am trăit alături de Dumnezeu înainte să ne fi născut pe pământ. Suntem membri ai familiei Sale. El ne cunoaște și ne iubește pe fiecare în parte.
-
Dumnezeu a oferit un plan pentru fericirea și progresul nostru în această viață și în eternitate.
-
În viața noastră premuritoare, noi am ales să urmăm planul lui Dumnezeu. Acest lucru a însemnat să venim pe pământ pentru a putea face următorul pas în ceea ce privește progresul nostru etern.
-
Isus Hristos este figura centrală a planului lui Dumnezeu. El face posibil ca noi să avem nemurire și viață eternă.
Crearea
-
Sub îndrumarea lui Dumnezeu, Isus Hristos a creat pământul.
Căderea lui Adam și a Evei
-
Adam și Eva au fost primii dintre copiii lui Dumnezeu care au venit pe pământ. Dumnezeu le-a creat trupurile și i-a pus în Grădina Edenului.
-
Adam și Eva au comis o încălcare, au fost alungați din grădină și au fost separați de prezența lui Dumnezeu. Acest eveniment este numit cădere.
-
După cădere, Adam și Eva au devenit muritori. În calitate de muritori, ei au putut să învețe, să progreseze și să aibă copii. De asemenea, ei au avut parte de tristețe, păcat și moarte.
-
Căderea a fost un pas înainte pentru omenire. Căderea a făcut posibil ca noi să ne naștem pe pământ și să progresăm în cadrul planului Tatălui Ceresc.
Viața noastră pe pământ
-
În planul lui Dumnezeu, trebuia să venim pe pământ pentru a primi trupuri fizice, a învăța și a progresa.
-
Pe pământ, învățăm să umblăm prin credință. Totuși, Tatăl Ceresc nu ne-a lăsat singuri. El ne-a oferit multe daruri și îndrumare pentru a ne ajuta să ne întoarcem în prezența Sa.
Ispășirea lui Isus Hristos
-
Fiecare dintre noi păcătuiește și fiecare dintre noi va muri. Deoarece Dumnezeu ne iubește, El Și-a trimis Fiul, pe Isus Hristos, pe pământ pentru a ne mântui de păcat și de moarte.
-
Datorită sacrificiului ispășitor al lui Isus, putem fi iertați și curățați de păcatele noastre. Inimile noastre pot fi schimbate în bine pe măsură ce ne pocăim. Acest lucru face posibil ca noi să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu și să primim plenitudinea bucuriei.
-
Datorită învierii lui Isus, noi toți vom fi înviați după ce vom muri. Aceasta înseamnă că spiritul și trupul fiecărei persoane vor fi reunite și noi, fiecare în parte, vom trăi pentru totdeauna într-un trup perfect și înviat.
-
Isus Hristos oferă mângâiere, speranță și vindecare. Sacrificiul Său ispășitor este exprimarea supremă a dragostei Sale. Tot ce este nedrept în viață poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos.
Lumea spiritelor
-
Când trupul nostru fizic moare, spiritul nostru continuă să trăiască în lumea spiritelor. Aceasta este o stare temporară de învățare și pregătire premergătoare învierii.
-
Evanghelia lui Isus Hristos este propovăduită în lumea spiritelor și noi putem continua să ne dezvoltăm și să progresăm.
Învierea, salvarea și exaltarea
-
După timpul pe care-l vom petrece în lumea spiritelor, învierea este următorul pas în călătoria noastră eternă.
-
Învierea este reunirea spiritului și trupului nostru. Fiecare dintre noi va fi înviat și va avea un trup fizic făcut perfect. Vom trăi pentru totdeauna. Acest lucru este posibil datorită ispășirii și învierii Salvatorului.
Judecata și împărățiile de glorie
-
Când vom fi înviați, Isus Hristos va fi judecătorul nostru. Cu foarte puține excepții, toți copiii lui Dumnezeu vor primi un loc într-o împărăție de glorie.
-
Deși noi toți vom fi înviați, nu vom primi toți aceeași glorie eternă. Isus ne va judeca în acord cu credința, faptele și pocăința noastră din timpul vieții muritoare și din lumea spiritelor. Ne putem întoarce să trăim în prezența lui Dumnezeu dacă suntem credincioși.
Întrebări pe care le-ai putea adresa oamenilor
Întrebările de mai jos sunt exemple de întrebări pe care le-ai putea adresa oamenilor. Aceste întrebări te pot ajuta să ai conversații pline de însemnătate și să înțelegi nevoile și perspectiva unei persoane.
-
Care credeți că este scopul vieții?
-
Ce vă aduce fericire?
-
Cu ce încercări aveți nevoie de ajutorul lui Dumnezeu?
-
Ce ați învățat din încercările cu care v-ați confruntat?
-
Ce știți despre Isus Hristos? Ce efect au avut viața și misiunea Sa asupra vieții dumneavoastră?
Invitații pe care le-ai putea face
-
Îl veți ruga pe Dumnezeu, prin intermediul rugăciunii, să vă ajute să știți că ceea ce am propovăduit este adevărat? (Vezi „De luat în considerare în propovăduire – Rugăciunea” din ultima secțiunea a lecției 1.)
-
Veți veni cu noi la biserică în această duminică pentru a afla mai multe despre ceea ce am propovăduit?
-
Veți citi Cartea lui Mormon și vă veți ruga pentru a ști că este cuvântul lui Dumnezeu? (Poți propune capitole sau versete concrete.)
-
Veți urma exemplul lui Isus și veți fi botezat? (Vezi „Invitația de a fi botezat și confirmat”, care este chiar înainte de lecția 1.)
-
Am putea să stabilim o dată pentru următoarea noastră vizită?
Bază doctrinară
Această secțiune îți asigură doctrină și scripturi pe care să le studiezi pentru a-ți întări cunoașterea și mărturia despre Evanghelie și pentru a te ajuta să propovăduiești.
Viața premuritoare: scopul și planul lui Dumnezeu pentru noi
Noi suntem copiii lui Dumnezeu și am trăit alături de El înainte de a ne naște
Dumnezeu este Tatăl spiritelor noastre. Noi suntem, la propriu, copiii Săi, creați după chipul Său. Fiecare dintre noi are un potențial divin, în calitate de copil al lui Dumnezeu. Această cunoaștere ne poate ajuta să trecem prin momente grele și ne poate inspira să devenim cât mai buni cu putință.
Am trăit alături de Dumnezeu, în calitate de copii de spirit ai Săi, înainte să ne fi născut pe pământ. Suntem membri ai familiei Sale.
„Există o identitate importantă pe care cu toții o împărtășim acum și pentru totdeauna, una pe care nu trebuie niciodată s-o pierdem din vedere și una pentru care ar trebui să fim recunoscători. Aceasta este aceea că sunteți și ați fost mereu un fiu al lui Dumnezeu sau o fiică a lui Dumnezeu cu rădăcini spirituale în eternitate…
Înțelegerea acestui adevăr – înțelegerea cu adevărat și acceptarea acestuia – schimbă viața. Vă oferă o identitate extraordinară pe care nimeni nu v-o poate lua vreodată. Dar, mai mult decât atât, ar trebui să vă dea un sentiment enorm de valoare și o înțelegere a valorii dumneavoastră infinite. În cele din urmă, vă oferă un scop divin, nobil și demn în viață” [M. Russell Ballard, „Children of Heavenly Father” (adunare de devoțiune desfășurată la Universitatea Brigham Young, 3 mart. 2020), p. 2, speeches.byu.edu].
Noi am ales să venim pe pământ
Tatăl nostru Ceresc ne iubește și dorește ca noi să devenim ca El. El este o ființă exaltată cu un trup fizic glorificat.
În viața noastră premuritoare, am aflat că Dumnezeu are un plan pentru noi pentru a deveni ca El. O parte a planului Său a fost să ne părăsim căminul ceresc și să venim pe pământ pentru a primi trupuri fizice. De asemenea, aveam nevoie să dobândim experiență și să ne dezvoltăm credința de-a lungul unei perioade în care aveam să fim departe de prezența lui Dumnezeu. Urma să nu ne aducem aminte că am trăit alături de Dumnezeu. Totuși, El avea să asigure cele de care aveam nevoie pentru a ne putea întoarce să trăim alături de El.
Libertatea sau capacitatea de a alege este o componentă esențială a planului lui Dumnezeu pentru noi. În viața noastră premuritoare, fiecare dintre noi a ales să urmeze planul lui Dumnezeu și să vină pe pământ pentru a putea face următorul pas în ceea ce privește progresul nostru etern. Am înțeles că, în timp ce aveam să fim aici, urma să avem multe ocazii noi de a progresa și de a avea parte de bucurie. Am înțeles, de asemenea, că urma să avem parte de opoziție. Urma să avem parte de ispite, încercări, tristețe și moarte.
Alegând să venim pe pământ, ne-am încrezut în dragostea și ajutorul lui Dumnezeu. Ne-am încrezut în planul Său pentru salvarea noastră.
Tatăl Ceresc L-a ales pe Isus Hristos să ne mântuiască
Isus Hristos este figura centrală a planului lui Dumnezeu. Înainte să fi venit pe pământ, am știut că nu ne-am putea întoarce în prezența lui Dumnezeu de unii singuri. Tatăl Ceresc L-a ales pe Isus Hristos, Primul Său Fiu Născut, pentru a face posibil ca noi să ne întoarcem la El și să avem viață eternă.
Isus a acceptat de bunăvoie. El a fost de acord să vină pe pământ și să ne mântuiască prin sacrificiul Său ispășitor. Ispășirea și învierea Sa aveau să permită îndeplinirea scopurilor lui Dumnezeu pentru noi.
Crearea
Planul Tatălui Ceresc prevedea crearea pământului, loc în care copiii Săi de spirit urmau să primească trupuri fizice și să dobândească experiență. Viața noastră pe pământ este necesară pentru ca noi să progresăm și să devenim ca Dumnezeu.
Sub îndrumarea Tatălui Ceresc, Isus Hristos a creat pământul și tot ce este viu. Apoi, Tatăl Ceresc a creat bărbatul și femeie după chipul Său. Crearea este o exprimare a dragostei lui Dumnezeu și a dorinței Sale ca noi să avem ocazia de a progresa.
Căderea lui Adam și a Evei
Înainte de cădere
Adam și Eva au fost primii dintre copiii de spirit ai Tatălui Ceresc care au venit pe pământ. Dumnezeu le-a creat trupurile după chipul Său și i-a pus în Grădina Edenului. În grădină, ei au fost inocenți și Dumnezeu le-a asigurat cele necesare.
În timp ce Adam și Eva erau în grădină, Dumnezeu le-a poruncit să nu mănânce din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. Dacă se supuneau acelei porunci, puteau să rămână în grădină. Totuși, ei nu ar fi putut să progreseze învățând din opoziția și încercările vieții muritoare. Nu ar fi putut să cunoască bucuria, deoarece nu ar fi putut să aibă parte de tristețe și durere.
Satana i-a ispitit pe Adam și Eva să mănânce din fructul oprit, iar ei au ales să facă astfel. Din cauza acestei alegeri, ei au fost alungați din grădină și au fost separați de prezența lui Dumnezeu. Acest eveniment este numit cădere.
După cădere
După cădere, Adam și Eva au devenit muritori. Nemai fiind într-o stare de inocență, ei înțelegeau binele și răul și aveau parte de ambele. Își puteau folosi libertatea de a alege între ele. Deoarece Adam și Eva au avut parte de opoziție și încercări, ei au putut să învețe și să progreseze. Deoarece au avut parte de tristețe, ei au putut, de asemenea, să aibă parte de bucurie (vezi 2 Nefi 2:22-25).
În pofida greutăților lor, Adam și Eva au simțit că a fi muritori era o mare binecuvântare. Una dintre binecuvântări a fost că puteau avea copii. Acest lucru a oferit calea prin care alți copii de spirit ai lui Dumnezeu să vină pe pământ și să primească trupuri muritoare.
În ceea ce privește binecuvântările datorate căderii, atât Adam, cât și Eva s-au bucurat. Eva a spus: „Dacă n-ar fi fost încălcarea noastră, niciodată nu am fi avut [copii] și niciodată nu am fi cunoscut binele și răul, și bucuria mântuirii noastre, și viața veșnică pe care Dumnezeu o dă tuturor supușilor” (Moise 5:11; vezi, de asemenea, versetul 10).
Viața noastră pe pământ
Mulți oameni se întreabă: „De ce sunt aici, pe pământ?”. Viața noastră pe pământ este o parte esențială a planului lui Dumnezeu pentru progresul nostru etern. Scopul nostru suprem este de a ne pregăti să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu și de a primi plenitudinea bucuriei. Mai jos, sunt rezumate câteva dintre modurile în care viața de pe pământ ne pregătește pentru acestea.
Primim un trup fizic
Unul dintre scopurile venirii pe pământ este de a primi un trup fizic în care spiritul nostru să poată sălășlui. Trupul nostru este o creație sacră și miraculoasă a lui Dumnezeu. Cu trupul nostru fizic, putem să facem, să învățăm și să trăim multe lucruri pe care spiritul nostru nu le-ar putea face. Putem progresa în moduri în care nu am putea dacă am fi doar spirite.
Deoarece trupul nostru este muritor, avem parte de durere, boală și alte încercări. Aceste experiențe ne pot învăța să avem răbdare, să dăm dovadă de compasiune și să dobândim alte calități divine. Ele pot deveni parte din noi pe drumul nostru către bucurie. Alegerea a ceea ce este drept când este greu s-o facem este adesea modul în care credința, speranța și caritatea devin părți ale caracterului nostru.
Învățăm să folosim libertatea de a alege în mod înțelept
Un alt scop al vieții muritoare este de a învăța să ne folosim libertatea de a alege în mod înțelept – să alegem ce este drept. Faptul de a învăța să ne folosim libertatea de a alege în mod înțelept este esențial pentru a deveni ca Dumnezeu.
Tatăl Ceresc și Isus Hristos ne învață ce este drept și ne dau porunci pentru a ne îndruma către fericire. Satana ne ispitește să facem ce este greșit, dorind ca noi să devenim nefericiți așa cum este el. Ne confruntăm cu opoziția dintre bine și rău, lucru necesar pentru a învăța să ne folosim libertatea de a alege (vezi 2 Nefi 2:11).
Pe măsură ce ne supunem lui Dumnezeu, progresăm și primim binecuvântările Sale promise. Când nu ne supunem, ne depărtăm de El și avem parte de consecințele păcatului. Deși, uneori, pare să nu fie așa, păcatul va duce, în cele din urmă, la nefericire. Adesea, binecuvântările supunerii – și efectele păcatului – nu sunt evidente imediat sau vizibile în exterior. Însă ele sunt sigure, căci Dumnezeu este drept.
Chiar și când facem tot ce putem, noi toți păcătuim și „[suntem] lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Știind acest lucru, Tatăl Ceresc ne-a oferit o cale de a ne pocăi pentru a ne putea întoarce la El.
Pocăința aduce în viața noastră puterea Mântuitorului nostru, Isus Hristos (vezi Helaman 5:11). Pe măsură ce ne pocăim, suntem curățați de păcat prin sacrificiul ispășitor al lui Isus Hristos și darul Duhului Sfânt (vezi 3 Nefi 27:16-20). Prin pocăință, avem parte de bucurie. Calea înapoi către Tatăl nostru Ceresc ne este deschisă, căci El este milostiv (vezi „Pocăința” în lecția 3).
Învățăm să umblăm prin credință
Un alt scop al acestei vieți este de a dobândi experiența care poate rezulta numai prin separarea de Tatăl Ceresc. Pentru că nu-L vedem, trebuie să învățăm să umblăm prin credință (vezi 2 Corinteni 5:6-7).
Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri în această călătorie. El ni L-a oferit pe Duhul Sfânt pentru a ne îndruma, întări și sfinți. El ne-a oferit, de asemenea, scripturile, profeții, rugăciunea și Evanghelia lui Isus Hristos.
Fiecare parte a experienței noastre din viața muritoare – bucuriile și tristețile, succesele și eșecurile – ne poate ajuta să progresăm pe măsură ce ne pregătim să ne întoarcem la Dumnezeu.
Ispășirea lui Isus Hristos
Din cauza căderii lui Adam și a Evei, noi toți suntem supuși păcatului și morții. Nu putem birui singuri efectele păcatului și ale morții. În planul salvării întocmit de Tatăl nostru Ceresc, El a asigurat un mod de a se birui efectele căderii, astfel încât să ne putem întoarce la El. Înainte ca lumea să fi fost creată, El L-a ales pe Isus Hristos să fie Salvatorul și Mântuitorul nostru.
Doar Isus Hristos putea să ne mântuiască de păcat și moarte. El este, la propriu, Fiul lui Dumnezeu. El a trăit o viață fără de păcat, supus în totalitate Tatălui Său. El a fost pregătit și dornic să facă voia Tatălui Ceresc.
Ispășirea Salvatorului a inclus suferința Sa în Ghetsimani, suferința și moartea Sa pe cruce și învierea Sa. El a suferit peste puterea noastră de înțelegere – atât de mult, încât a sângerat din fiecare por (vezi Doctrină și legăminte 19:18).
Ispășirea lui Isus Hristos este cel mai glorios eveniment din întreaga istorie a omenirii. Prin sacrificiul Său ispășitor, Isus a făcut ca planul Tatălui Său să fie funcțional. Am fi neputincioși fără ispășirea lui Isus Hristos, deoarece nu ne putem salva singuri de la păcat și moarte (vezi Alma 22:12-15).
Sacrificiul Salvatorului nostru a fost exprimarea supremă a dragostei pentru Tatăl Său și pentru noi. „Lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” dragostei lui Hristos depășesc înțelegerea noastră (Efeseni 3:18; vezi, de asemenea, versetul 19).
Isus Hristos a biruit moartea pentru toți
Când Isus Hristos a murit pe cruce, spiritul Său s-a separat de trupul Său. A treia zi, Spiritul și trupul Său s-au reunit pentru a nu mai fi separate niciodată. El a apărut multor oameni arătându-le că avea un trup nemuritor din carne și oase. Această reunire a spiritului și trupului este numită înviere.
În calitate de muritori, fiecare dintre noi va muri. Totuși, pentru că Isus a triumfat asupra morții, fiecare persoană născută pe pământ va fi înviată. Învierea este un dar divin pentru toți, dat prin mila Salvatorului și harul Său mântuitor. Spiritul și trupul fiecărei persoane vor fi reunite și fiecare dintre noi va trăi pentru totdeauna într-un trup înviat și perfect. Dacă nu ar fi fost Isus Hristos, moartea ar fi pus capăt oricărei speranțe într-o existență viitoare alături de Tatăl Ceresc (vezi 2 Nefi 9:8-12).
Isus face posibil ca noi să fim curățați de păcatele noastre
Pentru a înțelege speranța pe care o putem primi prin Hristos, trebuie să înțelegem legea dreptății. Aceasta este legea neschimbătoare care aduce cu sine consecințele faptelor noastre. Supunerea față de Dumnezeu aduce cu sine consecințe pozitive, iar nesupunerea aduce cu sine consecințe negative (vezi Alma 42:14-18). Când păcătuim, devenim necurați din punct de vedere spiritual și niciun lucru necurat nu poate trăi în prezența lui Dumnezeu (vezi 3 Nefi 27:19).
În timpul sacrificiului ispășitor al lui Isus Hristos, El a stat în locul nostru, a suferit și a executat pedeapsa pentru păcatele noastre (vezi 3 Nefi 27:16-20). Planul lui Dumnezeu Îi dă lui Isus Hristos puterea de a mijloci pentru noi – de a sta între noi și dreptate (vezi Mosia 15:9). Datorită sacrificiului ispășitor al lui Isus, El Își poate cere drepturile la îndurare pentru noi pe măsură ce ne exercităm credința prin pocăință (vezi Moroni 7:27; Doctrină și legăminte 45:3-5). „Astfel, îndurarea poate să satisfacă cerințele dreptății și [ne] înconjoară… cu brațele siguranței.” (Alma 34:16)
Doar prin darul ispășirii Salvatorului și prin pocăința noastră ne putem întoarce să trăim alături de Dumnezeu. Pe măsură ce ne pocăim, suntem iertați și curățați din punct de vedere spiritual. Ni se ridică povara vinovăției pentru păcatele noastre. Sufletul nostru rănit este vindecat. Suntem plini de bucurie (vezi Alma 36:24).
Deși suntem imperfecți și este posibil să eșuăm din nou, există mai mult har, mai multă dragoste și milă în Isus Hristos decât există eșec, defect sau păcat în noi. Dumnezeu este întotdeauna pregătit și nerăbdător să ne îmbrățișeze pe măsură ce ne întoarcem către El și ne pocăim (vezi Luca 15:11-32). Nimic și nimeni „nu [va] fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu. Care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:39).
Isus a luat asupra Sa durerile, suferințele și infirmitățile noastre
Prin sacrificiul Său ispășitor, Isus Hristos a luat asupra Sa durerile, suferințele și infirmitățile noastre. Datorită acestui lucru, El știe „în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor” (Alma 7:12; vezi, de asemenea, versetul 11). El ne invită: „Veniți la Mine” și, pe măsură ce facem aceasta, El ne oferă odihnă, speranță, tărie, perspectivă și vindecare (Matei 11:28; vezi, de asemenea, versetele 29-30).
Pe măsură ce ne bizuim pe Isus Hristos și ispășirea Sa, El ne poate ajuta să ne îndurăm încercările, bolile și durerea. Putem fi plini de bucurie, pace și consolare. Tot ce este nedrept în legătură cu viața poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos.
Lumea spiritelor
Mulți oameni se întreabă: „Ce se întâmplă după ce mor?”. Planul salvării oferă câteva răspunsuri importante la această întrebare.
Moartea este parte a „planului milos” al lui Dumnezeu pentru noi (2 Nefi 9:6). În loc să fie sfârșitul existenței noastre, moartea este următorul pas în ceea ce privește progresul nostru etern. Pentru a deveni ca Dumnezeu, trebuie să avem parte de moarte și, mai târziu, să primim un trup înviat și perfect.
Când trupul nostru fizic moare, spiritul nostru continuă să trăiască în lumea spiritelor. Aceasta este o stare temporară de învățare și pregătire premergătoare învierii și judecății finale. Cunoașterea noastră din viața muritoare rămâne cu noi.
În lumea spiritelor, oamenii care au acceptat Evanghelia lui Isus Hristos și au trăit potrivit ei „sunt [primiți] într-o stare de fericire, care este numită paradis” (Alma 40:12). Copiii mici sunt, de asemenea, primiți în paradis când mor.
Spiritele din paradis vor avea parte de pace după necazurile și tristețile lor. Ele își vor continua progresul spiritual făcând lucrarea lui Dumnezeu și păstorindu-le pe altele. Ele vor propovădui Evanghelia celor care nu au primit-o în timpul vieții lor muritoare (vezi Doctrină și legăminte 138:32-37, 57-59).
În lumea spiritelor, oamenii care nu au putut primi Evanghelia pe pământ sau care au ales să nu urmeze poruncile, vor avea parte de anumite limitări (vezi Doctrină și legăminte 138:6-37; Alma 40:6-14). Totuși, deoarece Dumnezeu este drept și milostiv, ei vor avea ocazia de a fi învățați Evanghelia lui Isus Hristos. Dacă o acceptă și se pocăiesc, vor fi mântuiți de păcatele lor (vezi Doctrină și legăminte 138:58; vezi, de asemenea, 138:31-35; 128:22). Ei vor fi primiți cu drag în pacea paradisului. Într-un final, ei vor primi un loc într-o împărăție de glorie, în funcție de alegerile pe care le-au făcut în viața muritoare și în lumea spiritelor.
Noi rămânem în lumea spiritelor până când vom fi înviați.
Învierea, salvarea și exaltarea
Învierea
Planul lui Dumnezeu face posibil ca noi să progresăm și să primim viața eternă. După timpul pe care-l vom petrece în lumea spiritelor, învierea este următorul pas în ceea ce privește acel progres.
Învierea este reunirea trupului nostru cu spiritul nostru. Fiecare dintre noi va fi înviat. Acest lucru este posibil datorită ispășirii și învierii Salvatorului (vezi Alma 11:42-44).
Când vom fi înviați, fiecare dintre noi va avea un trup fizic făcut perfect, care nu va mai avea parte de durere și boală. Vom fi nemuritori trăind pentru totdeauna.
Salvarea
Deoarece noi toți vom fi înviați, toți vom fi salvați – sau vom dobândi salvarea – de la moartea fizică. Acest dar ne este oferit prin harul lui Isus Hristos.
Putem, de asemenea, să fim salvați – sau să dobândim salvarea – de consecințele pe care legea dreptății le cere pentru păcatele noastre. Acest dar este, de asemenea, posibil prin meritele și mila lui Isus Hristos pe măsură ce ne pocăim. (vezi Alma 42:13-15, 21-25).
Exaltarea
Exaltarea, sau viața eternă, este cea mai înaltă stare de fericire și glorie în împărăția celestială. Exaltarea este un dar condiționat. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Printre acele condiții care ne pregătesc se numără credința în Domnul, pocăința, botezul, primirea Duhului Sfânt și faptul de a rămâne credincioși rânduielilor și legămintelor din templu” („Salvare și exaltare”, Liahona, mai 2008, p. 9).
Exaltarea înseamnă să trăim pentru totdeauna alături de Dumnezeu în familii eterne. Înseamnă să-I cunoaștem pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, să devenim ca Ei și să trăim viața de care Se bucură Ei.
Judecata și împărățiile de glorie
Notă. Când propovăduiești cuiva prima dată despre împărățiile de glorie, propovăduiește la un nivel de bază potrivit nevoilor și înțelegerii persoanei respective.
Când vom fi înviați, Isus Hristos va fi judecătorul nostru drept și milostiv. Cu foarte puține excepții, fiecare dintre noi va primi un loc într-o împărăție de glorie. Deși noi toți vom fi înviați, nu vom primi toți aceeași glorie eternă (vezi Doctrină și legăminte 88:22-24, 29-34; 130:20-21; 132:5).
Persoanelor care nu au avut ocazia de a înțelege pe deplin legile lui Dumnezeu și de a se supune acestora în timpul vieții muritoare le va fi dată această ocazie în lumea spiritelor. Isus va judeca fiecare persoană potrivit credinței, faptelor, dorințelor și pocăinței sale în viața muritoare și în lumea spiritelor (vezi Doctrină și legăminte 138:32-34, 57-59).
Scripturile ne învață despre împărăția gloriei celestiale, împărăția gloriei terestriale și împărăția gloriei telestiale. Fiecare dintre ele este o manifestare a dragostei, dreptății și milei lui Dumnezeu.
Cei care își exercită credința în Hristos, se pocăiesc de păcatele lor, primesc rânduielile Evangheliei, își țin legămintele, Îl primesc pe Duhul Sfânt și îndură până la sfârșit vor fi salvați în împărăția celestială. Această împărăție va conține, de asemenea, oameni care nu au avut ocazia de a primi Evanghelia în timpul vieții lor muritoare, dar care „ar fi primit-o cu toată inima lor” și au făcut acest lucru în lumea spiritelor (Doctrină și legăminte 137:8, vezi, de asemenea, versetul 7). Copiii care au murit înainte de vârsta responsabilității (vârsta de opt ani) vor fi, de asemenea, salvați în împărăția celestială (vezi Doctrină și legăminte 137:10).
În scripturi, împărăția celestială este comparată cu gloria sau strălucirea soarelui (vezi Doctrină și legăminte 76:50-70).
Oamenii care au trăit vieți onorabile „care nu au primit mărturia [despre] Isus în trup, dar au primit-o după aceea” vor primi un loc în împărăția terestrială (Doctrină și legăminte 76:74). Același lucru este valabil și pentru cei care nu au fost curajoși în mărturia lor despre Isus. Această împărăție este comparată cu gloria lunii (vezi Doctrină și legăminte 76:71-80).
Cei care au continuat în păcatele lor și nu s-au pocăit în această viață sau nu au acceptat Evanghelie lui Isus Hristos în lumea spiritelor își vor primi răsplata în împărăția telestială. Această împărăție este comparată cu gloria stelelor (vezi Doctrină și legăminte 76:81-86).
Rezumat scurt spre mediu al lecției
Rezumatul de mai jos este un exemplu de ceea ce ai putea propovădui cuiva dacă ai doar puțin timp. Când folosești acest rezumat, alege unul sau mai multe principii pe care să le propovăduiești. Baza doctrinară pentru fiecare principiu este inclusă mai jos, în cadrul lecției.
În timp ce propovăduiești, adresează întrebări și ascultă. Fă invitații care vor ajuta oamenii să învețe cum să se apropie mai mult de Dumnezeu. O invitație importantă este ca persoana să se întâlnească din nou cu voi. Durata lecției va depinde de întrebările pe care voi le adresați și de cât de mult ascultați.
Ce le-ai putea propovădui oamenilor în 3-10 minute
-
Noi toți suntem copii de spirit ai lui Dumnezeu. Suntem membri ai familiei Sale. El ne cunoaște și ne iubește pe fiecare în parte.
-
Dumnezeu a oferit un plan pentru fericirea și progresul nostru în această viață și în eternitate.
-
În planul lui Dumnezeu, trebuia să venim pe pământ pentru a primi trupuri fizice, a învăța și a progresa.
-
Isus Hristos este figura centrală a planului lui Dumnezeu. El face posibil ca noi să avem viața eternă.
-
Sub îndrumarea lui Dumnezeu, Isus a creat pământul.
-
Experiențele pe care le trăim pe pământ sunt menite să ne ajute să ne pregătim să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu.
-
Fiecare dintre noi păcătuiește și fiecare dintre noi va muri. Deoarece Dumnezeu ne iubește, El Și-a trimis Fiul, pe Isus Hristos, pe pământ pentru a ne mântui de păcat și de moarte.
-
Tot ce este nedrept în viață poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos.
-
Când trupul nostru fizic moare, spiritul nostru continuă să trăiască. În cele din urmă, noi toți vom fi înviați. Aceasta înseamnă că spiritul și trupul fiecărei persoane vor fi reunite și noi, fiecare în parte, vom trăi pentru totdeauna într-un trup perfect și înviat.
-
Când vom fi înviați, Isus Hristos va fi judecătorul nostru. Cu foarte puține excepții, toți copiii lui Dumnezeu vor primi un loc într-o împărăție de glorie. Ne putem întoarce să trăim în prezența lui Dumnezeu dacă suntem credincioși.