„Capitolul 6: Caută însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos”, Predicați Evanghelia Mea: îndrumar pentru împărtășirea Evangheliei lui Isus Hristos (2023)
„Capitolul 6”, Predicați Evanghelia Mea
Capitolul 6
Caută însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos
Introducere
La începutul slujirii Sale din viața muritoare, Isus a mers de-a lungul țărmului Mării Galileii și a chemat doi pescari, pe Petru și Andrei. „Veniți după Mine”, a spus El, „și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19; vezi, de asemenea, Marcu 1:17).
Domnul te-a chemat și pe tine la lucrarea Sa și te invită, de asemenea, să-L urmezi. „Ce fel de oameni trebuie să fiți voi?”, a întrebat El. „Adevărat vă spun Eu vouă, tot așa cum sunt Eu” (3 Nefi 27:27).
Unele capitole din Predicați Evanghelia Mea se concentrează asupra a ceea ce trebuie să faci ca misionar, ca de exemplu cum să studiezi, cum să propovăduiești și cum să stabilești obiective. La fel de important ca ceea ce faci este cine ești și cine vei deveni. Acesta este subiectul asupra căruia se concentrează acest capitol.
Scripturile descriu însușirile asemănătoare celor ale lui Hristos pe care este esențial să le cauți ca misionar și de-a lungul vieții. O însușire asemănătoare celei a lui Hristos este o calitate sau o trăsătură a naturii și caracterului Salvatorului. Acest capitol descrie unele dintre aceste însușiri. Studiază-le pe acestea și scripturile care le corespund. Caută și alte însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos pe măsură ce studiezi alte fragmente din scripturi.
„Caută-L pe acest Isus”
Profetul Moroni ne-a îndemnat: „V-aș sfătui pe voi să-L căutați pe acest Isus despre care profeții și apostolii au scris” (Eter 12:41). Un mod important de a-L căuta pe Isus este de a face un efort plin de sârguință să înveți despre El și să devii mai asemănător Lui. Misiunea ta este un moment ideal pentru a te concentra asupra acestui aspect.
Pe măsură ce te străduiești să devii mai asemănător lui Hristos, îți vei îndeplini mai bine scopul ca misionar. Vei avea parte de bucurie, pace și creștere spirituală pe măsură ce însușirile Sale devin parte a caracterului tău. Vei clădi, de asemenea, o temelie pentru a continua să-L urmezi de-a lungul vieții tale.
Daruri de la Dumnezeu
Însușirile asemănătoare celor ale lui Hristos sunt daruri de la Dumnezeu. Ca toate lucrurile bune, aceste daruri vin prin „harul lui Dumnezeu Tatăl, precum și [al Domnului] Isus Hristos și [al Duhului] Sfânt” (Eter 12:41).
Concentrează-te asupra lui Hristos în timp ce cauți să cultivi însușirile Sale (vezi Doctrină și legăminte 6:36). Aceste însușiri nu sunt puncte dintr-o listă cu lucruri de făcut. Ele nu sunt tehnici pe care le dezvolți în cadrul unui program de îmbunătățire personală. Ele nu se dobândesc doar pentru că așa ai hotărât. Ci le poți primi pe măsură ce te străduiești să devii un ucenic mai devotat al lui Isus Hristos.
Roagă-te ca Dumnezeu să te binecuvânteze cu aceste însușiri. Recunoaște-ți cu umilință slăbiciunea și nevoia de a avea puterea Sa în viața ta. Pe măsură ce vei face aceasta, El va „face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru [tine]” (Eter 12:27).
Un proces care se desfășoară treptat
Faptul de a deveni mai asemănător Salvatorului este un proces care se desfășoară treptat și care durează întreaga viață. Cu dorința de a fi pe placul lui Dumnezeu, îmbunătățește-te cu fiecare hotărâre.
Ai răbdare cu propria persoană. Dumnezeu știe că schimbarea și progresul necesită timp. El este mulțumit de dorințele tale sincere și te va binecuvânta pentru fiecare efort pe care îl depui.
Pe măsură ce cauți să devii mai asemănător lui Hristos, dorințele, gândurile și acțiunile tale se vor schimba. Prin ispășirea lui Isus Hristos și puterea Duhului Sfânt, însăși firea ta va fi purificată (vezi Mosia 3:19).
Duhul Sfânt ne extinde și ne mărește capacitățile. El „inspiră virtute, bunătate, amabilitate, blândețe, gingășie și caritate… Pe scurt, este ca și cum ar fi măduvă pentru oase, bucurie pentru inimă, lumină pentru ochi, muzică pentru urechi și viață pentru întreaga ființă” [Parley P. Pratt, Key to the Science of Theology (1855), p. 98-99).
Credința în Isus Hristos
Pentru ca credința ta să ducă la salvare, ea trebuie să fie concentrată asupra lui Isus Hristos (vezi Faptele apostolilor 4:10-12; Mosia 3:17; Moroni 7:24-26). Când ai credință în Hristos, te încrezi în El ca fiind Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu. Ești încrezător că, pe măsură ce te pocăiești, vei fi iertat de păcatele tale prin sacrificiul Său ispășitor și vei fi sfințit prin Duhul Sfânt (vezi 3 Nefi 27:16, 20).
Credința nu înseamnă să ai o cunoaștere perfectă. Ci este o asigurare din partea Spiritului despre lucruri pe care nu le vezi, dar care sunt adevărate (vezi Alma 32:21).
Tu îți exprimi credința prin fapte. Aceste fapte includ urmarea învățăturilor și exemplului Salvatorului. Printre acestea se numără slujirea altora și ajutarea lor să aleagă să-L urmeze pe Hristos. De asemenea, îți exprimi credința prin sârguință, pocăință și dragoste.
Credința este un principiu al puterii. Pe măsură ce îți exerciți credința în Isus Hristos, vei fi binecuvântat cu puterea Sa potrivită circumstanțelor tale. Vei putea avea parte de miracole, potrivit voinței Domnului (vezi Iacov 4:4-7; Moroni 7:33; 10:7).
Credința ta în Isus Hristos va crește pe măsură ce-L cunoști mai bine pe El și învățăturile Sale. Ea va crește pe măsură ce cercetezi scripturile, te rogi sincer și te supui poruncilor. Îndoiala și păcatul subminează credința.
„Credința nu este doar un sentiment, este o hotărâre. Cu rugăciune, studiu, supunere și legăminte, ne clădim și ne întărim credința. Convingerea noastră despre Salvator și lucrarea Sa din zilele din urmă devine lentila puternică prin care judecăm orice altceva. Apoi, când ne aflăm la un moment de răscruce din viață, avem puterea să alegem drumul corect” (Neil L. Andersen, „Este adevărată, nu-i așa? Atunci, ce altceva contează?”, Liahona, mai 2007, p. 74).
Speranță
Speranța nu este o simplă dorință. Ci este o încredere trainică, înrădăcinată în credința în Hristos, că Dumnezeu Își va îndeplini promisiunile pe care ți le-a făcut (vezi Moroni 7:42). Este așteptarea „bunurilor viitoare” care vor veni prin Hristos (Evrei 9:11).
Sursa ta supremă de speranță este Isus Hristos. Profetul Mormon a întrebat: „Ce este aceea pentru care voi aveți nădejde?”. Apoi, el a răspuns: „Voi trebuie să aveți nădejde prin ispășirea lui Hristos și prin puterea învierii Lui ca să fiți înălțați la viață veșnică și aceasta datorită credinței voastre în El în acord cu făgăduința” (Moroni 7:41; vezi, de asemenea, versetele 40-43).
Pe măsură ce îți pui întru totul speranța în Hristos, ai siguranța că toate lucrurile vor conlucra spre binele tău (vezi Doctrină și legăminte 90:24). Această asigurare te ajută să perseverezi cu credință atunci când te confrunți cu încercări. De asemenea, te poate ajuta să progresezi în urma încercărilor și să dezvolți rezistență și tărie spirituale. Speranța în Hristos oferă o ancoră sufletului tău (vezi Eter 12:4).
Speranța îți dă încredere că Dumnezeu îți va mări eforturile sârguincioase și neprihănite (vezi Doctrină și legăminte 123:17).
Un mod de a avea mai multă speranță este prin pocăință. Faptul de a deveni curați și iertați prin jertfa ispășitoare a lui Isus Hristos aduce și reînvie speranța (vezi Alma 22:16).
Nefi ne-a îndemnat: „Înaintați cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranței și o iubire de Dumnezeu și de toți oamenii” (2 Nefi 31:20). Pe măsură ce trăiești potrivit Evangheliei, îți vei mări capacitatea de a fi „[tare] în nădejde” (Romani 15:13).
„În vreme de suferință, putem să păstrăm cu tărie speranța că lucrurile vor «conlucra spre binele [nostru]» dacă urmăm sfatul profeților lui Dumnezeu. Acest gen de speranță în Dumnezeu, bunătatea Sa și puterea Sa aduce curaj în timpul încercărilor grele și le dă tărie celor care se simt amenințați de zidurile înconjurătoare ale fricii, îndoielii și disperării” (Dieter F. Uchtdorf, „Puterea infinită a speranței”, Liahona, nov. 2008, p. 23).
Caritate și dragoste
Un om L-a întrebat odată pe Isus: „Care este cea mai mare poruncă din Lege?”. Isus a spus: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”. „Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»” (Matei 22:36-39).
Caritatea este „dragostea pură a lui Hristos” (Moroni 7:47). Ea cuprinde dragostea eternă a lui Dumnezeu pentru toți copiii Săi.
Profetul Mormon ne-a învățat: „Rugați-vă la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca voi să fiți plini de dragostea Lui” (Moroni 7:48). Pe măsură ce te rogi ca dragostea să-ți umple inima, vei gusta din dragostea lui Dumnezeu. Dragostea ta față de oameni va crește și vei ajunge să simți o preocupare sinceră pentru fericirea lor eternă. Îi vei vedea ca fiind copii ai lui Dumnezeu cu potențialul de a deveni ca El și vei lucra în numele lor.
Pe măsură ce te rogi pentru darul carității, vei fi mai puțin înclinat să nutrești sentimente negative precum mânie sau invidie. Vei deveni mai puțin înclinat să-i judeci sau să-i critici pe alții. Vei avea o dorință mai mare să încerci să-i înțelegi pe ei și punctele lor de vedere. Vei deveni mai răbdător și vei încerca să-i ajuți pe oameni când întâmpină dificultăți sau sunt descurajați (vezi Moroni 7:45).
Caritatea, asemenea credinței, conduce la acțiune. O întărești pe măsură ce slujești altora și dăruiești din ceea ce ai.
Caritatea transformă. Tatăl Ceresc o oferă „ acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos… ca atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El… ca noi să fim purificați tot așa cum El este pur” (Moroni 7:48).
Virtute
În Articolele de credință, citim: „Noi credem că trebuie să fim… virtuoși” (1:13). Virtutea este un model de gândire și comportament bazat pe standarde morale înalte. Este fidelitate față de Dumnezeu și față de alții. O parte esențială a virtuții este faptul de a te strădui să fii curat și pur din punct de vedere spiritual și fizic.
Virtutea își are originea în gândurile și dorințele tale. „Virtutea să înfrumusețeze, fără încetare, gândurile tale”, a spus Domnul (Doctrină și legăminte 121:45). Concentrează-te asupra gândurilor neprihănite și înălțătoare. Scoate-ți gândurile nedemne din minte în loc să stărui asupra lor.
Mintea ta este ca o scenă de teatru. Dacă permiți ca gândurile nesănătoase să zăbovească pe scena minții tale, este mult mai probabil să păcătuiești. Dacă îți umpli în mod activ mintea cu lucruri sănătoase, este mult mai probabil să îmbrățișezi ceea ce este virtuos și să eviți ceea ce este rău. Fii înțelept cu privire la ceea ce permiți să intre și să rămână pe scena minții tale.
Pe măsură ce te străduiești să trăiești în mod virtuos, „încrederea ta va crește puternic în prezența lui Dumnezeu; și… Duhul Sfânt va fi tovarășul tău permanent” (Doctrină și legăminte 121:45-46).
Integritate
Integritatea rezultă din prima mare poruncă, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu (vezi Matei 22:37). Deoarece Îl iubești pe Dumnezeu, Îi ești fidel tot timpul. Asemenea fiilor lui Helaman, „[pășești] drept înaintea Lui” (Alma 53:21).
Când ești integru, înțelegi că există bine și rău și că există adevăr absolut – adevărul lui Dumnezeu. Îți folosești libertatea de a alege pentru a alege potrivit adevărului lui Dumnezeu și te pocăiești cu promptitudine când nu faci aceasta. Ceea ce alegi să gândești – și ceea ce faci când crezi că nimeni nu vede – este o măsură puternică a integrității tale.
Integritatea înseamnă că nu îți cobori standardele sau comportamentul pentru a-i impresiona pe alții sau a fi acceptat de ei. Faci ce este drept chiar și atunci când alții batjocoresc dorința ta de a fi fidel lui Dumnezeu (vezi 1 Nefi 8:24-28). Trăiești cu onoare în toate mediile, inclusiv cum te prezinți online.
Când ești integru, ții legămintele făcute cu Dumnezeu, precum și angajamentele neprihănite față de alții.
Integritatea include faptul de a fi cinstit cu Dumnezeu, cu tine însuți, cu conducătorii tăi și cu alții. Nu minți, nu furi, nu induci în eroare și nu înșeli. Când faci ceva greșit, îți asumi responsabilitatea și te pocăiești, în loc să încerci să justifici sau să găsești scuze.
Pe măsură ce vei trăi cu integritate, vei avea pace interioară și respect de sine. Domnul și ceilalți vor avea încredere în tine.
Cunoaștere
Domnul ne-a sfătuit: „Căutați să învățați, chiar prin studiu și, de asemenea, prin credință” (Doctrină și legăminte 88:118). În timpul misiunii tale și de-a lungul vieții, caută cunoaștere, în special cunoaștere spirituală.
Studiază scripturile în fiecare zi, precum și cuvintele profeților în viață. Prin studiu și rugăciune, caută ajutor pentru întrebări, încercări și ocazii concrete. Caută fragmente scripturale pe care le poți folosi când propovăduiești și răspunzi la întrebări despre Evanghelie.
Pe măsură ce studiezi cu sârguință, rugându-te, Duhul Sfânt îți va lumina mintea. El te va învăța și îți va da înțelegere. El te va ajuta să pui în practică în viața ta învățăturile scripturilor și ale profeților din zilele din urmă. Asemenea lui Nefi, poți să spui:
„Sufletul meu se desfată în scripturi iar inima mea le cântărește… Iată, sufletul meu se desfată în lucrurile Domnului; iar inima mea cântărește tot timpul lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit” (2 Nefi 4:15-16).
Răbdare
Răbdarea este capacitatea de a te încrede în Dumnezeu când te confrunți cu amânări, opoziție sau suferință. Prin credință, ai încredere în timpul stabilit de Dumnezeu ca binecuvântările Sale promise să fie împlinite.
Când ești răbdător, privești viața dintr-o perspectivă eternă. Nu aștepți binecuvântări sau rezultate imediate. Dorințele tale neprihănite se vor îndeplini, de obicei, „rând după rând… aici puțin și acolo puțin” (2 Nefi 28:30). Este posibil ca unele dorințe neprihănite să nu fie îndeplinite decât după această viață.
Răbdarea nu înseamnă lenevie sau resemnare pasivă. Înseamnă „a face cu voioșie toate lucrurile care stau în puterea [ta]” în timp ce Îi slujești lui Dumnezeu (Doctrină și legăminte 123:17). Sădești, uzi și hrănești sămânța și Dumnezeu face să crească „încetul cu încetul” (Alma 32:42; vezi, de asemenea, 1 Corinteni 3:6-8). Lucrezi în parteneriat cu Dumnezeu, având încredere că, după ce ți-ai făcut partea, El va realiza lucrarea Sa la timpul Său și potrivit libertății de a alege a fiecărei persoane.
Răbdarea înseamnă, de asemenea, că, atunci când ceva nu poate fi schimbat, ajungi să accepți acest lucru cu har, curaj și credință.
Fii mai răbdător cu alții, inclusiv cu colegul tău și cu cei cărora le slujești. Fii răbdător și cu tine. Străduiește-te să ajungi la nivelul tău cel mai bun la care poți ajunge în timp ce îți dai seama că vei progresa pas cu pas.
Ca în cazul altor însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos, faptul de a deveni mai răbdător este un proces care durează toată viața. Exercitarea răbdării poate avea o influență vindecătoare asupra sufletului tău și a celor din jurul tău.
„Răbdarea înseamnă a aștepta și a îndura în mod activ. Înseamnă a persista în a face ceva și a face tot ce putem – să muncim, să sperăm și să ne exercităm credința; să suportăm greutățile curajoși, chiar și când dorințele inimii noastre sunt îndeplinite cu întârziere. Răbdarea nu înseamnă numai să înduri, ci înseamnă să înduri bine!” (Dieter F. Uchtdorf, „Continuă cu răbdare”, Liahona, mai 2010, p. 57).
Umilință
Umilința este dorința de a te supune voinței Domnului. Este dorința de a-I oferi onoarea pentru ceea ce se realizează. Este dorința de a fi învățat (vezi Doctrină și legăminte 136:32). Umilința include recunoștința pentru binecuvântările lui Dumnezeu și recunoașterea nevoii tale constante de a avea ajutorul Său. El îi ajută pe cei care sunt umili.
Umilința este un semn al tăriei spirituale, nu al slăbiciunii. Umilința este un catalizator vital pentru creșterea spirituală (vezi Eter 12:27).
Când te încrezi cu umilință în Domnul, poți avea siguranța că poruncile Sale sunt pentru binele tău. Dacă te bazezi pe El, ai încredere că poți face orice cere El de la tine. Ești, de asemenea, dornic să ai încredere în slujitorii Săi și să urmezi sfatul lor. Umilința te va ajuta să fii supus, să muncești din greu și să slujești.
Opusul umilinței este mândria. A fi mândru înseamnă să ai mai multă încredere în tine însuți, decât în Dumnezeu. Înseamnă, de asemenea, să pui lucrurile lumii mai presus de cele ale lui Dumnezeu. Mândria este competitivă; cei care sunt mândri caută să aibă mai mult și presupun că sunt mai buni decât alții. Mândria este o mare piatră de poticnire.
Sârguință
Sârguința este un efort consecvent și sincer. În munca misionară, sârguința este un mod prin care îți arăți dragostea față de Domnul. Când ești sârguincios, găsești bucurie și satisfacție în lucrarea Domnului (vezi Alma 26:16).
Sârguința include faptul de a face multe lucruri bune de bunăvoie și a nu aștepta ca respectivii conducători să-ți spună ce să faci (vezi Doctrină și legăminte 58:27-29).
Continuă să faci bine chiar și atunci când este greu sau ești obosit. Totuși, recunoaște nevoia de echilibru și odihnă, astfel încât să nu „[fugi] mai repede decât [ai putere]” (Mosia 4:27).
Concentrează-ți inima și interesul asupra Domnului și lucrării Sale. Evită lucrurile care îți distrag atenția de la prioritățile tale. Concentrează-ți timpul și eforturile asupra activităților care vor fi cele mai eficiente în zona ta și cele mai utile oamenilor cărora le propovăduiești.
„Aceasta este Biserica Domnului. El ne-a chemat și Și-a pus încrederea în noi chiar în pofida slăbiciunilor pe care El știe că le avem. El cunoaște încercările prin care vom trece. Printr-o slujire plină de credință și prin ispășirea Sa, noi putem învăța să dorim ceea ce dorește El și să fim ceea ce trebuie să fim pentru a-i binecuvânta pe cei pe care îi slujim în numele Lui. Pe măsură ce Îi vom sluji din ce în ce mai mult și cu sârguință, noi ne vom schimba. Noi putem să devenim din ce în ce mai asemănători Lui” (Henry B. Eyring, „Să acționăm cu toată sârguința”, Liahona, mai 2010, p. 62-63).
Supunere
Slujirea ta ca misionar este o extensie a legămintelor pe care le-ai făcut cu Dumnezeu la botez și în templu. Când ai primit rânduielile botezului și înzestrării, ai făcut legământ că vei ține poruncile Sale.
Regele Beniamin ne-a învățat: „Aș dori ca voi să vă gândiți la starea binecuvântată și fericită a acelora care țin poruncile lui Dumnezeu. Căci iată, ei sunt binecuvântați în toate lucrurile, atât cele lumești, cât și cele spirituale; și, dacă ei se mențin cu credință până la sfârșit, atunci sunt primiți în cer pentru ca să poată locui cu Dumnezeu într-o stare de fericire fără de sfârșit” (Mosia 2:41).
Supunerea față de porunci este un mod prin care ne arătăm dragostea față de Tatăl Ceresc și Isus Hristos (vezi Ioan 14:15). Isus a spus: „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, și rămân în dragostea Lui” (Ioan 15:10).
Urmează îndrumările din Missionary Standards for Disciples of Jesus Christ (Standardele misionarului pentru ucenicii lui Isus Hristos). Urmează, de asemenea, sfatul președintelui tău de misiune și al soției sale care te sfătuiesc în neprihănire.
„Supunerea este alegerea noastră. Salvatorul a clarificat acest lucru. După cum se afirmă în traducerea lui Joseph Smith Luca 14:28, Isus ne-a îndrumat: «Astfel, stabiliți în inima voastră că veți face ceea ce vă voi învăța și vă voi porunci». Este foarte simplu… Pe măsură ce facem acest lucru, stabilitatea noastră spirituală va fi mult îmbunătățită. Vom evita să irosim resursele date de Dumnezeu și să facem ocoluri neproductive și distructive în viața noastră” [Dale G. Renlund, „Constructing Spiritual Stability” (adunare de devoțiune desfășurată la Universitatea Brigham Young, 16 sept. 2014), p. 2, speeches.byu.edu].
Un model pentru a deveni mai asemănător lui Hristos
Modelul de mai jos te poate ajuta să dezvolți și să primești însușirile descrise în acest capitol și alte însușiri descrise în scripturi.
-
Identifică însușirea pe care dorești să o cauți.
-
Scrie o descriere a însușirii.
-
Enumeră și studiază fragmente din scripturi care arată exemple despre însușire sau care ne învață despre ea.
-
Consemnează-ți sentimentele și impresiile.
-
Stabilește obiective și fă planuri pentru a progresa în ceea ce privește însușirea respectivă.
-
Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să dezvolți și să primești însușirea respectivă.
-
Evaluează-ți progresul periodic.
„Domnul îi binecuvântează pe cei care doresc să devină mai buni, cei care înțeleg de ce este nevoie de porunci și încearcă să le țină, cei care iubesc virtuțile asemănătoare celor ale lui Hristos și se străduiesc să le dobândească. Dacă nu aveți mereu succes în acțiunile dumneavoastră, acest lucru li se întâmplă tuturor; Salvatorul este acolo pentru a vă ajuta să mergeți mai departe… Foarte curând veți avea parte de succesul pe care îl căutați” (Jeffrey R. Holland, „Mâine, Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru”, Liahona, mai 2016, p. 126).
Idei pentru studiu și punere în practică
Studiul personal
-
Desfășoară periodic „Activitate privind însușirile” de la sfârșitul acestui capitol.
-
Identifică o însușire în acest capitol. Întreabă-te:
-
Cum pot să aflu mai multe despre această însușire?
-
Cum mă va ajuta căutarea acestei însușiri să devin un slujitor mai bun al Evangheliei lui Isus Hristos?
-
-
Găsește exemple de însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos în viața bărbaților și femeilor din scripturi. Consemnează-ți impresiile în jurnalul tău pentru studiu.
-
Găsește exemple de însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos în muzica sacră a Bisericii. În timp ce cauți o însușire, memorează cuvintele imnurilor sau cântecelor pentru a găsi tărie și putere. Repetă sau cântă cuvintele pentru inspirație și pentru a invita influența Spiritului.
Studiul împreună cu colegul și schimbul de coleg
-
Studiați referințe la însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos în Biblioteca Evangheliei sau alte resurse aprobate. Discutați cum să puneți în practică ceea ce ați învățat. Puteți discuta, de asemenea, despre ce ați învățat în eforturile personale de a deveni ca Hristos.
Consiliul districtului, conferințele de zonă și consiliul conducerii misiunii
-
Cu câteva zile înainte de consiliu sau conferință, rugați fiecare misionar să pregătească o cuvântare de cinci minute despre o însușire asemănătoare celor ale lui Hristos. Alocați timp în cadrul adunării ca unii misionari să-și împărtășească cuvântarea.
-
Împărțiți misionarii în patru grupuri și dați-le însărcinarea de mai jos.
Grupul 1. Citiți 1 Nefi 17:7-16 și răspundeți la întrebările de mai jos.
-
Cum și-a exercitat Nefi credința?
-
Ce a făcut Nefi și a fost asemenea lui Hristos?
-
Ce promisiuni i-a făcut Domnul lui Nefi?
-
Cum este valabilă această relatare pentru munca misionară?
Grupul 2. Citiți Marcu 5:24-34 și răspundeți la întrebările de mai jos.
-
Cum și-a exercitat această femeie credința în Isus Hristos?
-
De ce a fost ea vindecată?
-
Cum putem urma exemplul ei în eforturile noastre misionare?
Grupul 3. Citiți Iacov 7:1-15 și răspundeți la întrebările de mai jos.
-
De ce a fost credința lui Iacov suficient de puternică pentru a rezista atacului lui Șerem?
-
Cum și-a exercitat Iacov credința când a vorbit cu Șerem?
-
Cum s-au asemănat faptele lui Iacov cu cele ale lui Hristos?
Grupul 4. Citiți Joseph Smith – Istorie 1:8-18 și răspundeți la întrebările de mai jos.
-
În ce moduri și-a exercitat Joseph Smith credința în Isus Hristos?
-
Cum a fost încercată credința lui?
-
Ce acțiuni a întreprins el care au demonstrat însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos?
-
Cum putem urma exemplul lui Joseph Smith?
După ce grupurile termină, aduceți misionarii împreună și rugați-i să împărtășească ce au discutat.
-
Conducătorii misiunii și consilierii la nivel de misiune
-
Rugați misionarii să citească una dintre cele patru Evanghelii din Noul Testament sau 3 Nefi 11-28. Rugați-i să sublinieze ce a făcut Salvatorul și pot face și ei.
-
Folosiți stabilirea obiectivelor și planificarea pentru a-i învăța pe misionari despre sârguință. Arătați cum faptul de a fi sârguincioși în a se concentra asupra oamenilor este o exprimare a dragostei.
-
În timpul interviurilor sau în conversații, rugați misionarii să vorbească despre o însușire asemănătoare celor ale lui Hristos pe care o caută.
Activitate privind însușirile
Scopul acestei activități este de a te ajuta să identifici ocazii de progres spiritual. Citește fiecare punct de mai jos. Hotărăște cât de adevărată este acea afirmație despre tine și alege răspunsul corespunzător. Consemnează-ți răspunsurile în jurnalul pentru studiu.
Nimeni nu poate răspunde „mereu” la fiecare afirmație. Progresul spiritual este un proces care durează întreaga viață. Acesta este un motiv pentru care este entuziasmant și plin de satisfacții – deoarece există nenumărate ocazii de a progresa și de a avea parte de binecuvântările progresului.
Simte-te confortabil să începi de unde ești. I-ați angajamentul de a face lucrarea spirituală necesară pentru a progresa. Caută ajutorul lui Dumnezeu. Când întâmpini dificultăți, ai încredere că El te va ajuta. În timp ce te rogi, caută îndrumare cu privire la însușirile asupra cărora să te concentrezi în diferite momente din timpul misiunii tale.
Variante de răspuns
-
1 = niciodată
-
2 = uneori
-
3 = deseori
-
4 = aproape mereu
-
5 = mereu
Credință
-
Cred în Hristos și Îl accept ca Salvator al meu (2 Nefi 25:29).
-
Am încredere că Dumnezeu mă iubește (1 Nefi 11:17).
-
Am suficientă încredere în Salvator pentru a accepta voia Sa și a face ceea ce îmi cere (1 Nefi 3:7).
-
Cred că, prin ispășirea lui Isus Hristos și prin puterea Duhului Sfânt, pot fi iertat de păcatele mele și pot fi sfințit pe măsură ce mă pocăiesc (Enos 1:2-8).
-
Am credința că Dumnezeu îmi ascultă rugăciunile și răspunde la ele (Mosia 27:14).
-
Mă gândesc la Salvator în timpul zilei și îmi aduc aminte ce a făcut El pentru mine (Doctrină și legăminte 20:77, 79).
-
Am credința că Dumnezeu va aduce lucruri bune în viața mea și în viața altora pe măsură ce ne dedicăm Lui și Fiului Său (Eter 12:12).
-
Știu, prin puterea Duhului Sfânt, că scriptura Cartea lui Mormon este adevărată (Moroni 10:3-5).
-
Am credință să îndeplinesc ceea ce Hristos dorește ca eu să fac (Moroni 7:33).
Speranță
-
Una dintre cele mai mari dorințe ale mele este de a moșteni viața eternă în împărăția celestială (Moroni 7:41).
-
Sunt încrezător că voi avea o misiune fericită și de succes (Doctrină și legăminte 31:3-5).
-
Am un sentiment de pace și optimism cu privire la viitor (Doctrină și legăminte 59:23).
-
Cred că, într-o bună zi, voi trăi în prezența lui Dumnezeu și voi deveni ca El (Eter 12:4).
Caritate și dragoste
-
Doresc sincer ca ceilalți să aibă parte de bunăstare și fericire eterne (Mosia 28:3).
-
Când mă rog, cer să am caritate – dragostea pură a lui Hristos (Moroni 7:47-48).
-
Încerc să înțeleg sentimentele altora și să le văd punctul de vedere (Iuda 1:22).
-
Îi iert pe aceia care m-au jignit sau care mi-au greșit (Efeseni 4:32).
-
Îmi întind brațele cu dragoste pentru a-i ajuta pe aceia care sunt singuri, care întâmpină dificultăți sau sunt descurajați (Mosia 18:9).
-
Când este potrivit, îmi exprim dragostea și grija față de alții păstorindu-i prin cuvânt și faptă (Luca 7:12-15).
-
Caut ocazii de a sluji altora (Mosia 2:17).
-
Spun lucruri pozitive despre alții (Doctrină și legăminte 42:27).
-
Sunt bun și răbdător cu alții, chiar și atunci când îmi este greu să mă înțeleg cu ei (Moroni 7:45).
-
Găsesc bucurie în realizările altora (Alma 17:2-4).
Virtute
-
Am inima curată și pură (Psalmii 24:3-4).
-
Doresc să fac bine (Mosia 5:2).
-
Mă concentrez asupra gândurilor neprihănite și înălțătoare și îmi scot din minte gândurile necurate (Doctrină și legăminte 121:45).
-
Mă pocăiesc de păcate și mă străduiesc să-mi înving slăbiciunile (Doctrină și legăminte 49:26-28; Eter 12:27).
-
Simt influența Duhului Sfânt în viața mea (Doctrină și legăminte 11:12-13).
Integritate
-
Sun fidel lui Dumnezeu în orice moment (Mosia 18:9).
-
Nu-mi cobor standardele sau comportamentul pentru a-i impresiona pe alții sau a fi acceptat de ei (1 Nefi 8:24-28).
-
Sunt cinstit cu Dumnezeu, cu mine însumi, cu conducătorii mei și cu alții (Doctrină și legăminte 51:9).
-
Sunt o persoană de încredere (Alma 53:20).
Cunoaștere
-
Am încredere în ceea ce privește înțelegerea pe care o am cu privire la doctrina și principiile Evangheliei (Alma 17:2-3).
-
Studiez zilnic din scripturi (2 Timotei 3:16-17).
-
Caut să înțeleg adevărul și să găsesc răspunsuri la întrebările mele (Doctrină și legăminte 6:7).
-
Caut cunoaștere și îndrumare prin Spirit (1 Nefi 4:6).
-
Prețuiesc doctrina și principiile Evangheliei (2 Nefi 4:15).
Răbdare
-
Aștept cu răbdare ca binecuvântările și promisiunile Domnului să fie împlinite (2 Nefi 10:17).
-
Pot să aștept fără să mă supăr sau să fiu frustrat (Romani 8:25).
-
Sunt răbdător în fața provocărilor vieții de misionar (Alma 17:11).
-
Am răbdare cu alții (Romani 15:1).
-
Am răbdare cu mine însumi și mă bizui pe Domnul când lucrez pentru a-mi învinge slăbiciunile (Eter 12:27).
-
Înfrunt adversitatea cu răbdare și credință (Alma 34:40-41).
Umilință
-
Sunt blând și cu inima smerită (Matei 11:29).
-
Mă bizui pe Dumnezeu pentru ajutor (Alma 26:12).
-
Sunt recunoscător pentru binecuvântările pe care le-am primit de la Dumnezeu (Alma 7:23).
-
Rugăciunile mele sunt pline de seriozitate și sinceritate (Enos 1:4).
-
Apreciez îndrumarea oferită de conducătorii sau învățătorii mei (2 Nefi 9:28-29).
-
Mă străduiesc să fiu supus voii lui Dumnezeu (Mosia 24:15).
Sârguință
-
Lucrez eficient, chiar și când nu sunt sub supraveghere atentă (Doctrină și legăminte 58:26-27).
-
Îmi concentrez eforturile asupra celor mai importante lucruri (Matei 23:23).
-
Rostesc rugăciuni personale cel puțin de două ori pe zi (Alma 34:17-27).
-
Îmi concentrez gândurile asupra chemării mele de misionar (Doctrină și legăminte 4:2, 5).
-
Îmi stabilesc obiective și planific cu regularitate (Doctrină și legăminte 88:119).
-
Muncesc din greu până când treaba este terminată (Doctrină și legăminte 10:4).
-
Găsesc bucurie și satisfacție în munca mea (Alma 36:24-25).
Supunere
-
Când mă rog, cer tărie pentru a mă împotrivi ispitei și a face ceea ce este drept (3 Nefi 18:15).
-
Sunt demn să dețin o recomandare pentru templu (Doctrină și legăminte 97:8).
-
Mă supun de bunăvoie regulilor misiunii și urmez sfatul conducătorilor mei (Evrei 13:17).
-
Mă străduiesc să trăiesc potrivit legilor și principiilor Evangheliei (Doctrină și legăminte 41:5).