1 Şi acum eu, Iacov, vă vorbesc iarăşi vouă, fraţii mei preaiubiţi, despre această ramură dreaptă despre care v-am vorbit.

2 Căci iată, făgăduielile pe care le-am primit sunt făgăduieli care ţin de trup; prin urmare, aşa cum mi s-a arătat mie că mulţi dintre copiii noştri vor pieri trupeşte din cauza necredinţei, totuşi, Dumnezeu va fi milos cu mulţi; şi copiii noştri vor fi salvaţi pentru ca ei să poată ajunge la ceea ce le va da lor cunoaşterea adevărată a Mântuitorului lor.

3 Prin urmare, aşa cum v-am spus, este necesar şi potrivit ca Hristos—căci în noaptea din urmă îngerul mi-a spus că acesta trebuie să fie numele Lui—să vină printre iudei, printre cei care sunt cea mai păcătoasă parte a lumii; iar ei Îl vor răstigni pe El—căci aşa vrea Dumnezeul nostru şi nu este nici o altă naţiune de pe pământ care să-L răstignească pe Dumnezeul lor.

4 Căci dacă minunile foarte mari ar fi făcute printre alte naţiuni, acestea s-ar pocăi şi ar şti că El este Dumnezeul lor.

5 Dar din cauza vicleşugurilor preoţeşti, precum şi din cauza nedreptăţilor, cei din Ierusalim se vor încăpăţâna împotriva Lui pentru ca El să fie răstignit.

6 Prin urmare, din cauza nedreptăţilor lor, distrugere şi foamete, şi molimi şi vărsare de sânge vor veni peste ei; iar cei care nu vor fi distruşi vor fi împrăştiaţi printre toate naţiunile.

7 Dar iată, aşa spune Domnul Dumnezeu: Când ziua aceea va veni, când vor crede în Mine că Eu sunt Hristos, atunci am făcut un legământ solemn cu strămoşii lor, că ei vor fi reconstituiţi în trup, pe pământ, în ţările moştenirii lor.

8 Şi se va întâmpla că ei vor fi adunaţi din îndelungata lor împrăştiere, din insulele mării şi din cele patru colţuri ale lumii; iar popoarele neamurilor vor fi mari în ochii Mei, spune Dumnezeu, ducându-i pe ei în ţările moştenirii lor.

9 Da, regii neamurilor vor fi taţi adoptivi pentru ei, iar reginele lor vor fi mame adoptive; prin urmare, făgăduinţele Domnului pentru neamuri sunt mari, căci aşa a spus El, şi cine poate tăgădui aceasta?

10 Dar iată, această ţară, a spus Dumnezeu, va fi o ţară a moştenirii tale, iar neamurile vor fi binecuvântate în ţară.

11 Şi această ţară va fi o ţară a libertăţii pentru neamuri, şi în această ţară nu vor fi regi care să se ridice împotriva neamurilor.

12 Şi Eu voi întări această ţară împotriva tuturor celorlalte popoare.

13 Iar cel care luptă împotriva Sionului va pieri, a spus Dumnezeu.

14 Căci cel care ridică un rege împotriva Mea va pieri, căci Eu, Domnul, Regele Cerului, voi fi regele lor şi Eu voi fi o lumină în vecii vecilor pentru cei care ascultă de cuvintele Mele.

15 Prin urmare, pentru ca legămintele Mele pe care le-am făcut cu copiii oamenilor să fie împlinite, în legătură cu lucrurile pe care Eu le voi face pentru ei în timp ce ei sunt în trup, Eu trebuie să distrug lucrările secrete ale întunericului, ale crimelor şi ale lucrurilor abominabile.

16 Prin urmare, cei care luptă împotriva Sionului, atât iudeii, cât şi neamurile, atât sclavii, cât şi cei liberi, atât bărbaţi, cât şi femei, vor pieri; căci ei sunt aceia care sunt curvele întregului pământ; căci cei care nu sunt pentru Mine sunt împotriva Mea, spune Dumnezeul nostru.

17 Căci Eu voi îndeplini făgăduielile Mele pe care le-am făcut copiilor oamenilor, că le voi împlini pentru ei în timp ce ei sunt în trup—

18 Prin urmare, fraţii mei preaiubiţi, aşa spune Dumnezeul nostru: Eu voi pedepsi seminţia voastră cu mâna neamurilor; cu toate acestea, Eu voi înmuia inimile neamurilor pentru ca ele să fie ca un părinte pentru ei; prin urmare, neamurile vor fi binecuvântate şi numărate printre cei din casa lui Israel.

19 Prin urmare, Eu voi sfinţi această ţară pentru seminţia voastră şi pentru aceia care vor fi număraţi în seminţia voastră în vecii vecilor, ca să fie ţara moştenirii lor; căci aceasta este o ţară aleasă, spune Dumnezeu către mine, mai presus decât toate celelalte ţări; prin urmare, Eu voi cere ca toţi oamenii care locuiesc acolo să Mă preaslăvească, spune Dumnezeu.

20 Şi acum, fraţii mei preaiubiţi, văzând că Dumnezeul nostru cel milos ne-a făcut cunoscut atât de multe despre aceste lucruri, să ne aducem aminte de El şi să ne lepădăm de păcatele noastre şi să nu ne plecăm capul, căci noi nu suntem alungaţi; cu toate acestea, noi am fost conduşi afară din ţara moştenirii noastre; dar am fost conduşi într-o ţară mai bună, căci Domnul a făcut ca marea să fie calea noastră şi noi suntem pe o insulă a mării.

21 Dar mari sunt făgăduinţele Domnului către cei care sunt pe insulele mării; prin urmare, vorbind despre insule, înţelegem că trebuie să fie mai multe la număr decât aceasta, iar ele sunt locuite, de asemenea, de fraţi de-ai noştri.

22 Căci iată, Domnul Dumnezeu i-a condus afară din casa lui Israel din când în când, după voinţa şi plăcerea Lui. Şi acum iată, Domnul îşi aduce aminte de toţi aceia care au fost dezrădăcinaţi; prin urmare, El îşi aduce aminte şi de noi.

23 De aceea, înveseliţi-vă inimile şi aduceţi-vă aminte că voi sunteţi liberi să acţionaţi pentru voi înşivă—să alegeţi calea morţii nepieritoare sau calea vieţii veşnice.

24 Prin urmare, fraţii mei preaiubiţi, împăcaţi-vă cu voinţa lui Dumnezeu şi nu cu voinţa diavolului şi a trupului; şi aduceţi-vă aminte, după ce v-aţi împăcat cu Dumnezeu, că numai în şi prin harul lui Dumnezeu puteţi să fiţi salvaţi.

25 Prin urmare, fie ca Dumnezeu să vă scoale din morţi prin puterea învierii, precum şi din moartea nepieritoare prin puterea ispăşirii, pentru ca voi să puteţi fi primiţi în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu, ca să-L preamăriţi prin har divin. Amin.