Capitolul 41
La înviere, oamenii se ridica la o stare de fericire fără de sfârşit sau de nefericire fără de sfârşit—Ticăloşia nu a fost niciodată fericire—Oamenii carnali sunt fără de Dumnezeu în lume—Fiecare persoană primeşte iarăşi în restaurare caracteristicile şi atributele pe care le-a dobândit în viaţa muritoare. Circa 74 î.H.
1 Şi acum, fiul meu, am ceva de spus în legătură cu restaurarea despre care s-a vorbit; căci iată, unii au denaturat scripturile şi s-au dus departe în rătăcire din cauza acestui lucru. Şi eu simt că mintea ta, de asemenea, a fost îngrijorată în legătură cu acest lucru. Dar iată, îţi voi explica aceasta.
2 Eu îţi zic, fiul meu, că planul restaurării este cerut de dreptatea lui Dumnezeu; căci este necesar ca toate lucrurile să fie restaurate la ordinea lor potrivită. Iată, este necesar şi drept, potrivit cu puterea şi cu învierea lui Hristos, ca sufletul omului să fie restituit trupului său şi ca fiecare parte a trupului să fie restaurată pentru ea însăşi.
3 Şi este necesar, în dreptatea lui Dumnezeu, ca oamenii să fie judecaţi după faptele lor; iar dacă faptele lor în această viaţă au fost bune şi dorinţele inimilor lor au fost bune, ca ei, de asemenea, să fie restauraţi în ziua din urmă la ceea ce este bun.
4 Iar dacă faptele lor sunt rele, atunci ei trebuie să fie restauraţi la ceea ce este rău. De aceea, toate lucrurile trebuie să fie restaurate la ordinea lor potrivită, fiecare lucru la forma sa naturală—mortalitatea ridicată la nemurire, corupţia la incorupţie—ridicaţi la fericire fără sfârşit ca să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, sau la nefericire fără sfârşit ca să moştenească împărăţia diavolului, unii într-o parte, iar ceilalţi în partea cealaltă—
5 Cel înălţat pentru fericire, în acord cu dorinţele sale de fericire, sau în bine, în acord cu dorinţele sale de bine; iar celălalt pentru rău, în acord cu dorinţele sale de rău; căci tot aşa cum el a dorit să facă rău cât e ziua de lungă, tot aşa va avea el răsplata în rău atunci când vine noaptea.
6 Şi aşa este de partea cealaltă. Dacă el s-a pocăit de păcatele sale şi a dorit dreptate până la sfârşitul zilelor sale, tot aşa va fi el răsplătit pentru dreptate.
7 Aceştia sunt cei care sunt mântuiţi de către Domnul; da, aceştia sunt cei care sunt luaţi, care sunt eliberaţi de la acea noapte de întuneric fără de sfârşit; şi astfel ei stau în picioare sau cad; căci iată, ei sunt judecătorii lor înşişi, fie că fac bine sau rău.
8 Acum, deciziile lui Dumnezeu sunt de neschimbat; de aceea, calea este pregătită pentru ca oricine care vrea să poată merge într-acolo şi să fie salvat.
9 Şi acum iată, fiul meu, nu risca încă o ofensă împotriva Dumnezeului tău despre acele puncte ale doctrinei, în care tu până acum ai riscat să păcătuieşti.
10 Nu presupune că, pentru că s-a vorbit despre restaurare, asta înseamnă că tu vei fi restaurat de la păcat la fericire. Iată, îţi spun ţie, ticăloşia niciodată nu a fost fericire.
11 Şi acum, fiul meu, toţi oamenii care sunt într-o stare a firii sau eu aş spune, într-o stare carnală, sunt în fierea amărăciunii şi în legăturile nedreptăţii; ei sunt fără Dumnezeu în lume şi au mers împotriva naturii lui Dumnezeu; de aceea, ei sunt într-o stare contrară naturii fericirii.
12 Şi acum iată, înţelesul cuvântului restaurare este de a lua un lucru dintr-o stare naturală şi a-l pune într-o stare nenaturală sau a-l plasa pe acesta într-o stare opusă naturii lui?
13 O, fiul meu, nu este aşa; ci înţelesul cuvântului restaurare este de a aduce iarăşi înapoi rău pentru rău sau carnalul pentru carnal, sau diabolicul pentru diabolic—bun pentru ceea ce este bun; drept pentru ceea ce este drept; corect pentru ceea ce este corect; milos pentru ceea ce este milos.
14 De aceea, fiul meu, vezi să fii milos cu fraţii tăi; acţionează just, judecă drept şi fă bine tot timpul; şi dacă tu faci toate aceste lucruri, atunci îţi vei primi răsplata; da, tu vei avea mila restaurată iarăşi pentru tine; tu vei avea dreptatea restaurată, iarăşi, pentru tine; tu vei avea o judecată dreaptă restaurată, iarăşi, pentru tine; şi tu vei avea binele iarăşi ca răsplată.
15 Căci ceea ce trimiţi tu de la tine se va întoarce iarăşi la tine şi va fi restaurat; de aceea, cuvântul restaurare îl condamnă mai pe deplin pe cel păcătos şi nu îl justifică deloc pe acesta.