1 Acum iată, s-a întâmplat că eu, Iacov, am slujit mult poporului meu în cuvinte (şi nu pot să scriu decât o mică parte din cuvintele mele din cauza greutăţii de a grava cuvintele pe plăci); şi noi ştim că lucrurile pe care le scriem pe plăci trebuie să rămână;

2 Dar orice lucru pe care îl scriem pe altceva în afară de plăci trebuie să piară şi să dispară; dar noi putem să scriem câteva cuvinte pe plăci care vor da copiilor noştri şi fraţilor noştri preaiubiţi ceva cunoaştere despre noi sau despre strămoşii lor—

3 Acum noi ne bucurăm de aceasta; şi lucrăm din greu ca să gravăm aceste cuvinte pe plăci, sperând că fraţii noştri preaiubiţi şi copiii noştri le vor primi cu inimi recunoscătoare şi le vor lua în consideraţie ca să înveţe cu bucurie, nu cu tristeţe şi nici cu frică, despre strămoşii lor dintâi.

4 Căci cu acest scop am scris aceste lucruri, pentru ca ei să ştie că noi L-am cunoscut pe Hristos şi că am avut speranţă în slava Lui multe sute de ani înaintea venirii Lui; şi nu numai noi am avut speranţă în slava Lui, ci şi toţi profeţii sfinţi care au fost înaintea noastră.

5 Iată, ei au crezut în Hristos şi L-au preaslăvit pe Tatăl în numele Lui şi, de asemenea, noi preaslăvim pe Tatăl în numele Lui. Şi pentru acest scop ţinem legea lui Moise, care ne îndreaptă sufletele către El; şi datorită acestui fapt ea este sfinţită pentru noi în dreptate, tot aşa cum ea a fost dată lui Avraam în pustiu, ca el să se supună poruncilor lui Dumnezeu jertfind pe fiul său Isaac, ceea ce se aseamănă cu jertfirea de către Dumnezeu a Singurului Său Născut.

6 Prin urmare, îi cercetăm pe profeţi şi avem multe revelaţii şi spiritul profeţiei; şi având toate aceste mărturii, noi căpătăm o speranţă şi credinţa noastră devine nestrămutată, într-atât, încât într-adevăr putem să poruncim în numele lui Isus şi atunci chiar şi copacii ni se supun nouă, ori munţii sau valurile mării.

7 Şi totuşi, Domnul Dumnezeu ne arată slăbiciunea noastră ca să ştim că, prin harul Lui şi prin marea Lui bunăvoinţă faţă de copiii oamenilor, avem puterea să facem aceste lucruri.

8 Iată, mari şi minunate sunt lucrările Domnului. Cât de nepătrunse sunt adâncimile misterelor Lui; şi este imposibil ca omul să înţeleagă toate căile Lui. Şi nici un om nu cunoaşte căile Lui decât dacă îi sunt revelate; prin urmare fraţilor, nu dispreţuiţi revelaţiile lui Dumnezeu.

9 Căci iată, prin puterea cuvântului Lui a venit omul pe faţa pământului, pământ care a fost creat prin puterea cuvântului Lui. Prin urmare, dacă Dumnezeu a putut vorbi şi pământul a fost creat, a vorbit şi omul a fost creat, o, atunci, de ce să nu fie El capabil să poruncească pământului sau lucrării mâinilor Sale de pe faţa pământului după voinţa şi plăcerea Lui?

10 Prin urmare, fraţilor, nu căutaţi să-L sfătuiţi pe Domnul, ci luaţi sfat din mâna Sa. Căci iată, voi înşivă ştiţi că El sfătuieşte în înţelepciune şi în dreptate şi în mare milă peste toate lucrările Sale.

11 Prin urmare, fraţi preaiubiţi, fiţi împăcaţi cu El prin ispăşirea lui Hristos, Singurul Său Fiu Născut, şi veţi putea obţine o înviere după puterea învierii care este în Hristos şi veţi fi prezentaţi ca primele roade ale lui Hristos către Dumnezeu, având credinţă şi obţinand bună-speranţă de slavă în El înainte ca El Însuşi să se arate în trup.

12 Şi acum, preaiubiţilor, nu vă minunaţi că vă spun aceste lucruri; căci de ce să nu vorbesc despre ispăşirea lui Hristos şi să ajung la o înţelegere deplină a Lui ca şi la cunoaşterea învierii şi a lumii care va veni?

13 Iată, fraţii mei, pe cel care profeţeşte, lăsaţi-l să profeţească pentru înţelegerea oamenilor; căci Spiritul vorbeşte adevărul şi nu minte. Prin urmare, el vorbeşte despre lucruri aşa cum sunt ele într-adevăr şi despre lucruri aşa cum ele într-adevăr vor fi; prin urmare, aceste lucruri ne sunt arătate limpede pentru salvarea sufletelor noastre. Dar iată, noi nu suntem singurii martori ai acestor lucruri; căci Dumnezeu, de asemenea, le-a cuvântat către profeţii din vechime.

14 Dar iată, iudeii au fost un popor încăpăţânat; şi ei au dispreţuit cuvintele clare şi au ucis profeţii şi au căutat lucruri pe care ei nu le-au putut înţelege. Prin urmare, din cauza orbirii lor, care orbire a venit pentru că s-au uitat dincolo de limite, ei trebuie să cadă; căci Dumnezeu a îndepărtat claritate Lui de la ei şi le-a dat multe lucruri pe care ei nu le pot înţelege, pentru că ei au dorit aceasta. Şi pentru că au dorit aceasta, Dumnezeu a făcut aşa ca ei să se împiedice.

15 Şi acum eu, Iacov, sunt condus de Spirit ca să profeţesc; căci îmi dau seama, prin lucrarea Spiritului care este în mine, că prin împiedicarea iudeilor, ei vor respinge piatra pe care puteau să zidească şi să aibă o temelie sigură.

16 Dar iată, potrivit scripturilor, această piatră va deveni marea şi ultima şi unica temelie sigură pe care iudeii pot zidi.

17 Şi acum, preaiubiţii mei, cum este posibil ca aceştia, după ce au respins temelia cea sigură, să mai poată zidi pe ea, ca să devină capul pietrei lor unghiulare?

18 Iată, fraţii mei preaiubiţi, vă voi dezvălui acest mister; dacă nu o voi face în vreun fel, mă voi zdruncina din tăria mea în Spirit şi mă voi împiedica din cauza îngrijorării mele foarte mari pentru voi.