Martor Vezi, de asemenea Mărturie Persoană care face o declaraţie sau dovedeşte printr-o probă că un lucru este adevărat; persoană care depune mărturie bazându-se pe cunoaştere personală. Să nu mărturiseşti strâmb, Ex. 20:16. Evanghelia va fi propovăduită în întreaga lume, ca martoră pentru toate neamurile, Mat. 24:14 (JS—M 1:31). Voi Îmi veţi fi martori, Fapte 1:8. Spiritul însuşi dă mărturie împreună cu spiritul nostru, Rom. 8:16 (1 Ioan 5:6). Sunteţi dornici să staţi ca martori ai lui Dumnezeu în toate timpurile, Mosia 18:8–9. Noi luăm din împărtăşanie pentru a mărturisi Tatălui că vom ţine poruncile şi ne vom aminti întotdeauna de Isus, 3 Ne. 18:10–11 (Moro. 4, 5; D&L 20:77–79). Nu veţi primi nici o mărturie, decât după încercarea credinţei voastre, Eter 12:6. Legea martorilor: din gura a doi sau a trei martori se va stabili fiece cuvânt, D&L 6:28 (Deut. 17:6; Mat. 18:16; 2 Cor. 13:1; Eter 5:4; D&L 128:3). V-am confirmat să fiţi Apostoli şi martori speciali ai numelui Meu, D&L 27:12 (D&L 107:23). Cei Şaptezeci sunt chemaţi să fie martori speciali pentru neamuri şi în toată lumea, D&L 107:25. Să fie unul care să înregistreze, iar el să fie martor ocular al botezurilor voastre, D&L 127:6 (D&L 128:2–4).