Ziua de Sabat

Ziua sfântă rezervată în fiecare săptămână pentru odihnă şi preaslăvire. După ce a creat toate lucrurile, Dumnezeu s-a odihnit în cea de a şaptea zi şi a poruncit ca o zi în fiecare săptămână să fie zi de odihnă pentru a-i ajuta pe oameni să-şi amintească de El (Ex. 20:8–11).

Înainte de învierea lui Hristos, membrii Bisericii ţineau ultima zi din săptămână ca Sabat, aşa cum făceau evreii. După înviere, membrii Bisericii, fie ei evrei sau neamuri, au ţinut prima zi a săptămânii (ziua Domnului) pentru a-şi aminti de învierea Domnului. Astăzi, Biserica continuă să ţină o zi din fiecare săptămână ca sfântă zi de sabat, în care să preaslăvească pe Dumnezeu şi să se odihnească de munca lumească.

Sabatul reaminteşte oamenilor de nevoia lor pentru hrană spirituală şi de datoria lor de a se supune lui Dumnezeu. Când o naţiune devine neglijentă în ţinerea Sabatului, toate aspectele vieţii sunt afectate, iar viaţa ei religioasă decade (Neemia 13:15–18; Ier. 17:21–27).