Reverenţă Vezi, de asemenea (a) Cinsti; Teamă Respect profund (preaslăvire) pentru lucrurile sfinte. Domnul i-a poruncit lui Moise să îşi scoată încălţările pentru că stătea pe pământ sfânt, Ex. 3:4–5. Dumnezeu este de temut şi de respectat, Ps. 89:7. Slujiţi-L bine pe Dumnezeu, cu evlavie şi cu frică, Evr. 12:28. Moroni s-a plecat până la pământ şi s-a rugat cu putere, Alma 46:13. Mulţimea a căzut la pământ şi L-a preamărit pe Hristos, 3 Ne. 11:12–19. Pleacă-te înaintea Mea, D&L 5:24. Toate lucrurile se apleacă cu respect umil înaintea tronului lui Dumnezeu, D&L 76:93. Minţile voastre au fost întunecate pentru că aţi tratat uşor lucrurile pe care le-aţi primit, D&L 84:54–57. Fiece genunchi trebuie să se plece şi orice limbă să mărturisească, D&L 88:104. Din respect sau veneraţie faţă de Numele Fiinţei Supreme, Biserica a numit acea preoţie după Melhisedec, D&L 107:4. Binecuvântările se vor revărsa asupra acelora care vor preaslăvi pe Domnul în casa Lui, D&L 109:21.