Datorie (Îndatorire) Vezi, de asemenea Supunere, supus, (a) se supune În scripturi, sensul este de sarcină, numire sau responsabilitate, dată adesea de Domnul sau de slujitorii Lui. Ţineţi poruncile Lui, pentru că aceasta este datoria oricărui om, Ecl. 12:13. Ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, Mica 6:8. Trebuie să ne supunem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor, Fapte 5:29. Au fost loviţi cu suferinţe ca să-i aţâţe la amintirea datoriei lor, Mosia 1:17. Sunt descrise datoriile vârstnicilor, preoţilor, învăţătorilor şi diaconilor, D&L 20:38–67. Deţinătorii preoţiei trebuie să participe la toate îndatoririle din familie, D&L 20:47, 51. Sunt descrise îndatoririle membrilor după botez, D&L 20:68–69. Vârstnicii Mei trebuie să aştepte puţin ca oamenii Mei să-şi cunoască mai bine îndatoririle, D&L 105:10. Fie ca orice om să-şi înveţe îndatorirea, D&L 107:99–100.