Demn, demnitate Vezi, de asemenea Drept, dreptate A fi personal drept şi a fi încuviinţat în faţa lui Dumnezeu şi a conducătorilor Săi numiţi. Cine nu-şi ia crucea lui nu este vrednic de Mine, Mat. 10:38. Lucrătorul este vrednic de plata sa, Luca 10:7 (D&L 31:5). Vedeţi de faceţi toate lucrurile cu demnitate, Morm. 9:29. Ei n-au fost botezaţi decât dacă erau demni, Moro. 6:1. Leneşii nu vor fi număraţi demni să stea, D&L 107:100. Acela care nu suportă pedeapsa, nu este demn de împărăţia Mea, D&L 136:31. Preoţia a fost extinsă la toţi membrii demni de parte bărbătească, D&L DO—2.