Inimă frântă Vezi, de asemenea Blând, blândeţe; Inimă; Pocăinţă, (a) se pocăi; Sacrificiu; Umil, Umilinţă Avea o inimă frântă înseamnă a fi umil, plin de remuşcare şi de pocăinţă şi milostiv, adică receptiv la voinţa lui Dumnezeu. Sunt alături de omul zdrobit şi smerit, Isa. 57:15. Hristos s-a oferit pentru acei care au o inimă frântă şi spiritul smerit, 2 Ne. 2:7. Oferiţi ca jertfă Domnului o inimă frântă şi spiritul umil, 3 Ne. 9:20 (D&L 59:8). Doar acei cu inimi frânte şi spiritul smerit sunt primiţi la botez, Moro. 6:2. Isus a fost răstignit pentru iertarea păcatelor inimii smerite, D&L 21:9. Cel al cărui spirit este smerit este acceptat, D&L 52:15. Spiritul Sfânt este promis acelora care sunt smeriţi, D&L 55:3. Spiritul Meu este trimis înainte în lume pentru a-i lumina pe cei umili şi smeriţi, D&L 136:33.