Primul născut

Pe vremea vechilor patriarhi, primul născut primea dreptul primului născut (Gen. 43:33) moştenind astfel conducerea familiei la moartea tatălui. Primul născut trebuia să fie vrednic de a-şi asuma această răspundere (1 Cron. 5:1–2) şi îşi putea pierde dreptul primului născut prin nedreptate.

Sub legea lui Moise, primul fiu născut era considerat ca aparţinând lui Dumnezeu. Primul născut primea o parte dublă din averea tatălui (Deut. 21:17). După moartea tatălui lui, el era răspunzător de îngrijirea mamei şi surorilor lui.

Primul mascul născut al animalelor aparţinea de asemenea lui Dumnezeu. Animalele neîntinate erau folosite pentru jertfe, în timp ce animalele întinate puteau fi mântuite sau vândute sau omorâte (Ex. 13:2, 11–13; 34:19–20; Lev. 27:11–13, 26–27).

Primul născut simboliza pe Isus Hristos şi slujirea lui pământească, amintind oamenilor că marele Mesia va veni (Moise 5:4–8; 6:63).

Isus a fost primul născut dintre copiii spirituali ai Tatălui nostru Ceresc, Singurul Născut din Tatăl în carne şi primul care s-a înălţat din morţi prin înviere (Col. 1:13–18). Sfinţii credincioşi devin membri ai Bisericii Primului Născut pentru veşnicie (D&L 93:21–22).