Iosif, fiul lui Iacov

Personaj din Vechiul Testament - primul născut al lui Iacov şi al Rahelei (Gen. 30:22–24; 37:3).

Iosif a obţinut dreptul întâiului născut în Israel pentru că Ruben, întâiul născut al lui Iacov cu prima soţie, pierduse acest privilegiu prin păcat (1 Cron. 5:1–2). Fiind demn, Iosif, ca primul născut al lui Iacov cu cea de a doua soţie, era următorul în linie pentru această binecuvântare. Iosif a mai primit o binecuvântare de la tatăl lui, puţin timp înainte ca Iacov să moară (Gen. 49:22–26).

Iosif era un bărbat de mare caracter, un om „priceput şi înţelept” (Gen. 41:39). Faptul că el a respins-o pe soţia lui Potifar este un exemplu de credinţă, castitate şi integritate personală (Gen. 39:7–12). În Egipt, când Iosif şi-a dezvăluit adevărata identitate fraţilor lui, el le-a mulţumit în loc să-i învinuiască pentru felul cum l-au tratat. El credea că faptele lor au ajutat la împlinirea voinţei divine a lui Dumnezeu (Gen. 45:4–15).

Revelaţiile zilelor din urmă dezvăluie misiunea mai amplă a familiei lui Iosif în ultimele zile (2 Ne. 3:3–24; 3 Ne. 20:25–27; TJS Gen. 50).