Exodul

O carte scrisă de Moise în Vechiul Testament care descrie ieşirea israeliţilor din Egipt. Istoria timpurie a Israelului, aşa cum este ea consemnată în Exodul, poate fi împărţită în trei părţi: (1) sclavia poporului în Egipt, (2) plecarea lui din Egipt sub conducerea lui Moise şi (3) dedicarea lui pentru slujirea lui Dumnezeu în viaţa religioasă şi politică.

Prima parte, capitolele 1–15, explică asuprirea Israelului în Egipt; istoria timpurie şi chemarea lui Moise; Exodul şi instituirea Paştelui; marşul către Marea Roşie, distrugerea armatei Faraonului şi cântul de victorie al lui Moise.

A doua parte, capitolele 15–18, povesteşte despre mântuirea Israelului şi evenimentele de pe parcursul călătoriei de la Marea Roşie la Sinai; apele amare ale Marahului, oferirea prepeliţelor şi a manei, păstrarea Sabatului, darul miraculos de apă la Refidim şi lupta de acolo cu amalechiţii; sosirea lui Ietro în tabără şi sfatul lui privind guvernarea civilă a poporului.

A treia parte, capitolele 19–40, se ocupă de dedicarea Israelului slujirii lui Dumnezeu în timpul evenimentelor solemne din Sinai. Domnul pune deoparte poporul, ca o împărăţie de preoţi şi o naţiune sfântă; el a dat Cele Zece Porunci şi dat îndrumări privind tabernacolul, utilarea lui şi preaslăvirea în cadrul lui. După aceea, urmează relatarea despre păcatul oamenilor de a preaslăvi un viţel de aur şi, în final, relatarea despre construirea templului şi dispoziţii pentru serviciile ţinute în el.