1 Şi acum s-a întâmplat că în cel de-al trei sute şaizeci şi treilea an, nefiţii s-au ridicat cu oştirile lor ca să se lupte împotriva lamaniţilor în afara ţării Pustiu.

2 Şi s-a întâmplat că oştirile nefiţilor au fost mânate iarăşi înapoi în ţara Pustiu. Şi în timp ce ei mai erau încă obosiţi, o oştire proaspătă a lamaniţilor a venit peste ei; şi au avut o bătălie aprinsă, într-atât, încât lamaniţii au pus stăpânire pe oraşul Pustiu şi au ucis pe mulţi dintre nefiţi şi au luat mulţi prizonieri.

3 Şi cei rămaşi au fugit şi s-au unit cu locuitorii oraşului Teancum. Acum, oraşul Teancum era la graniţele de lângă malul mării; şi era, de asemenea, aproape de oraşul Pustiu.

4 Şi aceasta a fost pentru că oştirile nefiţilor s-au dus peste lamaniţi încât ei au început să fie loviţi; căci dacă nu ar fi fost pentru aceasta, lamaniţii nu ar fi putut să aibă nici o putere asupra lor.

5 Dar iată, judecăţile lui Dumnezeu îi vor copleşi pe cei păcătoşi; iar cei păcătoşi de către păcătoşi sunt pedepsiţi; căci păcătoşii sunt aceia care aţâţă inimile copiilor oamenilor la vărsare de sânge.

6 Şi s-a întâmplat că lamaniţii au făcut pregătiri ca să vină împotriva oraşului Teancum.

7 Şi s-a întâmplat că în cel de-al trei sute şaizeci şi patrulea an, lamaniţii au venit împotriva oraşului Teancum pentru ca ei să poată pune stăpânire şi pe oraşul Teancum.

8 Şi s-a întâmplat că ei au fost respinşi şi goniţi înapoi de către nefiţi. Iar atunci când nefiţii au văzut că ei îi respinseseră pe lamaniţi, iarăşi s-au înfumurat din cauza puterii lor; şi au mers în puterea lor şi au pus iarăşi stăpânire pe oraşul Pustiu.

9 Şi acum, toate aceste lucruri fuseseră împlinite; şi mii din amândouă părţile au fost ucişi, atât din partea nefiţilor, cât şi din partea lamaniţilor.

10 Şi s-a întâmplat că cel de-al trei sute şaizeci şi şaselea an a trecut, iar lamaniţii au venit iarăşi peste nefiţi ca să se lupte; şi totuşi nefiţii nu s-au pocăit de răul pe care-l făcuseră, ci au persistat în continuare în ticăloşia lor.

11 Şi nu este posibil ca limba să descrie sau ca omul să scrie o descriere perfectă a scenei oribile a sângelui şi măcelului care a fost printre oameni, atât nefiţi, cât şi lamaniţi; şi fiecare inimă a fost împietrită aşa încât ei s-au bucurat în continuare în vărsarea de sânge.

12 Şi niciodată nu mai fusese o ticăloşie atât de mare printre toţi copiii lui Lehi, nici printre toţi cei din casa lui Israel, în acord cu cuvintele Domnului, aşa cum a fost printre acest popor.

13 Şi s-a întâmplat că lamaniţii au pus stăpânire pe oraşul Pustiu şi aceasta pentru că numărul lor întrecea numărul nefiţilor.

14 Şi ei, de asemenea, au mărşăluit împotriva oraşului Teancum şi i-au alungat pe locuitorii lui afară din el şi au luat mulţi prizonieri, atât femei cât şi copii, şi i-au oferit pe ei ca jertfe idolilor-zei ai lor.

15 Şi s-a întâmplat că în cel de-al trei sute şaizeci şi şaptelea an, nefiţii fiind mânioşi pentru că lamaniţii au jertfit pe femeile şi copiii lor, s-au dus împotriva lamaniţilor cu o furie foarte mare, într-atât, încât ei iarăşi i-au bătut pe lamaniţi şi i-au alungat afară din ţinuturile lor.

16 Iar lamaniţii nu au mai venit iarăşi peste nefiţi până în cel de-al trei sute şaptezeci şi cincilea an.

17 Şi în acest an iarăşi au năvălit ei asupra nefiţilor cu toate puterile lor; şi nu au fost număraţi din cauza numărului lor mare.

18 Şi de la acest timp înainte, nefiţii nu au mai câştigat putere asupra lamaniţilor, ci au început să fie măturaţi de aceştia la fel ca roua înainte de răsăritul soarelui.

19 Şi s-a întâmplat că lamaniţii iarăşi au năvălit asupra oraşului Pustiu; şi a fost o bătălie foarte cumplită în ţara Pustiu, în care ei i-au învins pe nefiţi.

20 Şi ei iarăşi au fugit din faţa lor şi au venit în oraşul Boaz; iar acolo, s-au ridicat împotriva lamaniţilor cu curaj foarte mare într-atât, încât lamaniţii nu i-au învins pe ei până când ei au venit iarăşi pentru a doua oară.

21 Iar atunci când au venit pentru a doua oară, nefiţii au fost alungaţi şi măcelăriţi într-un măcel foarte mare; femeile şi copiii lor iarăşi au fost jertfiţi idolilor.

22 Şi s-a întâmplat că nefiţii iarăşi au fugit din faţa lor, luând cu ei pe toţi locuitorii, atât pe cei din oraşe, cât şi pe cei de la sate.

23 Şi acum eu, Mormon, văzând că lamaniţii erau cât pe ce să răstoarne ţara, de aceea, eu m-am dus la dealul Şim şi am luat toate scrierile pe care Amaron le ascunsese în Domnul.