1 Şi s-a arătat un semn mare din cer, asemănător cu lucrurile de pe pământ; o femeie înveşmântată în soare, şi luna sub picioarele ei, şi pe capul ei o coroană de douăsprezece stele.

2 Şi femeia, fiind însărcinată, striga, în durerile naşterii, şi se chinuia ca să nască.

3 Şi ea a născut un copil de parte bărbătească, care avea să conducă toate neamurile cu o bară de fier; iar copilul ei a fost ridicat la Dumnezeu şi la tronul Lui.

4 Şi atunci s-a arătat un alt semn în cer; şi iată, un mare balaur roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi şapte coroane pe capetele lui. Iar coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Iar balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, gata să-i mănânce copilul după ce se va naşte.

5 Şi femeia a fugit în pustie, unde avea ea un loc pregătit de Dumnezeu, ca ei s-o hrănească acolo o mie două sute şaizeci de ani.

6 Şi a fost război în cer; Mihail şi îngerii Săi s-au luptat împotriva balaurului; iar balaurul şi îngerii săi s-au luptat împotriva lui Mihail;

7 Şi balaurul nu l-a putut birui pe Mihail, nici pe copil, nici pe femeia care era Biserica lui Dumnezeu, care fusese eliberată de durerile ei, şi a adus împărăţia Dumnezeului nostru şi pe Hristosul Său.

8 Nici nu s-a mai aflat loc în cer pentru marele balaur, care a fost alungat; acel şarpe bătrân numit diavol şi, de asemenea, Satana, care înşeală pe toată lumea; el a fost aruncat pe pământ; iar îngerii lui au fost aruncaţi cu el.

9 Şi am auzit un glas tare zicând în cer: Acum a venit salvarea, şi tăria, şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi puterea Hristosului Său;

10 Pentru că, cel care îi acuza pe fraţii noştri este aruncat jos, el care i-a învinuit înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.

11 Pentru că ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor; deoarece ei nu şi-au iubit vieţile lor, ci au păzit mărturia până la moarte. De aceea, bucuraţi-vă, o, ceruri, şi voi care locuiţi în ele.

12 Şi după aceste lucruri am auzit un alt glas spunând: Vai de locuitorii pământului, da, şi de aceia care locuiesc pe insulele mării! Pentru că, diavolul a venit jos la voi, având mânie mare, pentru că el ştie că are un timp scurt.

13 Pentru că, atunci când balaurul a văzut că este alungat pe pământ, a asuprit pe femeia care a născut copil de parte bărbătească.

14 De aceea, femeii i s-au dat două aripi de la un vultur mare, ca să poată zbura în pustie, la locul ei, unde este hrănită pentru un timp, şi timpuri şi jumătatea unui timp, departe de faţa şarpelui.

15 Şi şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

16 Şi pământul a dat ajutor femeii; pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care balaurul îl aruncase din gura lui.

17 De aceea, balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să facă război cu cei rămaşi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au o mărturie despre Isus Hristos.