Motivația noastră de a trăi conform Evangheliei
Întotdeauna vor exista „învățături greu de înțeles”. Însă va exista întotdeauna opțiunea de a pune credința mai presus de orice îndoială sau incertitudine.
Calea uceniciei este plină de binecuvântări – atât „văzute, cât și nevăzute”1. Dar sunt momente când această cale, deși este plină de binecuvântări, nu este ușoară sau convenabilă. A deveni ucenic al lui Isus Hristos necesită muncă și sacrificiu și, uneori, este dificil să găsim motivația de a trăi conform poruncilor și de a face aceste sacrificii.
În calitate de tineri adulți, probabil sunteți, de asemenea, preocupați să încercați să acordați prioritate noilor responsabilități, să luați decizii care vor avea un impact major asupra vieții voastre și să decideți cum va fi calea uceniciei voastre pentru tot restul vieții. În afară de acestea, pot exista lucruri în politica sau istoria Bisericii sau în doctrina Evangheliei pe care nu prea le înțelegeți și ispite cu care vă luptați, precum și binecuvântări pe care încă le mai așteptați și aveți îndoieli sau preocupări cu privire la planul lui Dumnezeu pentru voi.
Uneori, unii dintre noi ne-am putea întreba dacă merită să trăim conform Evangheliei pentru a primi binecuvântările care ne-au fost promise. Am putea susține că nu ne simțim acceptați, că este prea mult de lucru sau că, aparent, există mai multe întrebări decât răspunsuri. Dar totul se reduce la motivație. De ce faceți ceea ce faceți și trăiți astfel? De ce continuați să țineți poruncile, chiar și atunci când nimeni nu este în jur pentru a observa dacă o faceți?
Indiferent de cine sunteți și de etapa în care vă aflați în viață, alegerea de a vă găsi motivația prin dezvoltarea credinței voastre în Salvator și Evanghelia Sa depinde de voi.
La cine să ne ducem?
Găsirea și păstrarea motivației de a trăi conform Evangheliei nu este o provocare unică pentru zilele noastre. Chiar și atunci când Salvatorul era pe pământ, oamenilor le-a fost greu să înțeleagă și, astfel, să se supună principiilor pe care El le-a propovăduit. Câțiva dintre ucenicii Lui ascultau în timp ce El explica un concept care părea să-i ofenseze – rolul Său ca „Pâinea vieții” (vedeți Ioan 6:35-58). Îndoindu-se, ei au răspuns spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” (Ioan 6:60).
Hristos, văzând că le era greu să creadă sau să accepte această doctrină, a întrebat: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?” (Ioan 6:61). În loc să se bazeze pe credința lor mai mult decât pe îndoielile lor, mulți dintre ucenicii Săi „s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El” (Ioan 6:66).
Însă când Hristos i-a întrebat pe ceilalți ucenici ai Săi, dacă și ei vor să se ducă, Petru a dat singurul răspuns pe care îl putea da: „La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6:67-68).
Sursa motivației noastre
Petru cunoștea sursa motivației sale. Se rezumă la principalul motiv pentru care facem ceea ce facem în Evanghelie: mărturia și credința noastră în Isus Hristos. Petru a declarat: „Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu” (Ioan 6:69; subliniere adăugată). Dobândind aceeași convingere puternică despre Isus Hristos, divinitatea Sa și lucrarea Sa, și noi putem găsi motivația de a continua să trăim conform Evangheliei – chiar și atunci când pare greu, chiar și atunci când nimeni altcineva nu va observa și chiar dacă nu suntem siguri că ne dorim să o facem.
Întotdeauna vor exista „învățături greu de înțeles”. Însă va exista întotdeauna opțiunea de a pune credința mai presus de orice îndoială sau incertitudine. Precum a spus vârstnicul L. Whitney Clayton, din Președinția celor Șaptezeci: „Decizia de a crede este cea mai importantă alegere pe care o facem vreodată”2.
Așadar, ce facem dacă ni se vorbește despre una dintre aceste „învățături greu de înțeles”?
1. Urmăm exemplul lui Petru și al celorlalți ucenici care au rămas credincioși chiar și atunci când ar fi fost ușor să plece. Ascultăm sfaturile profeților, apostolilor și a altor conducători:
„În momente de frică sau îndoială sau în perioade nesigure, păstrați credința pe care o aveți deja… Țineți-vă tare de ceea ce știți deja și fiți puternici până când veți primi mai multă cunoaștere”3.
„[Faceți] doar un mic pas înainte – și, apoi, încă unul. [Concentrați-vă] asupra adevărurilor în care [credeți] și [lăsați] acele adevăruri să [vă] umple mintea și inima…
[Începeți] cu adevărurile de bază ale Evangheliei”4.
2. Citim des din scripturi și urmăm învățăturile acestora:
„Studiați în fiecare zi, rugându-vă, Cartea lui Mormon și cugetați la ea.”5.
„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17).
„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” (Iacov 1:22).
3. Continuăm să ținem poruncile.
„Răspunsurile la întrebările noastre sincere vin atunci când căutăm cu seriozitate și când trăim conform poruncilor… Credința noastră ne ajută să credem în lucruri care, la momentul respectiv, nu ni se par logice”6.
„Dacă veți continua să fiți supuși… vi se vor da cunoașterea și înțelegerea pe care le căutați”7.
În cele din urmă, motivația noastră depinde doar de ceea ce a spus Petru. Credem noi că Isus este Hristosul, că El conduce Biserica Sa și că are cuvintele vieții eterne? În acest moment, este credința noastră în El mai mare decât „învățăturile greu de înțeles”?
Răsplata trăirii conform Evangheliei
Când ne hotărâm să-I iubim și să-I urmăm pe Dumnezeu și Isus Hristos și să ținem poruncile chiar și atunci când nu le înțelegem pe deplin, răsplata este imensă. Omul firesc se întreabă: „Ce folos îmi aduce?”. Învățăturile Evangheliei oferă răspunsul: „Pace în această lume și viață veșnică în lumea care va veni”; un loc pregătit pentru voi în locașurile lui Dumnezeu; tot ceea ce are Tatăl Ceresc; „fericire fără de sfârșit” (vedeți D&L 59:23; Eter 12:34; D&L 84:38; Mosia 2:41); și, după cum vârstnicul Dieter F. Uchtdorf, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a declarat: „Aici [în Biserică] veți găsi ceea ce este inestimabil… Aici veți găsi cuvintele vieții eterne, cărarea spre pace, promisiunea mântuirii binecuvântate și fericirea”8. Să menționăm câteva.
Când ne dedicăm să-L urmăm pe Hristos și să ascultăm de poruncile Sale, ni se promit toate aceste lucruri și mai mult. Acest lucru nu înseamnă că această cale va fi întotdeauna ușoară sau ușor de înțeles, dar binecuvântările care ne-au fost promise dacă rămânem puternici ne vor fi oferite pe tot parcursul vieții și chiar după această viață.
Cu toate acestea, chiar dacă aceste binecuvântări sunt incredibile, ele nu trebuie să fie motivația noastră principală pentru a trăi conform Evangheliei. Indiferent ce întrebări aveți, oricare doctrină nu o înțelegeți, credința voastră în Isus Hristos și ispășirea Sa va fi cheia motivației voastre de a trăi conform Evangheliei Sale, la fel cum a fost pentru Petru și alții.
Vârstnicul Uchtdorf a spus: „Gândurile și opiniile noastre ne influențează în cele din urmă faptele. Mărturia despre adevărul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos este cea mai puternică forță care ne motivează în viețile noastre. Isus a subliniat în mod repetat puterea gândurilor bune și a motivelor corecte: «Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme» (D&L 6:36).
Mărturia despre Isus Hristos și despre Evanghelia restaurată ne va ajuta în viețile noastre să învățăm despre planul special pe care-l are Dumnezeu pentru noi și, apoi, să acționăm conform acestuia. Ea ne asigură de realitatea, adevărul și bunătatea lui Dumnezeu, de învățăturile și ispășirea lui Isus Hristos și de chemarea divină a profeților din zilele din urmă”9.
În ceea ce mă privește, voi continua să încerc, chiar și atunci când va fi greu. Voi continua să mă rog și să studiez scripturile. Voi face efortul pentru a-mi întări mărturia despre Salvator în fiecare zi. Și, voi continua să încerc să trăiesc așa cum El dorește ca eu să trăiesc și să mă încred în cuvintele Sale și în profeții și apostolii Săi, care mă învață cum să mă bazez pe motivația care provine nu doar din credința mea în El și iubirea mea față de El, ci și din sacrificiul și dragostea Lui eterne pentru mine.