Darul desăvârşit

Preşedintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Preşedinţie

În perioada Crăciunului, noi sărbătorim darul desăvârşit pe care ni L-a făcut Tatăl nostru Ceresc – pe Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, Salvatorul lumii. Pentru cei mai mulţi dintre noi, perioada Crăciunului este o perioadă în care dăruim cu bucurie, ceea ce ne aminteşte de acest cel mai mare dintre toate darurile. Dumneavoastră şi cu mine am învăţat din experienţă proprie cât de greu poate fi să dăruieşti.

În anul 1970, eram tatăl a trei băieţi. Ca mulţi părinţi începători, munceam din greu pentru a asigura cele necesare unei familii în creştere. La două zile după Crăciun, ştiam că trebuia să fac o călătorie de afaceri lungă, lăsând-o pe soţia mea, Kathleen, să-i distreze pe băieţi în timpul vacanţei şcolare. Ştiind că fericirea lor putea să depindă de existenţa unor daruri de Crăciun bune, cu care să se joace, noi am ales darurile cu grijă. Celui mai mare fiu, care avea atunci şapte ani, i-am dat un barometru, un instrument de prognozare a vremii.

Am descoperit că trebuia să fie asamblat. Eu şi fiul meu am început să asamblăm acest frumos barometru nou. Am aşezat în faţa noastră zeci de piese şi am studiat cu atenţie complexele instrucţiuni de asamblare.

După câteva ore, am înţeles că, deşi asamblam corect toate piesele, ceva nu era în ordine cu mecanismul care făcea fluidul din barometru să circule în sus şi în jos. Am încercat să-mi ascund îndoielile în faţa fiului meu, dar, târziu în acea noapte, după ce el se dusese la culcare, eram atât de supărat încât mi-am folosit jurnalul pentru a schiţa o plângere către firma care construise barometrul. Iată o parte din acea scrisoare pe care mă bucur că nu am trimis-o niciodată:

„Fiul nostru este încântat de barometrul lui. Are şapte ani şi are credinţa că un obiect atât de arătos trebuie să şi funcţioneze. Sper că vremea nu se va schimba înainte de a primi răspunsul dumneavoastră, pentru că nu vreau să mă furişez şi să fixez cu mâna nivelul barometrului şi nu doresc ca el să-şi piardă credinţa în barometrul dumneavoastră… Vă rog să-mi spuneţi cum să-l fac să funcţioneze. Dacă nu mă ajutaţi, credibilitatea mea, nu a dumneavoastră, va avea de suferit”.

Ajutorul uman nu a sosit la timp pentru ca darul de Crăciun să funcţioneze. Dar fiul nostru, acum el însuşi tată, îşi aminteşte dragostea pe care ne-am arătat-o în timp ce ne ajutam unul pe celălalt. Şi încă simte credinţa pe care o aveam în ordinea perfectă în care Dumnezeu a creat pământul şi atmosfera şi care face posibilă arta prognozării vremii. Credinţa nu a fost diminuată de eforturile noastre de a face acel barometru să funcţioneze.

Atunci am învăţat ceea ce dumneavoastră ştiţi din experienţă proprie: Pentru a avea succes în a dărui bucurie de Crăciun este nevoie, de obicei, de ajutorul altora. Rareori reuşeşti când eforturile sunt solitare. Când îţi uneşti eforturile cu ale altora, răspândeşti bucuria şi o faci mai de durată. Şi, ceea ce este probabil cel mai important, invocarea credinţei în Salvator, Creatorul şi sursa întregii fericiri fără de sfârşit, invită dragostea pură a lui Dumnezeu, care este cel mai măreţ dintre toate darurile şi sursa sigură a bucuriei nepieritoare.

Acest adevăr a pătruns mai adânc în inimile noastre în timpul unei perioade a Crăciunului, mulţi ani după aventura noastră cu barometrul.

Am hotărât să proiectez şi să construiesc o lădiţă de valori, din lemn, pentru soţia mea. Am avut nevoie de ajutorul generos al multor altor persoane care aveau uneltele şi priceperea care mie îmi lipseau. Am lucrat alături de ei săptămâni întregi. Am avut, de asemenea, nevoie de ajutorul Duhului Sfânt pentru a descoperi moduri în care să transmit dragoste şi credinţă în Evanghelie prin acel dar.

Pe capac am încrustat monograma familiei noastre. În partea din faţă am pus două panouri. Pe unul, am încrustat iniţiala mea şi, pe celălalt, iniţiala soţiei mele. Cutia poate fi deschisă numai dacă se folosesc două chei diferite, una pentru a deschide încuietoarea de lângă iniţiala mea şi cealaltă pentru încuietoarea de lângă iniţiala soţiei mele.

Acum, folosim acest dar drept cutie pentru comorile familiei. În timpul acelui Crăciun când se afla sub pom şi în toate zilele de atunci, vederea acelei cutii ne umple minţile şi inimile cu dragoste unul faţă de celălalt şi faţă de jertfa Salvatorului care face posibilă existenţa căsătoriei şi familiilor eterne. Cutia, care este plină acum cu fotografii ale familiei şi partituri cu muzică de Crăciun, stă lângă vechiul pian din sufrageria noastră. Crearea acelui dar a adus un sentiment de dragoste pentru familie şi Învăţător.

Din când în când, mă întâlnesc cu oamenii care m-au ajutat să creez cutia aceea şi le mulţumesc. De fiecare dată când îi văd, simt bucuria pe care am avut-o toţi când am creat un dar plin de dragoste pentru familie şi un simbol al dragostei noastre pentru Salvator. Văd bucuria din zâmbetele prietenilor mei, aşa cum am văzut-o când am lucrat împreună la acea cutie.

Ştiţi din experienţe personale trăite în timpul Crăciunului că o astfel de bucurie împărtăşită poate fi adusă de crearea şi oferirea, din dragoste, a unor simple daruri. De exemplu, mulţi dintre dumneavoastră aţi ajutat un copil să ducă farfurii cu prăjituri celor care se simt singuri de Crăciun. Persoanei care primeşte acest dar modest de la un copil i se poate părea la fel de preţios ca smirna. Iar un copil aducând un astfel de dar le poate aduce aminte de magii care au dus Salvatorului daruri din Răsărit. Atât cel care dă, cât şi cel care primeşte îşi pot readuce aminte de Hristos şi pot simţi dragoste şi recunoştinţă.

Tinerii băieţi şi tinerele fete din Biserică, împreună cu conducătorii lor, pot oferi daruri ca simboluri ale dragostei şi mărturii slujind în bazinele de botez din templele noastre. Existenţa mai multor temple mai aproape de tineri dă posibilitatea unui număr tot mai mare dintre ei să trăiască, mai des, această experienţă a dăruirii. Episcopi şi conducători înţelepţi ai tinerilor îi ajută încurajându-i; unii chiar li se alătură tinerilor în slujirea lor din templu. Ei, toţi, oferă binecuvântarea curăţirii şi purificării puse la dispoziţie, de către Salvator, celor care nu au putut primi acest dar în timpul vieţii.

Un număr tot mai mare de misionari oferă, alături de Salvator şi colegii lor, darul vieţii veşnice. Odată cu schimbarea vârstei la care se poate începe slujirea ca misionar, mai mulţi vor simţi bucuria de a oferi acest dar nepreţuit. Misionarii oferă Cartea lui Mormon tuturor celor pe care-i întâlnesc. Este un dar oferit cu dragoste şi un dar oferit ca mărturie, creat prin inspiraţia dată de Dumnezeu, de-a lungul secolelor, profeţilor credincioşi. Salvatorul a avut nevoie de ajutorul acelor profeţi pentru a crea, în Cartea lui Mormon, darul mărturiei şi El are nevoie de ajutorul misionarilor pentru a-l împărtăşi.

Familiile oferă, de asemenea, în perioada Crăciunului, darul nepreţuit al dragostei şi mărturiei prin muzică şi prin cuvinte. Când eram tânăr băiat, familia mea obişnuia să se adune în jurul pianului Winkler, acum vechi de peste 100 de ani. Pianul se află în sufrageria noastră lângă cutia din lemn. Pianul este încă o moştenire preţioasă pentru că mama mea îl îndrăgea mult fiind un dar de la soţul ei din perioada în care erau săraci. Părinţii mei au cunoscut sărăcia şi erau cumpătaţi. Darurile de Crăciun pe care le primeam erau modeste. Dar, mama avea un frumos glas de soprană. Cânta la pian de Crăciun şi dirija familia care intona colinde şi imnuri sacre.

Nu cred că s-a gândit că ne invita să fim părtaşii unui dar de durată. Dar şi când eram tânăr băiat, simţeam o bucurie fără margini când intonam acele cântece. Muzica umplea micul nostru cămin cu un spirit al păcii. Puteam simţi nu numai dragostea mamei mele, a tatălui meu şi a celor doi fraţi, ci şi pe cea a Tatălui meu Ceresc şi a Salvatorului, Isus Hristos.

Simţeam că dragostea pe care o percepeam atunci o trăisem înainte de această viaţă, în lumea spiritelor. Doream mai mult decât orice altceva s-o simt în viitorul meu cămin. Şi doream să trăiesc astfel încât să mă întorc cu familia proprie în căminul nostru ceresc, unde ştiam că Tatăl Ceresc şi Salvatorul aveau să mă aştepte. Acum, când văd cutia de valori şi pianul, asupra mea se revarsă amintiri despre dragoste, familie şi dragostea pe care mi-a arătat-o Salvatorul.

În timp ce cântăm în coruri, familii şi clase şi ascultăm, împreună, muzica din această seară, colindele de Crăciun ne amintesc cum am strigat de bucurie când am aflat că puteam veni în această lume şi că ne va fi dat un Salvator care să ne mântuiască. Într-o zi, vom cânta acele cântece împreună cu oştirile cerului.

Mă rog ca Spiritul să ne binecuvânteze, în timpul acestui Crăciun şi în anii care vor veni, cu puterea de a oferi altora darul dragostei şi al mărturiei despre Isus Hristos şi Evanghelia Sa restaurată. Eu ştiu că Spiritul ne poate conduce, pe fiecare dintre noi, în moduri numeroase şi simple, să oferim dragoste, credinţă şi bucurie altora în această perioadă de sărbătoare.

Eu depun mărturie că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul lumii. El a fost darul desăvârşit din partea Tatălui nostru iubitor. Acum şi întotdeauna, Salvatorul nostru ne invită să ne alăturăm Lui şi altora în oferirea darului nepreţuit al bucuriei. Mă rog să facem aceasta, în numele lui Isus Hristos, amin.