Ocaziile şi responsabilităţile învăţătorilor SEB în secolul XXI

Vârstnicul M. Russell Ballard

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Seară cu vârstnicul M. Russell Ballard

Cuvântare adresată educatorilor de religie • 26 februarie 2016 • Tabernacolul Salt Lake

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, vă mulţumesc pentru eforturile extraordinare pe care le faceţi pentru a binecuvânta viaţa tinerilor din Biserică.

Recent, am analizat noua carte By Study and Also By Faith: One Hundred Years of Seminaries and Institutes of Religion. Este o istorie remarcabilă! În timp ce am citit părţi din ea, am observat rolurile pe care le-au avut străbunicul meu Joseph F. Smith şi bunicul meu Melvin J. Ballard în crearea şi dezvoltarea educaţiei în Biserică.

Astăzi, am rolul pe care l-au avut ei, odată, datorită asocierii mele cu dumneavoastră. Din anul 1985, am avut privilegiul să slujesc timp de 14 ani în cadrul Consiliului pentru educaţie, 7 ani dintre aceştia fiind în Comitetul executiv şi aproape 4 ani dintre aceştia slujind în calitate de preşedinte.

În perioada în care am făcut parte din Consiliul pentru educaţie, a crescut extraordinar aprecierea mea pentru valoarea Sistemuluui Educaţional al Bisericii. Astă seară, vorbesc pentru părinţii, bunicii şi chiar străbunicii din Biserică când vă spun mulţumesc dumneavoastră, învăţători şi administratori şi familiilor dumneavoastră pentru slujirea credincioasă. Este uimitor ceea ce a realizat SEB în ultimii 100 de ani. Cu toate acestea, mă interesează mai mult următorii 100 de ani şi modul în care îi puteţi ajuta pe cursanţii dumneavoastră să înfrunte greutăţile în continuă schimbare ale secolului XXI.

Într-o adunare de instruire a autorităţilor generale, preşedintele Gordon B. Hinckley a făcut precizări cu privire la tema „ţinerii doctrinei pure şi a Bisericii pe drumul drept”. El a subliniat: „Noi nu putem să nu dăm dovadă de prea multă grijă. Noi trebuie să veghem să nu părăsim [cărarea]. În eforturile noastre de a fi originali, moderni şi diferiţi, putem preda lucruri care să nu fie în totalitate în armonie cu doctrinele de bază ale acestei Biserici restaurate a lui Isus Hristos… Ar trebui să fim mai vigilenţi… Trebuie să fim păzitori în turn”¹.

Pe măsură ce procesul educaţional al Bisericii înaintează în cel de-al XXI-lea secol, fiecare dintre dumneavoastră trebuie să se gândească la orice schimbări ar trebui să faceţi în modul în care vă pregătiţi să predaţi, cum predaţi şi ceea ce predaţi, dacă vreţi să faceţi o schimbare în viaţa preţioşilor noştri tineri.

A trecut timpul în care un cursant adresa o întrebare sinceră şi învăţătorul răspundea: „Nu vă faceţi griji cu privire la aceasta!” A trecut timpul în care un cursant îşi exprima o preocupare sinceră şi un învăţător îşi depunea mărturia drept răspuns intenţionat să evite problema. A trecut timpul în care cursanţii erau apăraţi de oamenii care atacau Biserica. Din fericire, Domnul v-a asigurat dumneavoastră, care sunteţi învăţători, acest sfat care este relevant acum şi în toate timpurile: „Şi, cum nu au toţi credinţă, căutaţi cu sârguinţă şi învăţaţi-vă unul pe altul cuvinte de înţelepciune; da, căutaţi cuvintele de înţelepciune în cele mai bune cărţi; căutaţi sã învăţaţi, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă”².

Aceasta se aplică, în special, astăzi, deoarece nu toţi cursanţii dumneavoastră au credinţa necesară să înfrunte provocările care urmează şi pentru că mulţi dintre ei sunt, deja, expuşi prin intermediul Internetului forţelor distructive ale unei lumi din ce în ce mai laice care este ostilă credinţei, familiei şi standardelor Evangheliei. Influenţa Internetului se răspândeşte în toată lumea, aproape în fiecare casă şi este la îndemâna oricărui cursant al dumneavoastră.

Puteţi ajuta cursanţii învăţându-i ce înseamnă să combine studiul şi credinţa în timp ce învaţă. Învăţaţi-i demonstrându-le această abilitate şi metodă în clasă.

Preşedintele Harold B. Lee a declarat:

„Vă vom aminti că dobândirea cunoaşterii prin credinţă nu este o metodă uşoară de învăţare. Ea cere mare efort şi o strădanie continuă prin credinţă …

Pe scurt, învăţarea prin credinţă nu este o sarcină pentru un bărbat leneş [sau o femeie leneşă]. Cineva a spus că, de fapt, un asemenea proces cere supunerea totală a sufletului şi existenţa unei legături între cele mai tainice gânduri şi sentimente ale unei persoane cu Dumnezeu – legătura corectă cu Dumnezeu trebuie stabilită. Numai când aceasta se întâmplă, o persoană poate obţine «cunoaştere prin credinţă»”³.

Cunoaşterea prin credinţă va produce o mărturie pură şi o mărturie pură are puterea de a schimba vieţi, după cum este ilustrat de aceste trei povestiri.

În prima povestire, Phoebe Carter şi-a părăsit căminul pentru a se alătura sfinţilor în anii 1830. Ea îşi amintea: „Prietenii mei s-au mirat de decizia mea, şi la fel şi eu, dar ceva în sinea mea m-a constrâns să fac acest lucru. Când am părăsit casa, durerea mamei mele a fost aproape mai mult decât puteam suporta şi, dacă nu ar fi fost influenţa puternică a Spiritului n-aş fi reuşit până la urmă”⁴.

Phoebe l-a urmat pe profet şi s-a alăturat sfinţilor în Ohio şi, în cele din urmă, celor din Utah, unde a murit, fiind o sfântă din zilele din urmă credincioasă şi o soţie potrivită a preşedintelui Bisericii, Wilford Woodruff.

Următoarea povestire este din biografia lui Marion G. Romney.

Când era student la facultate, Marion se hotărâse că nu va sluji în misiune din cauza situaţiei sale financiare. Odată, el l-a auzit pe vârstnicul Melvin J. Ballard vorbind. În biografie se menţionează: „Micuţul [Marion] nu ştia la acea dată că, la foarte scurt timp, viaţa sa urma să se schimbe complet”.

Povestirea continuă: „[Tatăl lui Marion] le spusese copiilor săi… că era la fel de multă diferenţă între un om care trăia fiind inspirat de Spirit şi unul care nu făcea acest lucru ca şi între un copac în creştere şi un buştean uscat. Pentru prima oară, Marion… a înţeles pe deplin ce însemna să fii sub influenţa inspiraţiei. O senzaţie pătrunzătoare, tulburătoare i-a umplut sufletul. El… nu fusese niciodată atât de impresionat cum era, acum, ascultând cuvintele celui mai nou apostol. …

Tânărul Marion… a fost puternic influenţat. Înfăţişarea strălucitoare a apostolului şi sinceritatea mărturiei sale l-au făcut pe Marion să simtă o dorinţă irezistibilă de a merge în misiune… El a ştiu că planurile sale pentru a dobândi mai multă educaţie trebuie să fie amânate”⁵.

Curând, Marion călătorea spre Australia unde a slujit cu credinţă. Mai târziu, el a devenit un apostol puternic şi membru al Primei Preşedinţii.

Ultima povestire a fost relatată de preşedintele Boyd K. Packer şi se referă la impactul pe care un învăţător în vârstă l-a avut asupra lui William E. Berrett. Învăţătorul, un convertit din Norvegia, nu cunoştea foarte bine limba engleză. Cu toate acestea, în pofida limitărilor sale, preşedintele Packer îşi amintea că „fratele Berett şi-a [depus] mărturia de mai multe ori: «Puteam să ne încălzim mâinile cu focul credinţei sale»”⁶.

Mai târziu, William a devenit conducător al seminarelor, institutelor şi şcolilor Bisericii.

Pentru Phoebe, Marion şi William auzirea unei mărturii pure a devenit factorul catalizator care le-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Acest lucru poate fi valabil pentru cursanţii dumneavoastră. Totuşi, din cauza realităţilor vieţii de astăzi, mărturia pură poate să nu fie, întotdeauna, suficientă. Phoebe, Marion şi William erau puri şi neprihăniţi, liberi de pornografie şi deşertăciune lumească în perioada în care misionari, învăţători şi conducători i-au învăţat. Spiritul a pătruns uşor în inima lor sensibilă şi pură.

Astăzi, situaţia este mult diferită, pentru că unii dintre cursanţii dumneavoastră au fost, deja, infectaţi de pornografie şi deşertăciune lumească înainte de a veni în clasele dumneavoastră.

Doar cu o generaţie în urmă, accesul tinerilor noştri la istoria, doctrina şi practicile noastre era limitat, în bună măsură, la materialele tipărite de Biserică. Puţini cursanţi veneau în contact cu interpretări despre Biserică diferite de cele publicate de Biserică. Tinerii noştri, în mare parte, duceau o viaţă protejată.

Programa noastră, în acea vreme, deşi bine intenţionată, nu pregătea cursanţii pentru ziua de astăzi – o zi în care cursanţii au practic acces imediat la toate lucrurile despre Biserică, prezentate din toate punctele de vedere. Astăzi, ceea ce văd pe dispozitivele lor electronice este posibil fie să pună la încercare credinţa, fie să întărească credinţa. Mulţi dintre tinerii noştri sunt mult mai familiarizaţi cu Google decât cu Evanghelia, sunt mult mai receptivi la Internet decât la inspiraţie şi sunt mai implicaţi în Facebook decât în lucruri ce ţin de credinţă.

În lumina acestor provocări, Consiliul pentru educaţie a aprobt recent o iniţiativă în cadrul seminarului numită Doctrine de bază. Bazându-se pe ceea ce a fost deja făcut în domeniul scripturilor de bază, această nouă iniţiativă se va concentra asupra clădirii şi întăririi credinţei cursanţilor noştri în Isus Hristos şi asupra întăririi lor cu abilităţi crescânde pentru a trăi potrivit Evangheliei şi a pune în aplicare principiile acesteia în viaţa lor. Apropiindu-se de scripturi şi de cuvintele profeţilor, ei vor învăţa cum să acţioneze cu credinţă în Hristos pentru a dobândi cunoaştere spirituală şi înţelegere a Evangheliei Sale. Şi ei vor avea ocazii să înveţe modul în care să aplice doctrinele lui Hristos şi principiile Evangheliei întrebărilor şi provocărilor pe care le aud şi le văd în fiecare zi printre colegi şi reţele de socializare.

Iniţiativa este inspirată şi este de actualitate. Ea va avea o influenţă minunată asupra tinerilor noştri. Totuşi, succesul Doctrinelor de bază şi a tuturor celorlalte programe de studiu în SEB va depinde într-o mare măsură de dumneavoastră.

În faţa acestor provocări, care sunt ocaziile şi responsabilităţile dumneavoastră în rolul dumneavoastră de învăţători SEB în secolul XXI? Evident, trebuie să-L iubiţi pe Domnul, să iubiţi Biserica Sa şi cursanţii dumneavoastră. De asemenea, trebuie să depuneţi deseori o mărturie pură şi sinceră. Pe lângă aceasta, mai mult decât în orice altă perioadă din istoria noastră, cursanţii au nevoie, de asemenea, să fie binecuvântaţi prin învăţarea conţinutului şi contextului doctrinar sau istoric prin studiu şi prin credinţă însoţite de mărturie pură, astfel încât să aibă parte de o convertire matură şi de durată la Evanghelie şi să facă un angajament faţă de Isus Hristos, care să dureze întreaga viaţă. Convertire matură şi de durată înseamnă că ei „vor sta în barcă şi se vor ţine bine” de-a lungul vieţii lor. ⁷

Pentru ca dumneavoastră să înţelegeţi conţinutul şi contextul doctrinar şi istoric al scripturilor şi al istoriei noastre, trebuie să studiaţi din cele „mai bune cărţi”, după cum ne-a îndrumat Domnul. Cele „mai bune cărţi” includ scripturile, învăţăturile profeţilor şi apostolilor din zilele noastre şi studiile academice SZU disponibile. Prin eforturile dumneavoastră sârguincioase de a învăţa prin studiu şi credinţă, veţi putea ajuta cursanţii dumneavoastră să înveţe abilităţile şi atitudinile necesare pentru a distinge între informaţii demne de încredere care îi vor înălţa şi jumătăţi de adevăr şi interpretări eronate ale doctrinei, istoriei şi practicilor care îi vor descuraja să rămână credincioşi.

Învăţaţi-i cu privire la provocările cu care se confruntă când se bazează pe Internet pentru a răspunde întrebărilor care au importanţă eternă. Amintiţi-le că Iacov nu a spus: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o caute pe Internet!”⁸

Oamenii înţelepţi nu se bazează pe Internet pentru a identifica şi trata provocări emoţionale, mintale şi de sănătate fizică, şi, mai ales, provocări care le pun viaţa în pericol. Ei caută specialişti în domeniul sănătăţii, care sunt instruiţi şi licenţiaţi de către autorităţi medicale legitime şi comisii guvernamentale. Chiar şi aşa, oamenii prudenţi caută o a doua părere.

Dacă acesta este cursul raţional de urmat pentru a găsi răspunsuri la probleme emoţionale, mentale şi de sănătate fizică, este cu atât mai mult aşa în momentele în care viaţa eternă este în joc. Când există ceva care ne poate ameninţa viaţa noastră spirituală, relaţiile noastre de familie cele mai importante şi calitatea noastră de membru în împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să găsim persoane înţelepte şi credincioase să ne ajute. Şi, dacă este necesar, trebuie să ne adresăm celor care au o pregătire universitară corespunzătoare, experienţă şi cunoştinţe pentru a ne ajuta.

Acest lucru este exact ceea ce fac când am nevoie de un răspuns la propriile întrebări la care nu pot răspunde singur. Caut ajutor de la fraţii mei din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi de la alţii care au cunoştinţe în domeniile istoriei şi doctrinei Bisericii.

Dumneavoastră trebuie să fiţi primii, din afara familiei cursanţilor, care să prezentaţi sursele oficiale despre teme care sunt mai puţin cunoscute sau sunt controversate, astfel încât cursanţii dumneavoastră să poată evalua orice aud sau citesc mai târziu în cadrul contextului lucrurilor care, deja, le-au fost predate de dumneavoastră.

Ştiţi că noi îi vaccinăm pe preţioşii noştri misionari înainte să-i trimitem în câmpul misiunii, astfel încât să fie protejaţi împotriva bolilor care le pot face rău sau chiar îi pot omorî. Într-un mod similar, vă rog pregătiţi cursanţii dumneavoastră asigurându-le credinţă, înţelepciune şi interpretare corectă a Evangheliei, scripturilor, istoriei noastre şi acelor teme care, uneori, sunt greşit înţelese, înainte de a-i trimite în lume.

Câteva dintre temele care sunt mai puţin cunoscute sau controversate sunt: poligamia, pietre ale văzătorului, diferitele relatări cu privire la Prima Viziune, procesul traducerii Cărţii lui Mormon sau a Cărţii lui Avraam, probleme de sex, rasă şi preoţie sau Mamă Cerească.

Eforturile de a-i pregăti pe tinerii noştri vă revine, în mare parte, dumneavoastră în calitate de învăţători SEB. Având în vedere toate acestea, staţi şi gândiţi-vă la ocaziile şi responsabilităţile dumneavoastră.

Conducătorii Bisericii sunt pe deplin conştienţi de accesul nostru nelimitat la informaţii şi noi facem eforturi extraordinare să asigurăm context şi înţelegere corecte cu privire la îmnvăţăturile cu privire la restaurare. Un excelent exemplu al acestui efort este 11 Gospel Topics essays pe LDS.org care asigură interpretări echilibrate şi demne de încredere ale temelor Bisericii care sunt controversate şi mai puţin cunoscute.

Este important să cunoaşteţi conţinutul acestor eseuri foarte bine. Dacă aveţi întrebări cu privire la ele, vă rog întrebaţi pe cineva care le-a studiat şi le-a înţeles. Cu alte cuvinte, „căutaţi să învăţaţi chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă” în timp ce aprofundaţi conţinutul acestor eseuri.

De asemenea, trebuie să vă familiarizaţi cu site-ul Joseph Smith Papers şi secţiunea Istoria Bisericii pe LDS.org şi alte resurse puse la dispoziţie de oameni de ştiinţă SZU.

Efortul de a asigura o deschidere în studiul Evangheliei şi o pregătire spirituală, printr-un studiu atent al doctrinei şi istoriei, combinat cu o mărturie puternică, este cel mai bun antidot pe care-l avem pentru a ajuta cursanţii să evite şi/sau să facă faţă întrebărilor sau îndoielilor şi situaţiilor în care o persoană şi-ar putea pierde credinţa în era informaţiilor.

În timp ce faceţi efortul de a înţelege mai bine istoria, doctrina şi practicile – mai bine decât le înţelegeţi acum – veţi fi pregătiţi să asiguraţi răspunsuri înţelepte, atente şi inspirate la întrebările cursanţilor.

Un mod de a cunoaşte ce întrebări au cursanţii este acela de a-i asculta cu atenţie.

Prima noastră fetiţă, când era în vârstă de cinci ani, s-a urcat pe genunchii mei în timp ce citeam ziarul. Îmi spunea ceva important pentru ea şi eu nu-i acordam atenţie. Aşa că ea şi-a ridicat mâinile ei micuţe, a tras în jos ziarul, mi-a strâns faţa în mâinile ei mici, m-a privit direct în ochi şi a spus: „Tăticule, tu nu mă asculţi!” Avea dreptate – şi eu greşeam pentru că nu o ascultam. Toţi învăţătorii buni trebuie să fie ascultători buni.

În afara faptului de a-i asculta pe cursanţii dumneavoastră, vă rog invitaţi-i, în clasă sau în particular, să vă adreseze întrebări cu privire la orice temă.

Una dintre cele mai importante întrebări pe care cursanţii pot să v-o adreseze este „De ce?”

Este întrebarea pe care misionarii o doresc să le fie adresată de simpatizanţii lor. De ce suntem aici? De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? De ce trebuie să ne rugăm? De ce trebuie să-L urmăm pe Hristos? Deseori, aceste întrebări duc la inspiraţie şi revelaţie. Cunoaşterea planului Tatălui nostru Ceresc ne va ajuta să răspundem la cele mai multe dintre întrebările „de ce”. Voi vorbi mai mult despre aceasta într-un minut sau două.

Aici este o ultimă observaţie despre modul în care răspundem la întrebări. Este important să predaţi cursanţilor faptul că, deşi Evanghelia asigură multe, dacă nu cele mai multe, răspunsuri la întrebările cele mai importante cu privire la viaţă, la unele întrebări nu se poate răspunde în viaţa muritoare, pentru că ne lipseşte informaţia necesară pentru răspunsurile corecte. După cum citim în Iacov: „Iată, mari şi minunate sunt lucrările Domnului. Cât de nepătrunse sunt adâncimile misterelor Lui; şi este imposibil ca omul să înţeleagă toate căile Lui. Şi niciun om nu cunoaşte căile Lui decât dacă îi sunt revelate”⁹.

Acum, permiteţi-mi să vă avertizez asupra unui lucru: Vă rog, să recunoaşteţi că puteţi începe să credeţi, la fel ca mulţi dintre cursanţii dumneavoastră, că sunteţi un expert în scripturi, doctrina şi istoria Bisericii. Un studiu recent a arătat faptul următor: „cu cât oamenii gândesc că au cunoştinţe despre o temă cu atât este mai probabil să pretindă că înţeleg cu mult mai mult decât ştiu, chiar până la punctul de a pretinde că ei cunosc lucruri neadevărate şi informaţii fabricate”¹⁰.

În calitate de învăţători SEB trebuie să evitaţi această tentaţie numită „a pretinde prea mult”. Este perfect în regulă să spuneţi: „Nu ştiu”. Totuşi, odată ce aţi spus acest lucru, aveţi responsabilitatea să găsiţi cele mai bune răspunsuri posibile la întrebările adresate de cursanţi.¹¹

Cu privire la modul de predare şi la modul în care răspundeţi la întrebările cursanţilor, permiteţi-mi să vă avertizez să nu împărtăşiţi povestiri sau fapte, cu intenţia de a spori credinţa, care nu pot fi verificate ca fiind adevărate sau înţelegeri învechite şi explicaţii ale doctrinei şi practicilor noastre din trecut. Totdeauna este înţelept să vă formaţi obiceiul de a studia cuvintele profeţilor şi apostolilor în viaţă; fiţi informaţi despre problemele, regulile şi declaraţiile actuale ale Bisericii care se găsesc pe mormonnewsroom.org şi LDS.org; şi consultaţi lucrările oamenilor de ştiinţă SZU recunoscuţi, înţelepţi şi credincioşi pentru a vă asigura că nu predaţi lucruri care sunt neadevărate, neactuale sau neobişnuite şi neuzuale.

Autorii studiului fenomenului de „a pretinde prea mult” au observat că „tendinţa de a pretinde faptul de a avea mai multă cunoaştere decât are de fapt cineva, în deosebi în cazul oamenilor care se consideră ei înşişi a fi experţi, poate, de fapt, descuraja persoanele de a se educa în acele domenii în care ei consideră că sunt mai informaţi”.

Vicepreşedintele UBY a declarat: „Să fii expert într-o temă poate fi foarte captivant, îndeosebi când cursanţii şi colegii sunt foarte atenţi la fiecare cuvânt care-l spunem. Totuşi, fără un angajament profund de a continua să învăţăm noi vom ceda tentaţiei de a pretinde prea mult şi nimănui nu-i place un «„ştie tot»”¹².

Repet avertizarea preşedintelui Hinckley: „Noi nu putem să nu dăm dovadă de prea multă grijă. Noi trebuie să veghem să nu părăsim [cărarea]”¹³.

Pe lângă faptul de a deveni oameni hotărâţi să înveţe de-a lungul întregii vieţi, trebuie să faceţi, de asemenea, acele lucruri în viaţa dumneavoastră personală care permit Spiritului Sfânt să vă atingă inima. Acele lucruri pe care trebuie să le faceţi includ rugăciunea zilnică sinceră, postul cu credinţă, studiul cu regularitate din scripturi şi cugetarea asupra scripturilor şi cuvintelor profeţilor în viaţă, respectarea zilei de sabat astfel încât ea să fie o desfătare, luarea din împărtăşanie cu umilinţă şi faptul de a ne aminti întotdeauna de Salvator, preaslăvirea în templu ori de câte ori este posibil şi, în final, ajutarea nevoiaşilor, săracilor şi celor singuri – atât cei de lângă noi, cât şi cei din întreaga lume.

Pentru a folosi ocaziile dumneavoastră şi a îndeplini responsabilităţile dumneavoastră în mod corect, trebuie să puneţi în practică ceea ce predicaţi!

Fiţi curajoşi şi căutaţi sfaturi şi moduri de îndreptare oferite de cei în care aveţi încredere – soţ, soţie, conducători ai preoţiei sau supraveghetori. Întrebaţi-i unde puteţi aduce îmbunătăţiri calităţilor dumneavoastră de ucenic. Acest lucru este îndeosebi important pentru angajaţii noştri cu timp deplin, cei care sunt susţinuţi din fondurile sacre de zeciuială. Trebuie să evitaţi orice alungă Spiritul.

Pe lângă acestea, vă sugerez să ţineţi, cu regularitate un interviu cu dumneavoastră înşivă – şi să revedeţi 2 Nefi 26:29–32, Alma 5:14–30 şi Doctrină şi legăminte 121:33–46. Acesta vă va ajuta să identificaţi felurile de ispite cu care toţi ne putem confrunta. Dacă este necesar să schimbaţi ceva, atunci rezolvaţi pentru a îndrepta.

Evitaţi ispita de a pune la îndoială motivele colegilor dumneavoastră. Vă rog, uitaţi-vă în adâncul inimii dumneavoastră şi căutaţi propriile dorinţe şi motive. Doar atunci poate Salvatorul să schimbe inima dumneavoastră şi să alinieze propriile dumneavoastră dorinţe şi motive cu ale Sale.

Generaţia care se ridică are nevoie să cunoască, să înţeleagă, să accepte şi să participe în planul salvării. Înţelegerea planului le va asigura un context divin prin care să se vadă ei înşişi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu oferindu-le o perspectivă pentru a înţelege aproape orice doctrină, practică şi regulă.

Astăzi, în calitate de învăţători SEB, trebuie să acceptaţi ocazia şi responsabilitatea de a preda tinerilor din secolul al XXI-lea principii corecte cu privire la plan, inclusiv căsătoria divină aprobată de Dumnezeu, şi la rolul familiei după cum a fost definit în Proclamaţia despre familie.¹⁴

Doctrina familiei şi a căsătoriei eterne este o parte importantă în planul fericirii întocmit de Dumnezeu. Ea include pecetluirea familiilor noastre în templu ca parte a familiei eterne a Tatălui Ceresc în împărăţia celestială. Deoarece ea are legătură directă cu propria Sa familie şi cu propriii Săi copii de spirit, în Genesa se precizează că „parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” şi că El a poruncit tatălui Adam şi mamei Eva „înmulţiţi-vă, umpleţi pământul” ¹⁵.

S-a spus că planul fericirii începe şi se încheie cu familia. Într-adevăr, începutul familiei a fost în lumea premuritoare, unde am trăit în calitate de membri ai familiei Părinţilor noştri Cereşti. Şi la sfârşit, angajamentele familiale şi relaţiile de dragoste nu doar vor continua să existe, ci, de asemenea, vor creşte prin procesul procreării.¹⁶

Elementul de bază care uneşte familia – de care depind planul lui Dumnezeu şi destinul nostru şi de care depinde totul – este Salvatorul nostru, Isus Hristos. Sacrificiul Său ispăşitor face ca toate lucrurile să fie posibile, inclusiv, dar nu limitate la, o căsătorie şi familie eternă iubitoare şi grijulie.

Domnul ne învaţă că nicio persoană singură, indiferent de neprihănirea ei, nu poate obţine tot ceea ce Tatăl Ceresc are pentru copiii Săi. O persoană individuală este jumătate din ecuaţie, care nu poate ajunge în cel mai înalt grad al împărăţiei celestiale.¹⁷

Cursanţii dmneavoastră trebuie să înţeleagă că scopul vieţii muritoare este acela de a deveni mai asemănători lui Dumnezeu prin dobândirea unui trup fizic, exercitarea libertăţii de a alege şi asumarea rolurilor care înainte aparţineau doar Părinţilor noştri Cereşti – roluri de soţ, soţie şi părinţi.

Profeţii i-au asigurat pe toţi cei care sunt demni şi care se bazează pe Isus Hristos, dar nu au fost pecetluiţi ca un cuplu sau nu au putut avea copii în această lume, că pot avea aceste ocazii în lumea care va veni.

Vă rog, învăţaţi cursanţii că în Biserica Domnului există loc suficient pentru toţi, inclusiv pentru adulţi necăsătoriţi şi pentru cei care nu au copii, pentru a preaslăvi, sluji şi creşte împreună ca fraţi şi surori în Evanghelie. Amintiţi-le că aşa cum ne-a învăţat Lehi, scopul şi speranţa lui Dumnezeu pentru toţi copiii Săi pot fi rezumate după cum urmează: „Adam a căzut, ca oamenii să poată fi; iar oamenii sunt ca să poată avea bucurie.”¹⁸

Dumnezeu doreşte ca noi să acceptăm definiţia căsătoriei dată de El şi să ne supunem primei Sale porunci de a ne „[înmulţi]” şi [a umple] pământul” – nu doar pentru a îndeplini planul Său, ci şi pentru a găsi bucuria care a fost menită fiilor şi fiicelor Sale în cadrul planului.

Membrii Bisericii nu sunt singurii care recunosc acest lucru. Scriitorul David Brooks de la New York Times a observat: „Oamenii nu sunt mai fericiţi când li se dă libertate personală maximă pentru a face ce doresc. Ei sunt mai fericiţi atunci când îşi iau angajamente care sunt mai mari decât alegerile lor personale – angajamente faţă de familie, Dumnezeu, cariera lor şi faţă de ţară”¹⁹.

În calitatea dumneavoastră de învăţători, ajutaţi tineretul nostru să înţeleagă, în mod clar, planul fericirii întocmit de Dumneze prin care copiii Săi au parte de adevărata bucurie. Ajutaţi-i să cunoască, să accepte planul, să participe la el şi să-l apere. Pot să vă spun, din cei 40 de ani de experienţă ca Autoritate Generală, că sunt preocupat de numărul mare de membri ai Bisericii, tineri şi mai în vârstă, care, pur şi simplu, nu înţeleg planul etern şi divin pentru destinul lor.

Dragii mei învăţători, trebuie să căutăm şi să valorificăm aceste ocazii pentru a explica, în mod doctrinar şi spiritual, de ce credem noi că, prin cunoaşterea marelui plan al fericirii întocmit de Dumnezeu, se va răspunde celor mai multe întrebări care încep cu „de ce” care ni se adresează. Exprimarea credinţei noastre în viaţa premuritoare, în care am trăit fiind copii spirituali ai unui Tată Ceresc şi ai unei Mame Cereşti, ne permite să explicăm de ce a fost creat acest pământ. Scopul principal al vieţii noastre muritoare este acela de a reproduce acea experienţă a familiei, dar de data aceasta în calitate de părinţi şi nu doar de copii. Preţuiţi înţelegerea de bază a doctrinei şi a scopului planului Tatălui nostru Ceresc pentru fericirea noastră eternă. Şi continuaţi să-l predaţi.

Pentru a încheia şi a rezuma această discuţie: Din comentariile vârstnicului Kim B. Clark, prezentate mai devreme în această seară, am învăţat că dumneavoastră sunteţi învăţători trimişi de Dumnezeu, plini de credinţă, speranţă, umilinţă şi dragoste²⁰.

Punctele pe care vi le-am împărtăşit sunt următoarele:

Învăţaţi cursanţii să combine învăţatul prin studiu şi credinţă cu mărturia pură. Învăţaţi-i să stea în barcă şi să se ţină bine!
Învăţaţi cursanţii să-şi controleze dispozitivele electronice şi să fie conectaţi mai mult cu Spiritul Sfânt decât cu Internetul.
Pregătiţi cursanţii cu adevărurile planului salvării care se găsesc în Evanghelia lui Isus Hristos.
Aprofundaţi cunoaşterea conţinutului eseurilor din Gospel Topics.
Amintiţi-vă faptul că „De ce?” poate fi o întrebare importantă care duce la înţelegerea Evangheliei.
Nu pretindeţi că ştiţi prea mult şi nu vă fie teamă să spuneţi: „Nu ştiu”.
Deveniţi oameni hotărâţi să învăţaţi de-a lungul întregii vieţi.
Căutaţi de la cei în care aveţi încredere sfaturi şi moduri în care să vă corectaţi.
Din când în când, ţineţi un interviu cu dumneavoastră înşivă pentru a revedea pregătirea spirituală, eficacitatea şi sârguinţa dumneavoastră.
Învăţaţi cursanţii că planul fericirii începe şi se încheie cu familia. Concentraţi-vă, totdeauna, asupra planului salvării.
Învăţaţi cursanţii că familia şi căsătoria aduc bucurie durabilă.
Amintiţi-vă, combinarea învăţatului prin studiu, prin credinţă şi prin mărturie pură aduce convertirea adevărată şi de durată.
Mai presus de toate, credinţa puternică în ispăşirea Domnului Isus Hristos este esenţială pentru tăria şi creşterea noastră spirituală.

Acum, preaiubiţi mei fraţi învăţători, fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare dintre dumneavoastră şi pe toţi. Orice povară aveţi să vă fie înlăturată. Să găsiţi bucuria şi pacea care vin din cunoaşterea faptului că prin predarea dumneavoastră aţi ajutat o viaţă şi aţi înălţat unul dintre copiii Tatălui Ceresc în călătoria lui ca într-o zi să fie îmbrăţişat din nou în prezenţa Sa. Îmi depun mărturia că avem plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos aşa cum a fost restaurată de profetul Joseph Smith. Plenitudinea Evangheliei este în mâinile noastre. Trebuie să o avem în minţile noastre şi în inimile noastre şi să o predăm cu putere. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi şi pe toţi este rugăciunea şi binecuvântarea mea umilă, în numele lui Isus Hristos, amin.

© 2016 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Aprobarea versiunii în limba engleză: 12/15. Aprobarea traducerii: 12/15. Titlul original: „The Oportunities and Responsibilities of CES Teachers in the 21st Century.” Romanian. PD60001102 171