Să deveniţi persoana care v-aţi născuţi să fiţi
O seară cu preşedintele Russel M. Nelson
Adunare de devoţiune pentru tinerii adulţi din întreaga lume • 10 ianuarie 2016 • Universitatea Brigham Young − Hawaii
Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, suntem foarte încântaţi să fim cu voi în această zi de sabat. Vă iubim! Şi credem în voi! În timp ce vă voi transmite câteva idei, mă rog ca voi să vă folosiţi libertatea de a alege pentru a-L invita pe Duhul Sfânt să vă înveţe.1
În primul rând: La mulţi ani! Este un an nou-nouţ. V-aţi fixat câteva obiective pentru noul an? Şi aţi încălcat deja jumătate din ele? Aţi dori ca acest an să fie cel mai bun an din viaţa voastră? Anul în care împliniţi obiectivele cele mai importante pentru voi mai bine decât le-aţi împlinit vreodată? Doresc să vă vorbesc despre ceva ce cred că vă poate ajuta. Să vedem dacă vă veţi da seama ce este.
Gândiţi-vă la femeia care, timp de 12 ani, a îndurat o boală incurabilă. Ea şi-a întins mâna pentru a atinge haina Salvatorului. Era singura ei şansă de a fi vindecată.2
Gândiţi-vă la omul de la scăldătoarea numită Betseda care, de 38 de ani, suferea de o boală şi nu reuşise niciodată să fie primul care să intre în apa vindecătoare.3
Gândiţi-vă la ucenicii Salvatorului care, atunci când valurile înalte se loveau de bărcuţa lor de pescari punându-le viaţa în pericol, au strigat către Salvator: „Nu-ţi pasă că pierim?”4
Ce au avut în comun aceşti oameni?
Ei erau disperaţi! Doreau cu disperare ca Salvatorul să-i vindece, să-i ajute, să-i cureţe, să-i îndrume, să-i protejeze şi să-i salveze! Doreau cu disperare ca Isus Hristos să-i ajute să facă ceea ce ei nu ar fi putut să facă niciodată singuri. Doreau din toată inima să aibă tăria şi puterea Salvatorului în vieţile lor. Cunoaşteţi acest sentiment? Credeţi-mă, eu îl cunosc!
Poate aţi dorit vreodată cu disperare să terminaţi un proiect deoarece se apropia termenul de predare sau trecuse deja. Poate aţi dorit cu disperare ca cineva să vă înţeleagă cu adevărat, să vă iubească cu adevărat. Poate, în prezent, doriţi cu disperare să fiţi acceptaţi la o universitate, să vă găsiţi un loc de muncă sau o casă, să vă faceţi prieteni noi sau să vă găsiţi partenerul etern.
Ei bine, iată vestea cea bună: Dorinţa disperată poate fi o motivaţie excelentă.
Profetul Joseph Smith a avut un sentiment de intensă disperare când era în închisoarea Liberty. El L-a implorat pe Domnul: „O, Dumnezeule, unde eşti Tu?”5 Datorită acestui sentiment puternic de disperare, profetul a primit câteva dintre cele mai sublime revelaţii din această dispensaţie.
Când dorim cu disperare să fim îndrumaţi de sus, muncim mai din greu ca niciodată să primim inspiraţie divină. Când dorim cu disperare să fim sănătoşi, mâncăm mai înţelept şi facem sport – orice ar fi! Când dorim cu disperare să avem mai mulţi bani, ţinem cu înflăcărare legea financiară a Domnului – care este, desigur, zeciuiala!
Gândiţi-vă la tehnica preşedintelui George Q. Cannon în ceea ce priveşte zeciuiala de când era tânăr sărac. Când episcopul său l-a întrebat de ce plătea o sumă atât de mare, George i-a răspuns ceva de genul: „O, dragul meu episcop, nu plătesc zeciuială din ceea ce câştig. Plătesc zeciuială din ceea ce vreau să câştig”. Şi, în următorul an, George a câştigat exact suma de bani pentru care plătise zeciuială în anul precedent!6
Când vrem din toată inima să devenim oamenii care ne-am născut să fim, viziunea noastră se schimbă. Ne trezim din amnezia spirituală atât de bine dirijată de duşman şi, dintr-o dată, vedem lucruri legate de noi înşine, de alţii şi de vieţile noastre pe care nu le-am mai văzut niciodată. Lucrurile pe care lumea le consideră „distracţie” şi „amuzament” încep să fie aproape ridicole, poate chiar periculoase din punct de vedere spiritual. Începem să vedem scamatoriile şi capcanele celui rău cum sunt în realitate – adică ispite care ne fac să uităm de identitatea şi destinaţia noastră adevărate.
Începem să ne petrecem altfel timpul. Timpul petrecut pe Facebook nu mai pare nici pe jumătate mai fascinant decât timpul petrecut în templu. Simţim adevărul profund predat de un preşedinte de templu înţelept: „Când intrăm în templu, lăsăm în urmă lumea închipuită”7. Devenim mult mai interesaţi de adevărurile eterne pe care Domnul ni le va preda în casa Lui sfântă decât de ultimele comentarii senzaţionale de pe reţelele de socializare, care, deseori, sunt superficiale şi lipsite de sensibilitate.
O studentă inteligentă de la UBY mi-a spus că a descoperit un raport invers proporţional între încrederea şi fericirea pe care le-a simţit şi timpul petrecut pe reţelele de socializare. A petrecut mai puţin timp pe Facebook şi a spus: „Simt că am o imaginaţie mai bogată şi o minte mai limpede pentru a mă gândi la anumite lucruri şi am conversaţii mai profunde cu ceilalţi. Acum, pot simţi că Spiritul este mai prezent în viaţa mea, ceea ce este cel mai bun lucru pe care l-aş putea cere”.
Când dorim cu tărie să fim cu adevărat noi înşine, folosim tehnologia cum se cuvine. Dacă nu ştiţi cum să faceţi aceasta, vă îndemn să accesaţi LDS.org şi să aflaţi.
Când dorim cu disperare să fim ucenicii adevăraţi ai lui Isus Hristos care ne-am născut să fim, dintr-o dată, găsim curajul şi hotărârea de a înlătura tot ce nu este sfânt sau pur din viaţa noastră! Dorinţa noastră de a urma sfaturile conducătorilor noştri se schimbă. Noi căutăm să primim sfaturi şi suntem nerăbdători să le urmăm! Mândria şi aroganţa sunt înlocuite de umilinţă. Scripturile devin sursa cea mai importantă la care apelăm pentru a primi răspunsuri şi pentru alinarea pe care ne dăm seama că am căutat-o mult timp online.
Aţi fi dispuşi să încercaţi un experiment timp de 30 de zile?
În fiecare zi, îngenuncheaţi şi mulţumiţi-I Tatălui Ceresc pentru scripturi. Adresaţi-I întrebarea la care aveţi cel mai mult nevoie de răspuns în acea zi. Imploraţi-L să aveţi Duhul Sfânt cu voi pe măsură ce citiţi. Apoi, deschideţi scripturile oriunde şi citiţi până când găsiţi răspunsul.8 Încercaţi acest lucru timp de 30 de zile şi vedeţi ce se întâmplă.
Când dorim din toată inima să creştem şi să devenim oamenii de care Dumnezeu are nevoie, s-ar putea să ne dăm seama că există o povară care nu ar trebui să existe şi care ne trage înapoi. Povara aceea poate fi durerea spirituală care rezultă întotdeauna din alegerile greşite şi păcatele de care nu ne-am pocăit. Adevărul este că păcatele de care nu ne-am pocăit sunt ca nişte magneţi pentru alte păcate! Deci, dacă trebuie să vă pocăiţi, începeţi acum! Când, asemenea tatălui regelui Lamoni, vrem să renunţăm la toate păcatele noastre9 (chiar şi la păcatele noastre preferate), atunci nu mai e loc de amânare, de jenă şi suntem dornici, chiar nerăbdători, să mergem – de fapt, ne vine să alergăm – la episcopul nostru pentru a primi ajutorul de care avem nevoie să ne pocăim cu adevărat.
Sunt puţine garanţii în această viaţă, dar iată una dintre ele: există o garanţie de 100 la sută că, dacă ne pocăim cu adevărat, Salvatorul ne va curăţi şi ne va vindeca – în întregime, în totalitate şi în mod desăvârşit!
Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a învăţat: „Puterea ispăşirii [Salvatorului] poate şterge efectele păcatelor. Când ne pocăim, slava Sa ispăşitoare ne justifică şi ne purifică (vezi 3 Nefi 27:16–20). Este ca şi cum noi nu am fi comis păcatul, ca şi cum nu am fi cedat ispitei”10.
Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, vă promit că acest lucru este adevărat! Şi, fie că că este vorba de un păcat grav de care nu ne-am pocăit, fie de slăbiciuni supărătoare care ne împiedică să avem succes, fiecare avem nevoie de ajutorul Salvatorului pentru a deveni oamenii care ne-am născut să fim. Este pur şi simplu imposibil să reuşim fără tăria şi puterea Sa.
Sunt recunoscătoare că Salvatorul a plătit preţul pentru fiecare dar al Spiritului de care vom avea nevoie să ne ajute.11 De noi depinde să descoperim, rugându-ne, care sunt acele daruri. Poate avem nevoie de darul autodisciplinei sau al veseliei. Poate avem nevoie de darul răbdării sau darul de a fi vindecaţi sau darul de a ierta. Poate avem nevoie de darul de a face ca sentimetele noastre sexuale să fie în armonie cu legile eterne. Poate ne dăm seama că nu mai putem trăi niciun minut fără darul credinţei de nestrămutat în Domnul nostru, Isus Hristos. Când dorim cu disperare să primim orice dar al Spiritului, atunci ajungem, în cele din urmă, să ne rugăm cu toată puterea inimii noastre pentru acel dar.12 Şi vestea cea grozavă este că fiecare dar spiritual pe care îl primim ne duce cu încă un pas mai aproape de adevărata noastră identitate.
Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, pe care vă iubesc, adevărul este că, într-o zi, fiecare vom avea un interviu faţă în faţă cu Însuşi Salvatorul. Când, în cele din urmă, ne vom da seama că acest lucru se va întâmpla cu adevărat, vom fi dispuşi să facem orice pentru a fi pregătiţi!
În încheiere, vă rog să vă gândiţi la următoarea întrebare: Ce aţi face dacă aţi afla că Salvatorul S-a întors deja pe acest pământ – că S-a întâlnit deja cu câţiva dintre ucenicii Săi adevăraţi în cadrul mai multor adunări mari, minunate13 – despre care lumea, inclusiv CNN-ul şi bloggerii, nu au aflat nimic. Dacă aţi afla că Salvatorul a fost deja pe pământ, ce aţi dori cu disperare să faceţi astăzi şi ce aţi fi dispuşi şi pregătiţi să faceţi mâine?
Mă rog ca anul acesta să aveţi momente de dorinţă disperată care să vă motiveze să mergeţi mai departe pe calea necesară pentru a deveni bărbatul sau femeia care aţi fost meniţi să fiţi. Adevărata voastră identitate este spectaculoasă! Nu vă mulţumiţi niciodată cu mai puţin. În numele lui Isus Hristos, amin.
© 2015 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Aprobarea versiunii în limba engleză: 11/15. Aprobarea traducerii: 11/15. Titlul original: „Becoming the Person You Were Meant to Be”. Romanian. PD60000934 171