Adevărul restaurat

Vârstnicul Richard J. Maynes

din Preşedinţia celor Şaptezeci

Seară cu vârstnicul Richard J. Maynes

Adunare de devoţiune pentru tineri adulţi din întreaga lume • 1 mai 2016 • Tabernacolul Salt Lake

Dragi fraţi şi surori, îmi place s-o aud pe soţia mea, Nancy, povestind despre convertirea ei şi cât de mult au influenţat Prima Viziune a lui Joseph Smith şi Cartea lui Mormon mărturia şi convertirea ei iniţiale. Am fost întotdeauna recunoscător pentru că am avut ocazia să îndeplinesc rolul de misionar vorbindu-i despre Evanghelia lui Isus Hristos timp de câţiva ani după ce m-am întors din misiunea mea cu timp deplin. După cum vă puteţi imagina, sunt încântat că lucrurile s-au terminat cu bine pentru amândoi. Viaţa noastră din Biserică şi viaţa de famile înseamnă totul pentru noi.

Apreciez în mod sincer această însărcinare pe care am primit-o din partea Primei Preşedinţii de a mă adresa vouă în această seară. Simt că este important să ştiţi că am simţit influenţa şi îndemnurile Duhului Sfânt în timpul pregătirilor pe care le-am făcut pentru acest mesaj şi sper să împărtăşesc lucruri care vă vor ajuta spiritual.

Restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos în aceste zile din urmă a fost anticipată şi prezisă de profeţi pe tot parcursul istoriei. Datorită acestui fapt, restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos nu ar trebui să fie o surpriză pentru cei care studiază scripturile. Există zeci şi zeci de declaraţii profetice în Vechiul Testament, Noul Testament şi Cartea lui Mormon, care prezic cu claritate şi indică spre restaurarea Evangheliei. Exemple din Vechiul Testament se găsesc în Deuteronomul¹, Isaia², Ieremia³, Ezechiel⁴, Daniel⁵, Amos⁶ şi Maleahi⁷. Exemple din Noul Testament se găsesc în cărţile lui Matei⁸, Marcu⁹, Faptele apostolilor¹⁰, Romani¹¹, Efeseni¹², 2 Tesaloniceni¹³ şi Apocalipsa¹⁴. Multe alte profeţii care indică restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos se găsesc în întreaga Carte a lui Mormon. Exemple se găsesc în 1 Nefi¹⁵, 2 Nefi¹⁶, Iacov¹⁷ şi 3 Nefi¹⁸.

Unul dintre exemplele mele preferate ale unor astfel de profeţii legate de restaurare se găseşte în cartea lui Daniel, în Vechiul Testament. Împăratul Nebucadneţar al Babilonului a asediat şi cucerit Ierusalimul în, aproximativ, anul 586 î.H. După ce a cucerit Iuda, împăratul Nebucadneţar l-a instruit pe unul dintre învăţătorii săi să adune pe câţiva dintre copiii lui Israel pentru a sluji în palatul său ca sfătuitori. Împăratul a menţionat că membrii acestui grup ales trebuie să fie „înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului”¹⁹.

Din acest grup ales au făcut parte Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Poate vă amintiţi că, în timpul captivităţii, acestor tineri li s-au dat numele babiloniene de Beltşaţar, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, pentru a-i asimila în cultura babiloniană.

Împăratul Nebucadneţar a găsit ocazia de a se sfătui cu aceşti patru tineri iudei. Scripturile ne informează că „în toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decît toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui”²⁰.

Într-o noapte, în timp ce dormea, împăratul a avut un vis. El a fost tulburat de acest vis şi a dorit să ştie interpretarea lui. A decis să-şi pună la încercare sfătuitorii cerându-le ceva foarte neobişnuit. El şi-a chemat toţi vrăjitorii, cititorii în stele şi descântătorii şi le-a poruncit să-i spună, mai întâi, ce a văzut în vis şi, apoi, să-l interpreteze. El a fost foarte serios în privinţa acestei cereri. Împăratul Nebucadneţar le-a spus: „Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi”²¹.

Când înţelepţii împăratului nu au putut să-i facă visul cunoscut şi, prin urmare, evident că nu au putut să-l interpreteze, el s-a înfuriat foarte tare şi a poruncit ca toţi înţelepţii Babilonului să fie ucişi, inclusiv Daniel şi tovarăşii săi. Totuşi, Daniel a reuşit să obţină o audienţă cu împăratul şi l-a convins să-i acorde timp pentru a-i interpreta visul.

Daniel s-a întors acasă şi le-a spus tovarăşilor săi ce s-a întîmplat. Ei L-au rugat pe Domnul să dezvăluie lui Daniel secretul viziunii împăratului, astfel încât ei şi restul înţelepţilor din Babilon să nu piară. Scripturile împărtăşesc rezultatul acelei rugăciuni: „După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor”²².

După ce L-a lăudat pe Dumnezeu şi I-a mulţumit, Daniel l-a căutat pe Arioc, căpetenia străjerilor împăratului şi i-a spus: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, şi voi da împăratului tâlcuirea!”²³.

Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a spus: „Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!”²⁴.

Când Daniel a fost prezentat împăratului, împăratul i-a adresat lui Daniel această întrebare: „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tâlcuirea lui?”²⁵.

Daniel a răspuns:

„Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului.

Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău”²⁶.

Apoi, Daniel i-a dezvăluit visul împăratului Nebucadneţar. El a spus:

„Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.

Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă;

fluierele picioarele, de fier; picioarele, parte de fier, şi parte de lut.

Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi.

Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul”²⁷.

După ce i-a relatat împăratului Nebucadneţar visul, Daniel a continuat să împărtăşească împăratului interpretarea visului. Daniel a afirmat:

„Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.

El ţi-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!”²⁸.

Daniel a continuat să-i explice împăratului diferitele împărăţii care urmau să existe după împărăţia lui, care erau reprezentate de pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, fluierele picioarelor de fier şi picioarele parte de fier, parte de lut.

Acum urmează profeţia privind restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos şi stabilirea împărăţiei lui Dumnezeu în ultimele zile. Daniel a afirmat:

„Dar în vremea acestor împăraţi [referindu-se la ultimele zile], Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică”²⁹.

Fraţi şi surori, restaurarea şi creşterea ulterioară a Bisericii şi a Evangheliei lui Isus Hristos în aceste ultime zile este începutul împlinirii în detaliu a profeţiei împărtăşite de profetul din vechime Daniel.

Acum voi vorbi despre ce s-a întâmplat cu aproximativ 2.400 de ani după domnia împăratului Nebucadneţar, cu puţin timp înainte de restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos. Permiteţi-mi să vă împărtăşesc contextul istoric care a existat chiar înainte de Prima Viziune a lui Joseph Smith.

Bunicul lui Joseph Smith, Asael Smith, a fost înrolat ca soldat în armata americană în timpul Războiului de Independenţă şi a participat în mod direct la constituirea noii naţiuni.

Părinţii lui Joseph Smith, Joseph sr. şi Lucy Mack, erau copii atunci când Constituţia Statelor Unite ale Americii a fost ratificată în 1788, inclusiv Primul Amendament în 1791, care garanta că guvernul nu controla religia şi religia nu controla guvernul.

Prin urmare, în Statele Unite, religia nu mai era sub control central şi, pentru că guvernul nu mai susţinea nicio religie, bărbaţii şi femeile americani erau liberi să aleagă orice biserică sau să nu aleagă niciuna.

Mai târziu, Asael Smith s-a bucurat de faptul că, în noua naţiune, religia putea fi aleasă în mod liber. El a afirmat: „[Dumnezeu] ne-a îndrumat în timpul acestei glorioase revoluţii şi ne-a adus în ţara făgăduinţei, caracterizată de pace şi libertate”³⁰.

În perioada ce a urmat imediat după Revoluţia Americană, schimbări în domeniile transportului, comunicaţiilor şi industriei au ajutat la crearea culturii unei republici în noua naţiune. Au fost înfiinţate bănci care să finanţeze întreprinderi noi în economia de piaţă liberă.

Împreună cu schimbările care au avut loc în societatea şi cultura americană, o serie de renaşteri religioase care au durat câteva decenii a început la sfârşitul anilor 1790, cunoscută de istorici ca A Doua Mare Renaştere. Aceste renaşteri au implicat, deseori, întâlniri religioase desfăşurate în aer liber, predici entuziaste şi emoţionante şi convertirea unui număr mare de oameni. Bisericile care au beneficiat cel mai mult din A Doua Mare Renaştere au fost cele baptiste şi metodiste, care au respins doctrina populară calvinistă a predestinării care se preda în bisericile protestante ale căror congregaţii se conduceau singure în vremea aceea. Calviniştii şi-L imaginau pe Dumnezeu ca pe un conducător suprem arbitrar care a predestinat bărbaţi şi femei care să fie salvaţi, fără a oferi argumente pentru acest lucru. Pentru calvinişti, bărbaţii şi femeile, ca rezultat al căderii, erau păcătoşi total imorali şi fără puterea de a alege salvarea prin Hristos.

Totuşi, în timpul celei de-A Doua Mari Renaşteri, baptiştii şi metodiştii au predicat că Dumnezeu era mărinimos şi au accentuat că fiecare persoană putea alege salvarea. Înţelegerea salvării individuale a rezultat, în mare măsură, din teologia arminiană sau doctrina teologului olandez Jacobus Arminius. Arminius şi, mai târziu, conducători religioşi din America credeau că harul lui Dumnezeu îi înzestra pe oameni cu capacitatea de a-L alege pe Hristos şi că El avea puterea de a salva pe toţi care alegeau să fie salvaţi.³¹

Ţinând cont de aceste concepte contradictorii referitoare la salvare, familia lui Joseph Smith încerca să înţeleagă cărei religii să i se alăture. Bunicul şi tatăl lui Joseph Smith, Asael şi Joseph sr., au fost de acord, în final, cu opinia arminiană că Dumnezeu era mărinimos şi iubitor. Mai târziu, Asael Smith a scris: „Isus Hristos poate, cu siguranţă, să salveze toţi oamenii, tot aşa de sigur cum poate să salveze orice persoană”³². Asael şi Joseph sr. s-au considerat a fi universalişti şi credeau că Dumnezeu va mântui întreaga omenire – ceea ce era fundamental opus înţelegerii calviniste că salvarea era pentru cei care au fost aleşi.

Apartenenţa religioasă a lui Lucy Mack este necunoscută până în anul 1802, când a fost afectată brusc de o boală gravă şi I-a promis lui Dumnezeu că va face tot ce va putea pentru a-L sluji, dacă avea să-i salveze viaţa. Mai târziu, după ce s-a însănătoşit, Lucy Mack a scris: „Spuneam puţin despre subiectul religiei, deşi îmi ocupa mintea în întregime”³³. În cele din urmă, Joseph sr. şi Lucy Mack aveau să se mute din oraş în oraş căutând atât salvarea temporală, cât şi pe cea spirituală.

În timpul acestei perioade instabile în care s-au mutat din oraş în oraş, Joseph Smith jr. s-a născut în Sharon, Vermont, în data de 23 decembrie 1805. În cele din urmă, familia Smith s-a stabilit în Palmyra, New York şi, apoi, în apropiere, la Manchester. În acest loc în care se mutase familia Smith, era o activitate religioasă foarte intensă. Între anii 1816 şi 1821, baptiştii, prezbiterienii şi metodiştii au cunoscut o creştere semnificativă în acea zonă, care a condus la formarea unei noi congregaţii prezbiteriene, la construirea unei noi case metodiste de întruniri şi la convertirea a sute de bărbaţi şi femei.

Lucy Mack a încercat prezbiterianismul dar, potrivit cuvintelor ei, „totul era deşertăciune”. Apoi, ea a încercat metodismul, dar Joseph sr. a descurajat-o să continue, pentru că el şi tatăl său, Asael, nu aveau multă credinţă în doctrinele pe care le propovăduiau. Deşi familia Smith nu s-a alăturat unei biserici, ei încercau să-şi înveţe copiii principiile creştine în cadrul căminului, inclusiv citirea Bibliei şi rugăciunea personală.³⁴

Joseph Smith jr. a participat împreună cu familia sa când era copil mic la câteva adunări de renaştere religioasă. El a fost foarte influenţat de învăţăturile şi discuţiile tatălui său, care căuta şi nu a putut găsi printre sectele care promovau renaşterea religioasă vreuna care să aibă întocmai organizarea din vechime a lui Isus Hristos şi a apostolilor Săi. Joseph avea să asculte şi să mediteze în timpul studiului din Biblie al familiei. Când avea 12 ani, el a început să se îngrijoreze în privinţa păcatelor sale şi a bunăstării sufletului său nemuritor, ceea ce l-a făcut să studieze singur scripturile.

Când Joseph jr. avea 14 ani, el a consemnat:

„Am citit, într-o zi, epistola lui Iacov, capitolul întâi, versetul al cincilea, care spune: Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă, şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Niciodată nu a pătruns un pasaj din scriptură în inima omului cu mai multă putere decât a pătruns acesta, atunci, în inima mea. Părea că intră cu putere mare în fiecare fibră a inimii mele. Am meditat iar şi iar asupra lui, ştiind că, dacă vreo persoană avea nevoie de înţelepciune de la Dumnezeu, eu eram aceea”³⁵.

În cele din urmă, Joseph a decis să ceară de la Dumnezeu.

Joseph a scris sau dictat patru relatări cunoscute ale Primei Viziuni. În plus, contemporanii săi au consemnat memoriile lor despre ceea ce l-au auzit pe Joseph spunând despre viziune; sunt cunoscute cinci astfel de relatări. Este o binecuvântare să avem aceste consemnări. Acestea fac ca Prima Viziune a lui Joseph să fie cea mai bine documentată viziune din istorie. Vă îndemn să vizitaţi history.lds.org pentru a afla mai multe despre aceste relatări şi pentru a vedea cum conlucrează pentru a oferi o imagine completă a acestei experienţe.

Eseul de pe pagina Teme din Evanghelie, „First Vision Accounts (Relatări ale Primei Viziuni)”, afirmă: „Diferitele relatări ale Primei Viziuni sunt consecvente, chiar dacă, aşa cum este normal, diferă în ceea ce priveşte detaliile şi lucrurile pe care s-a pus accentul. Istoricii se aşteaptă ca, atunci când un individ repovesteşte o experienţă în diferite locuri, unor oameni diferiţi, de-a lungul a mai multor ani, fiecare relatare să accentueze diferite aspecte ale acelei experienţe şi să conţină detalii unice. Cu adevărat, diferenţe asemănătoare celor din relatările Primei Viziuni există în numeroase relatări din scripturi ale viziunii lui Pavel de pe drumul Damascului şi referitoare la experienţa apostolilor de pe Muntele Schimbării la Faţă. În pofida diferenţelor, consecvenţa caracterizează lucrurile de bază în toate relatările Primei Viziuni. Unii au argumentat, în mod greşit, că orice diferenţă între relatările evenimentului reprezintă o dovadă a unei înşelătorii. Dimpotrivă, relatarea istorică bogată ne permite să învăţăm mai mult despre acest eveniment remarcabil decât am fi putut dacă ar fi fost mai puţin documentată”³⁶.

Aş vrea să parcurg repede, împreună cu dumneavoastră, cele patru relatări care au fost scrise sau dictate de către Joseph Smith.

Mai întâi, relatarea din 1832 este prima relatare scrisă a Primei Viziuni. Ea face parte dintr-o autobiografie ce conţine şase pagini, din care mare parte a fost scrisă de însuşi Joseph. Acest document s-a aflat în posesia Bisericii de când a fost scris. După ce sfinţii au călătorit spre regiunea vestică a Americii de Nord, el a rămas depozitat într-un cufăr timp de câţiva ani şi a rămas în general necunoscut până când a fost publicat într-o lucrare de cercetare scrisă de un student în anul 1965. De atunci, a fost publicat în mod repetat, inclusiv pe LDS.org şi în Joseph Smith Papers. În acest document, Joseph vorbeşte despre faptul că se frământa pentru că nu ştia unde să găsească iertarea Salvatorului. El a mărturisit: „Domnul a deschis cerurile deasupra mea şi L-am văzut pe Domnul”³⁷, ceea ce unii au interpretat că înseamnă faptul că el s-a referit la apariţia unei singure Fiinţe divine, deşi, când este citită în contextul celorlalte documente, această frază poate fi înţeleasă ca însemnând că Dumnezeu Tatăl a deschis cerurile şi L-a arătat pe Fiul Său, Isus Hristos, lui Joseph.

Această relatare accentuează minunat ispăşirea Salvatorului şi mântuirea personală pe care El i-a oferit-o lui Joseph. Ea spune, în parte: „Domnul a deschis cerurile deasupra mea şi L-am văzut pe Domnul şi El mi-a vorbit spunând: «Joseph, fiul Meu, păcatele îţi sunt iertate… Eu am fost răstignit pentru lume şi toţi aceia care cred în Numele Meu pot avea viaţă veşnică»”. Joseph a mărturisit că a simţit bucurie şi dragoste, dar nu a putut să găsească pe nimeni care să-l creadă. „Sufletul meu s-a umplut de dragoste şi, timp de multe zile, am putut să mă bucur cu o bucurie mare şi Domnul a fost cu mine, dar nu am putut să găsesc pe nimeni care să creadă acea viziune cerească. Totuşi, mă gândeam la aceste lucruri în inima mea.”³⁸

Apoi, relatarea din anul 1835 este descrierea viziunii lui Joseph, pe care acesta a făcut-o pentru Robert Matthews, care a vizitat Kirtland în anul 1835. A fost consemnată în jurnalul lui Joseph de către copistul său. Nu a fost inclusă în primele ediţii ale istoriei lui Joseph şi a fost publicată pentru prima oară în BYU Studies în anii 1960. În această relatare, Joseph mărturiseşte că i-a apărut mai întâi Dumnezeu şi, apoi, L-a văzut şi pe Salvator: „L-am chemat pe Domnul în rugăciune fierbinte. Un stâlp de foc a apărut deasupra capului meu; imediat s-a oprit deasupra mea şi am simţit o bucurie prea mare pentru a putea fi descrisă. Un Personaj a apărut în mijlocul acestui stâlp de foc care s-a răspândit împrejur şi, totuşi, nimic nu a fost mistuit. Curând, un alt Personaj a apărut aproape de primul. El mi-a spus: «Păcatele îţi sunt iertate»”. De asemenea, în această relatare, Joseph a notat: „Am văzut mulţi îngeri în această viziune”³⁹.

Apoi, relatarea din anul 1838 este cea mai cunoscută şi provine din Joseph’s Manuscript History. Prima variantă a fost scrisă după ce Joseph a părăsit Kirtland, la începutul anului 1838, şi a doua variantă la puţin timp după ce a fugit din Missouri, în anul 1839. Aşadar, a fost scrisă într-o perioadă în care exista multă opziţie. A fost publicată pentru prima dată în 1842 în Times and Seasons. De asemenea, a fost inclusă în Perla de mare preţ în anul 1851, care a fost iniţial o broşură pentru sfinţii din Marea Britanie şi, apoi, a fost canonizată ca scriptură pentru toţi sfinţii în 1880.

Multe variante ale acestei relatări au fost publicate în Joseph Smith Papers. Ca şi în cazul relatării din anul 1835, întrebarea fundamentală a acestei relatări este: Care biserică este adevărată? Ca parte a istoriei Bisericii şi nu doar a lui Joseph, această relatare „se concentrează asupra viziunii ca fiind începutul «creşterii şi progresului Bisericii»”⁴⁰. De aceea, nu include informaţii despre iertarea personală, menţionate în cele două relatări anterioare.

Şi, în sfârşit, relatarea din anul 1842 a fost scrisă ca răspuns la o solicitare de informaţii primită din partea lui John Wentworth, redactor al ziarului Chicago Democrat. Joseph i-a scris o scrisoare care a cuprins nu doar Articolele de credinţă, ci şi o descriere a Primei Viziuni. Scrisoarea a fost publicată în Times and Seasons în anul 1842. Cu permisiunea lui Joseph, ea a fost publicată din nou în anul 1843 de către istoricul Israel Daniel Rupp în cartea sa despre confesiunile creştine din Statele Unite. Această relatare a fost destinată unui public nefamiliarizat cu crezurile mormonilor. Ea a fost scrisă într-o perioadă în care profetul a avut pace din partea opoziţiei cu care s-a confruntat.

Ca şi în celelalte relatări, Joseph a menţionat starea de confuzie prin care a trecut şi apariţia Celor două Personaje ca răspuns la rugăciunea sa: „Am fost cuprins într-o viziune cerească şi am văzut două Personaje glorioase care semănau întocmai în caracteristici şi înfăţişare, înconjurate de o lumină strălucitoare care eclipsa soarele din miezul zilei. Ele mi-au spus că toate confesiunile credeau în doctrine greşite şi că niciuna dintre ele nu era recunoscută de Dumnezeu ca fiind Biserica şi împărăţia Sa. Şi mi s-a poruncit în mod direct, «nu le urma», în acelaşi timp primind promisiunea că plenitudinea Evangheliei mi se va face cunoscută în viitor”⁴¹.

Este o binecuvântare să avem aceste relatări ale Primei Viziuni a lui Joseph. Precum Evangheliile Noului Testament, care împreună descriu în mod complet viaţa şi slujirea lui Hristos, fiecare dintre relatările care descriu Prima Viziune a lui Joseph adaugă detalii şi perspective unice întregii experienţe. Împreună, ele spun povestea coerentă, armonioasă a lui Joseph. Toate accentuează că era confuzie şi dezbinare printre bisericile creştine, că Joseph a dorit să ştie care era adevărată (dacă era vreuna), că a cercetat scripturile şi s-a rugat, că o lumină a coborât din cer şi Fiinţe divine au apărut şi au răspuns rugăciunii sale.

Acum, haideţi să ne întoarcem şi să revedem în detaliu versiunea scripturală, din anul 1838, a relatării Primei Viziuni a lui Joseph Smith. Ea este experienţa de învăţare cea mai puternică pe care ar putea s-o aibă oricine pe pământ. Această experienţă a schimbat viaţa lui Joseph, a schimbat viaţa mea şi ştiu că a schimbat sau va schimba viaţa voastră, pe măsură ce vă veţi adresa Domnului pentru a vă confirma realitatea ei.

„În cele din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie, fie să rămân în întuneric şi în confuzie, fie să fac aşa cum îndrumă Iacov, şi anume, să cer de la Dumnezeu. M-am hotărât până la urmă să «cer de la Dumnezeu», ajungând la concluzia că, dacă El dădea înţelepciune acelora cărora le lipsea înţelepciunea şi o dădea cu mână largă şi fără mustrare, puteam să îndrăznesc.

Astfel, în conformitate cu hotărârea mea de a cere de la Dumnezeu, m-am retras în pădure să fac încercarea. Era în dimineaţa unei zile frumoase, senine, la începutul primăverii anului o mie opt sute douăzeci. Era pentru prima dată în viaţa mea când făceam o astfel de încercare, pentru că în mijlocul tuturor frământărilor mele, eu nu încercasem, încă, niciodată să mă rog cu glas tare.

După ce m-am retras în locul unde plănuisem dinainte să merg, uitându-mă în jurul meu şi văzându-mă singur, am îngenuncheat şi am început să înalţ dorinţele inimii mele către Dumnezeu. De abia începusem, când imediat am fost cuprins de o putere, care m-a copleşit în întregime şi care a avut o influenţă atât de uimitoare asupra mea, încât mi-a legat limba, astfel că nu am mai putut vorbi. Un întuneric de nepătruns s-a aşternut în jurul meu şi mi s-a părut pentru un moment că eram condamnat la o distrugere subită.

Dar, adunându-mi toate puterile pentru a-L chema pe Dumnezeu să mă elibereze din puterea acestui duşman care pusese stăpânire pe mine şi chiar în clipa când eram gata să mă las cuprins de disperare, şi să mă las pradă distrugerii – nu unei nimiciri imaginare, ci puterii unei fiinţe reale din lumea nevăzută, care avea o putere atât de uimitoare cum nu mai simţisem niciodată la vreo fiinţă – chiar în acest moment de mare panică, am văzut un stâlp de lumină exact deasupra capului meu, mai luminos ca strălucirea soarelui, care a coborât treptat până când a căzut deasupra mea.

Imediat ce a apărut, m-am simţit eliberat de duşmanul care mă ţinea legat. Când lumina s-a oprit asupra mea, am văzut două Personaje, ale căror strălucire şi slavă întreceau orice descriere şi care stăteau deasupra mea, în aer. Unul dintre Ele mi-a vorbit, chemându-mă pe nume, şi a spus, atătând către celălalt – Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!

Scopul meu, mergând să-L întreb pe Domnul, era să ştiu care dintre toate confesiunile era adevărată, pentru ca să ştiu căreia să mă alătur. De aceea, imediat ce am devenit stăpân pe mine astfel încât să pot vorbi, Le-am întrebat pe Personaje, care stăteau deasupra mea în lumină, care dintre toate confesiunile era cea adevărată (pentru că la vremea aceea inima mea nu simţise, niciodată, că toate erau greşite) – şi căreia trebuia să mă alătur.

Mi s-a răspuns că nu trebuie să mă alătur niciuneia dintre ele, pentru că toate erau greşite.”⁴²

După cum se afirmă în documentul „First Vision Accounts (Relatările Primei Viziuni)”, care se găseşte pe LDS.org, „Joseph Smith a mărturisit în repetate rânduri că a trăit experienţa unei viziuni remarcabile în care i s-au arătat Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos. Nici adevărul Primei Viziuni, nici argumentele împotriva ei nu pot fi dovedite numai prin cercetare istorică. Cunoaşterea adevărului mărturiei lui Joseph Smith impune ca fiecare cercetător serios al adevărului să studieze consemnarea şi, apoi, să exercite destulă credinţă în Hristos pentru a-L întreba pe Dumnezeu, prin rugăciune umilă, dacă aceasta este adevărată. Dacă acel cercetător întreabă cu intenţia adevărată de a acţiona conform răspunsului revelat de Duhul Sfânt, veridicitatea viziunii lui Joseph Smith va fi evidentă. În acest mod, fiecare persoană poate şti că Joseph Smith a vorbit sincer atunci când a declarat: «Avusesem o viziune; ştiam aceasta şi ştiam că Dumnezeu ştie aceasta şi n-am putut să o neg» [Joseph Smith – Istorie 1:25]”⁴³.

Potrivit celor spuse de preşedintele Joseph F. Smith, „cel mai mare eveniment care a avut loc vreodată în lume, de la învierea Fiului lui Dumnezeu din mormânt şi înălţarea Lui în înalturi, a fost venirea Tatălui şi a Fiului la băiatul Joseph Smith”⁴⁴.

Dragi fraţi şi surori, este o experienţă uimitoare, precum şi lămuritoare să analizezi ceea ce învăţăm, de fapt, din această experienţă sacră şi impresionantă a lui Joseph Smith. Aş dori să vă împărtăşesc câteva exemple de adevăruri pe care le învăţăm din Prima Viziune a lui Joseph Smith privind natura eternă a Tatălui nostru Ceresc, privind Fiul Său, Isus Hristos, realitatea lui Satana şi lupta dintre bine şi rău, precum şi alte aspecte importante ale minunatului plan al salvării.

Noi învăţăm că scripturile sunt adevărate şi pot fi înţelese literalmente şi puse în practică în vieţile noastre.

Noi învăţăm că faptul de a medita asupra scripturilor aduce putere şi înţelegere profundă.

Noi învăţăm că nu este suficientă doar cunoaşterea; a acţiona conform lucrurilor pe care le ştim are drept consecinţă primirea binecuvântărilor lui Dumnezeu.

Noi învăţăm să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să ne bizuim pe El pentru a găsi răspunsuri la cele mai importante întrebări ale vieţii şi să nu ne punem încrederea în oameni.

Noi învăţăm că rugăciunile primesc răspuns potrivit credinţei noastre ferme şi potrivit voinţei Tatălui Ceresc.

Noi învăţăm despre realitatea existenţei lui Satana şi că el are putere reală de a influenţa lumea fizică, inclusiv pe noi.

Noi învăţăm că puterea lui Satana este limitată şi poate fi învinsă de puterea lui Dumnezeu.

Noi învăţăm că Satana nu se va opri niciodată din a încerca să distrugă lucrarea lui Dumnezeu şi că Satana trebuie să fi cunoscut importanţa lui Joseph Smith în calitatea sa de profet al restaurării.

Noi învăţăm că putem să-l învingem pe Satana rugându-ne lui Dumnezeu şi punându-ne credinţa şi încrederea totale în Domnul.

Noi învăţăm că acolo unde este lumină, întunericul trebuie să se îndepărteze.

Noi învăţăm că Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos, sunt două Fiinţe separate şi distincte, semănând una cu alta în caracteristici şi înfăţişare.

Noi învăţăm că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu.

Noi învăţăm că Hristos a înviat.

Noi învăţăm că Dumnezeu ne cunoaşte personal şi ştie despre nevoile şi preocupările noastre. El l-a chemat pe Joseph pe nume.

Noi învăţăm despre relaţia care există între Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Domnul Isus Hristos. Isus se supune Tatălui Său şi Tatăl comunică cu muritorii de pe pământ prin Fiul Său, Isus Hristos.

Noi învăţăm că Isus Hristos este preaiubit de Tatăl Său, care se referă la El numindu-l Fiul Său Preaiubit.

Noi învăţăm că adevărata Biserică a lui Isus Hristos, aşa cum a organizat-o El iniţial, nu se găsea pe pământ în timpul lui Joseph Smith, confirmând realitatea marii apostazii prevestite de apostolul Pavel.

Noi învăţăm că, atunci când ne pasă suficient pentru a dori îndrumarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, El va revela o cale mai bună pentru noi. În timpul lui Joseph, toate bisericile şi organizaţiile religioase erau greşite.

Noi învăţăm că fiecare dispensaţie a timpului primeşte viziuni, daruri şi glorii ale lui Dumnezeu.

Noi învăţăm să înţelegem cum îi alege Dumnezeu pe profeţii Săi.

Noi învăţăm că Dumnezeu îi alege pe cei cu inima curată, care sunt neprihăniţi şi au dorinţe neprihănite de a face lucrarea Sa, confirmând învăţătura din Biblie că Dumnezeu se uită la inimă şi nu alege pe baza înfăţişării exterioare sau a situaţiei sau poziţiei sociale.

Dragi fraţi şi surori, Prima Viziune este cheia pentru descoperirea multor adevăruri care au fost ascunse timp de secole. Haideţi să nu uităm multele adevăruri pe care le-am învăţat din Prima Viziune a lui Joseph Smith sau să fim nerecunoscători pentru ele.

Momentul în care Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Domnul Isus Hristos, I-au apărut lui Joseph Smith a marcat iniţierea dispensaţiei plenitudinii timpurilor. Trebuie să împărtăşim tuturor celor pe care îi iubim şi de care ne pasă acest eveniment sacru şi lucrurile pe care le-am învăţat din el studiindu-i semnificaţia.

Iată două întrebări la care puteţi medita, răspunde şi pe care le puteţi împărtăşi pe reţelele de socializare folosind #LDSdevo.

Ce adevăruri aţi învăţat din Prima Viziune a lui Joseph Smith?
Cum v-a răspuns Domnul atunci când aţi căutat adevăruri şi răspunsuri la întrebările pe care le-aţi avut?

Sunt nerăbdător să citesc ce veţi împărtăşi în legătură cu această temă însemnată şi aceste întrebări importante.

Permiteţi-mi să închei împărtăşindu-vă alt adevăr pe care l-am învăţat concentrându-mă asupra Primei Viziuni a lui Joseph Smith în timp ce le predam misionarilor cu timp deplin.

Acum câţiva ani, am avut privilegiul să slujesc în Preşedinţia Zonei Filipine. Membrii Preşedinţiei Zonei vorbeau, pe rând, la adunările de devoţiune organizate la Centrul de pregătire a misionarilor din Manila. Misionarii cu timp deplin nou chemaţi veneau la Manila din aproximativ 14 ţări diferite din toată Asia şi din jurul Oceanului Pacific.

Cum însărcinarea noastră pentru Filipine lua sfârşit, ne-am bucurat de o ultimă ocazie de a le vorbi misionarilor în cadrul adunării de devoţiune organizată de CPM. Nu voi uita niciodată cum stăteam la pupitru privind cu atenţie congregaţia formată din aceşti minunaţi misionari cu timp deplin. Mă rugam pentru a primi inspiraţia care să-mi permită să le împărtăşesc ceva care să-i ajute să înţeleagă importanţa foarte mare a muncii la care tocmai se angajau. În timp ce mă gândeam ce aş putea spune, am observat un tablou de pe peretele sălii în care ne aflam. Era un tablou pe care l-aţi văzut, probabil, în casa voastră de întruniri. Era cunoscutul tablou al lui Del Parson ce reprezintă Prima Viziune a lui Joseph Smith. Ea îl înfăţişează pe băiatul de 14 ani, Joseph Smith, îngenunchind în Dumbrava sacră şi primind instrucţiuni de la Tatăl Ceresc şi Isus Hristos.

Mi-am început mesajul adresat misionarilor arătând spre pictura lui Del Parson cu Prima Viziune şi explicându-le că Joseph Smith, în acel moment, îngenunchind în Dumbrava Sacră, rugându-se pentru a primi îndrumare în viaţa lui, îi reprezintă pe toţi simpatizanţii care caută adevărul, incluzându-i pe cei din trecut, pe cei din prezent şi pe cei din viitor. De ce? Pentru că el a avut aceeaşi întrebare pe care o au toţi simpatizanţii oneşti şi sinceri. Când L-a întrebat pe Domnul care dintre toate religiile era adevărată, el căuta, de fapt, adevărul. El căuta un scop în viaţă. El căuta măreţul plan al salvării întocmit de Tatăl Ceresc.

Existau în acel moment pe pământ misionari autorizaţi care să răspundă la rugăciunea sinceră exprimată de Joseph? Nu, nu existau. Prin urmare, în acel moment sacru, Tatăl Ceresc şi Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, au apărut şi au răspuns la întrebarea băiatului Joseph şi restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos a început.

Precum Joseph Smith, simpatizanţii care cel mai probabil vor face angajamente, le vor respecta şi, în cele din urmă, vor progresa spre botez sunt cei care caută în mod activ adevărul şi care este scopul lor aici, pe pământ. Acesta este un principiu important pe care trebuie să-l înveţe misionarii cu timp deplin şi pe care trebuie să-l învăţăm noi pe măsură ce împărtăşim Evanghelia. De asemenea, este important să observăm că mulţi dintre cei care caută îndrumare şi un scop în viaţă sunt de aceeaşi vârstă cu grupul care participă la această adunare de devoţiune. Ei sunt prietenii şi asociaţii voştri. Când căuta adevărul şi scopul ei în viaţă, soţia mea, Nancy, făcea parte din acelaşi grup de vârstă în care sunteţi voi acum.

Tinerii mei prieteni, ce binecuvântare minunată avem cu toţii pentru că suntem născuţi într-un timp în care Evanghelia lui Isus Hristos a fost restaurată în plenitudinea ei pe pământ! Vă depun mărturia mea că Joseph Smith a fost vizitat de Dumnezeu Tatăl şi de Fiul Său, Domnul Isus Hristos, în frumoasa zi de primăvară a anului 1820. Depun mărturie că toate informaţiile sacre pe care Ei le-au împărtăşit şi pe care Joseph le-a primit cu umilinţă au fost pentru îndeplinirea afirmaţiilor profetice exprimate de profeţii sfinţi pe parcursul istoriei pământului. De asemenea, mărturisesc că libertăţile religioase acordate prin crearea şi întemeierea Statelor Unite ale Americii au pregătit calea pentru restaurare. Depun mărturie despre veridicitatea cuvintelor preşedintelui Gordon B. Hinckley referitoare la Prima Viziune: „Joseph Smith a învăţat în acele minute, oricât de lungi sau de scurte, despre natura lui Dumnezeu mai mult decât au învăţat vreodată toţi teologii din toate timpurile”⁴⁵. Ce ocazie minunată este pentru noi toţi să ne împărtăşim mărturiile despre restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos în aceste zile din urmă!

Fraţi şi surori, adevărul a fost restaurat, în numele lui Isus Hristos, amin.