Vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos

Chad H Webb

Administrator, Seminare și Institute de Religie

Transmisiune prin satelit a Adunării anuale de instruire pentru Seminarele și Institutele de Religie • 12 iunie 2018 • Centrul de conferințe

Vă mulțumesc, a fost minunat. Suntem atât de binecuvântați. Este un privilegiu să fiu altături de dumneavoastră astăzi. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți Vă iubim şi iubim să slujim alături de dumneavoastră.

Ca mulți dintre dumneavoastră, mă gândesc deseori la ocazia pe care o avem de a preda tinerilor și tinerilor adulți ai Bisericii și mă gândesc deseori cum le putem preda cu mai multă putere pentru a-i ajuta să-și clădească o credință mai profundă și mai trainică în Domnul Isus Hristos. Gândindu-mă la această întrebare importantă, am reflectat asupra ideii vârstnicului Clark, pe care a împărtășit-o în luna ianuarie a anului trecut, când a spus că invitația Salvatorului de a învăța despre El înseamnă în primul rând că noi trebuie să învățăm să-L cunoaștem. Și, în al doilea rând, că trebuie să învățăm de la El. Dânsul l-a citat pe vârstnicul Neal A. Maxwell, care a făcut referire la invitația Salvatorului de a „învăța ” și a adăugat: „Nu există niciun alt mod de a învăța temeinic”.¹

Am ajuns să înțeleg și să cred că modul cel mai important în care noi putem ajuta generația care se ridică să aibă o credință mai mare este de a-L pune într-adevăr pe Isus Hristos în centrul predării și învățării noastre, ajutându-i pe cursanții noștri să ajungă să-L cunoască, să învețe de la El și să se străduiască în mod conștient să devină asemănători Lui. În fiecare zi, noi trebuie să „vorbim despre Hristos… ne bucurăm în Hristos [și] predicăm despre Hristos”.²

Mulți dintre dumneavoastră ați început deja să răspundeți acestei invitații, pregătind lecțiile având aceste idei în minte și căutând ocazii de a depune mărturie despre Isus Hristos și despre atributele Sale divine, despre puterea Sa nelimitată și despre dragostea Sa sigură. În cadrul acestor clase, există o influență sporită a Duhului Sfânt, mai multe expresii de recunoștință pentru Salvator, o punere în practică personală mai însemnată și relevantă și mai mulți tineri care acționează cu credință.

Desigur, cel mai important mod în care putem să ne ajutăm cursanții să-L cunoască pe Salvator este de a-i ajuta se pregătească să facă rânduieli sacre ale preoției și să-și țină legămintele. ³ A-i ajuta să fie demni pentru a primi binecuvântările templului înseamnă a-i ajuta să-L cunoască și să-L urmeze pe Isus Hristos. Dar sunt și alte lucruri pe care le putem face, cât timp se află în grija noastră, care îi vor ajuta să se bizuie pe El și pe ispășirea și învățăturile Sale.

În acest scop, aș dori să propun patru moduri prin care putem să-L punem pe Isus Hristos în centrul predării și învățării noastre în fiecare zi.

1. Să ne concentrăm asupra titlurilor, rolurilor, caracterului și atributelor lui Isus Hristos

Mai întâi, să ne concentrăm asupra titlurilor, rolurilor, caracterului și atributelor lui Isus Hristos. Președintele Russell M. Nelson ne-a invitat ca „referințele scripturale despre Isus Hristos din Topical Guide să devină programa [noastră] personală de bază”.⁴ Scopul acestei invitații este de a ne ajuta să dobândim mai mult decât cunoașterea lucrurilor pe care Isus le-a făcut și să ne ajute să ajungem să-L cunoaștem – atributele Sale și caracterul Său.

De exemplu, unul dintre titlurile lui Isus Hristos este cel de Creator. Sub îndrumarea Tatălui Său, Isus a creat cerurile și pământul. De asemenea, Creator reprezintă și unul dintre rolurile Sale divine și vorbește despre natura Sa. Pe măsură ce studiem cum și de ce Isus a creat pământul, am putea pune întrebarea: „Ce ne învață acest lucru despre cine este El? Ce ne învață despre motivele Sale, dragostea Sa și puterea Sa? Ce atribute divine ale Salvatorului ne sunt dezvăluite de rolul Său de Creator?”

Probabil că vă aduceți aminte că președintele Boyd K. Packer a fost un artist desăvârșit, căruia îi plăcea să sculpteze păsări din lemn. Într-o zi, dânsul era pasager într-o mașină pe care o conducea vârstnicul A. Theodore Tuttle iar una dintre sculpturile dânsului se afla pe bancheta din spate. La o intersecție, vârstnicul Tuttle a frânat tare și sculptura s-a răsturnat pe podea și s-a spart în mai multe bucățele. Vârstnicul Tuttle era devastat, dar președintele Packer nu era. Dânsul a spus pur și simplu: „Uită. Eu am făcut-o. Eu pot să o repar”. Și dânsul a făcut acest lucru. A făcut-o să fie mai puternică decât era și chiar a îmbunătățit-o un pic. Președintele Packer a explicat: „Cine te-a făcut? Cine este Creatorul tău? Nu există nimic în viața ta care să se îndoaie sau să se spargă și pe care El să nu poată să-l repare sau pe care nu îl va repara”.⁵

Când cursanții noștri înțeleg rolul lui Isus în calitate de Creator și pe măsură ce reflectează la relatările scripturale care depun mărturie despre puterea Sa incredibilă de a repara și vindeca creațiile Sale, inima lor va tânji să simtă acea putere și promisiune în viața lor. Apoi, ei vor acționa cu credință pentru a simți puterea Sa incredibilă de a repara ceea ce este stricat în ei.

Un alt titlu sacru al lui Isus Hristos este cel de Mântuitor. De 930 de ori scripturile fac referire la El ca având acest rol. Ce ne învață acest titlu despre caracterul Lui și atributele Sale? Ce a însemnat puterea Sa mântuitoare pentru Alma, Saul și pentru femeia adulteră? Ce a însemnat pentru Matei, vameșul și evanghelistul?

Cred că este interesant faptul că aflăm despre chemarea lui Matei în Cei Doisprezece în același capitol în care aflăm că Isus înfăptuia miracole și „[vindeca] orice fel de boală și orice fel de neputință, care era în norod”.⁶ Motivul pentru înfăptuirea acestor miracole este faptul că lui Isus „I s-a făcut milă”⁷. Dar oare de ce doar Matei, dintre toți evangheliștii, include chemarea sa printre relatările despre aceste miracole? Poate că relatarea sa era una cronologică, dar eu cred că putem învăța altceva de aici. Este posibil ca Matei să fi înțeles că cel mai măreț miracol pe care Isus l-a înfăptuit a fost faptul de a ne mântui iertându-ne, iubindu-ne, înălțându-ne și arătând unei persoane adevărata ei identitate și adevăratul ei potențial, tot așa cum El a făcut pentru Matei?

Un alt mod de a ajuta cursanții să recunoască atributele lui Isus este acela de a nu ne concentra doar asupra evenimentelor din scripturi, ci asupra a ceea ce ne învață acele evenimente despre Salvator. De exemplu, de ce predăm povestirea despre Amon care taie brațele bărbaților care au împrăștiat oile regelui Lamoni? Oare ca să discutăm despre măreția lui Amon? Sau oare această povestire este despre măreția lui Dumnezeu? Ce ne învață această povestire despre Domnul și despre modul în care El îi binecuvântează pe cei care își pun încrederea în El? Relatarea lui Amon se încheie cu această mărturie înflăcărată: „Eu nu mă laud pentru propria mea putere… Știu că eu sunt nimic… de aceea… mă voi îngâmfa din cauza Dumnezeului meu, căci în puterea Lui pot eu să fac toate lucrurile”.⁸

Cu câteva luni în urmă, eram cu un grup minunat de învățători și i-am rugat să aleagă oricare povestire din scripturi sau eveniment din istoria Bisericii și să se gândească la ceea ce ne dezvăluie despre natura lui Dumnezeu. Primul învățător a spus: „Poligamia”. Primul meu gând a fost: „Mulțumesc mult! Nici că puteai să alegi un subiect mai dificil”. Dar, pe măsură ce am început să discutăm, s-a întâmplat un lucru minunat. Oamenii au început să-și depună mărturia despre faptul că Tatăl Ceresc își iubește toți copiii și dorește ca ei să fie îngrijiți. O altă persoană a vorbit despre dorința Domnului de a ne cere să facem lucruri dificile, dar și despre faptul că El ne susține mereu și ne recompensează dacă suntem supuși. O altă persoană a vorbit despre Dumnezeu ca fiind cineva care iubește familiile și dorește ca toți copiii să fie învățați de părinți iubitori. Pe măsură ce conversația a continuat, mi-am dat seama că Spiritul depunea mărturie despre natura și caracterul lui Dumnezeu, că noi ne-am simțit mai apropiați de Tatăl nostru din Cer și de Fiul Său, Isus Hristos, și că am ajuns să Îi cunoaștem și să Îi iubim un pic mai mult.

Isus Hristos este Creatorul nostru. El este Mântuitorul și Salvatorul nostru iubitor, iertător și milos. El este, de asemenea, Emanuel, Mielul lui Dumnezeu, Mesia, Cel Sfânt al lui Israel, Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre. Pe măsură ce ne concentrăm asupra titlurilor, rolurilor, caracterului și atributelor Sale, Spiritul va depune mărturie despre El, aducându-ne o mai mare înțelegere și dragoste față de cine este El cu adevărat și o dorință mai mare de a deveni asemănători Lui.

2. Subliniați exemplul lui Isus Hristos

Un al doilea mod de a-L pune pe Isus în centrul predării noastre este să recunoaștem și să subliniem că El este exemplul perfect, încarnarea și expresia tuturor principiilor Evangheliei.⁹ Recent, unul dintre învățătorii noștri mi-a împărtășit că, în cadrul studiului scripturilor din familia sa, ei au decis să citească Noul Testament din nou. Dar, de data aceasta, în loc să se concentreze asupra lucrurilor pe care Isus le-a spus, ei se vor concentra cu precădere asupra a ceea ce Isus a făcut. A ne concentra asupra exemplului Său perfect invită Duhul Sfânt să depună mărturie despre El.

Chiar și atunci când Isus nu este menționat în mod direct într-o povestire pe care o predăm, tot putem să Îl dăm drept exemplu al principiului pe care povestirea îl ilustrează. De exemplu, după identificarea și analizarea unui principiu, putem întreba: „Puteți să vă gândiți la un moment în care Isus a exemplificat acest principiu în scripturi?” Sau: „Când a exemplificat Isus acest principiu în viața voastră sau pentru voi?” Unei cursante i s-a adresat această întrebare în ceea ce privește exemplul Salvatorului de blândețe. Gândurile și sentimentele ei s-au îndreptat repede către modul blând în care Salvatorul s-a purtat întotdeauna cu ea. Această experiență, pe care a trăit-o chiar într-o sală de curs, a făcut-o să aibă o dorință profundă de a fi mai asemănătoare lui Hristos și mai blândă cu oamenii care depind de ea, tot așa cum ea depinde de Domnul.

Puteți căuta prin toate cărțile scrise vreodată și nu veți găsi o ilustrare mai bună a fiecărui principiu al Evangheliei decât ceea ce se găsește în relatările scripturale despre Isus Hristos și slujirea Sa eternă. Meditația asupra exemplelor în care se vorbește despre Domnul în rolurile Sale de Iehova, Hristos muritor și Salvator înviat va mări puterea și capacitatea cursanților noștri de a acționa într-un mod eficient și neprihănit. Va duce lecțiile noastre dincolo de discuțiile despre etică și stăpânire de sine și îi va conecta pe cursanți la puterea Salvatorului și la planul etern al fericirii.

Cum am putea preda principiul onestității ilustrându-l? Pur și simplu arătând că este „cea mai bună caracteristică”, deoarece oamenii vor avea mai mult încredere în noi dacă suntem onești? Sau este oare integritatea o trăsătură esențială a caracterului lui Hristos? Dacă suntem asemănători Lui, trebuie să învățăm să urmăm exemplul Său perfect în faptul de a fi total onești? Astfel de întrebări pot fi adresate cu privire la oricare principiu al Evangheliei.

Arthur Henry King a predat minunat această idee atunci când a spus: „ [binele] este simbolizat de o persoană reală – Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El este un om, nu un principiu, un om care cuprinde toate principiile… Și a urma un om este un lucru foarte diferit de a urma un principiu… Nu trebuie să descifrăm complexitățile filosofice ale eticii. Nu are nimic de a face cu aceasta. Trebuie să studiem evangheliile, să vedem ce a făcut Hristos și să încercăm să ne identificăm cu ceea ce a făcut El. Noi știm ce trebuie să facem deoarece simțim spiritul și dragostea Învățătorului și ne cufundăm în Evanghelie. Evanghelia pe care am asimilat-o ne ajută să simțim în orice moment ce ar trebui să facem într-o anumită situație”.¹⁰

Primim putere când depunem efortul de a trăi potrivit Evangheliei lui Isus Hristos. Dacă simțim vreodată că ne prefacem să facem ceva sau că faptul de a trăi potrivit Evangheliei a devenit o listă de lucruri de făcut, e posibil ca noi să ne fi deconectat de la sursa de har și bucurie pe care o căutăm. E posibil să facem toate lucrurile așa cum trebuie, dar să descoperim că ne lipsește țelul. Evanghelia nu este o listă de cerințe; reprezintă vestea bună că Isus Hristos a învins păcatul și moartea. Isus Hristos este persoana centrală în planul Tatălui nostru din Cer menit să ne ajute să devenim asemănători Lui. El este exemplul perfect al modului în care să trăim și sursa puterii divine care întărește de care avem nevoie. Pe măsură ce învățăm să urmăm exemplul Său și depunem efortul de a trăi potrivit Evangheliei ca El, vom avea bucurie deoarece suntem ucenicii Săi.

3. Căutați semnele și simbolurile despre Isus Hristos

În al treilea rând, noi trebuie să căutăm semnele și simbolurile¹¹ despre Salvator în viețile profeților și ale altor bărbați și femei credincioși, așa cum sunt consemnate în scripturi. Profetul Iacov ne-a învățat: „Toate lucrurile care au fost date de Dumnezeu omului, de la începutul lumii, sunt o reprezentare a Lui”¹².

Datorită acestei idei, când am predat Vechiul Testament la seminar, am pus foi mari de hârtie pe peretele din spate al sălii de curs. În partea de sus a fiecărei foi am scris numele unui profet din Vechiul Testament. Când am terminat de studiat o parte a Vechiului Testament, le-am cerut cursanților să se gândească la lucrurile pe care le-au învățat despre profetul pe care îl studiam și modul în care experiențele acestuia Îl anticipau sau le aducea aminte de Salvator. După ce am învățat despre Adam, cursanții au scris lucruri precum: „Adam a fost un fiu al lui Dumnezeu”. „El era nemuritor.” „El a mers într-o grădină.” „El a luat asupra lui moartea, pentru ca noi să putem trăi.” Nu ar mai dura mult până când cineva va întreba: „Mai vorbim de Adam sau vorbim despre Isus?”

În aceea perioadă, o cursantă a venit mai devreme la clasă pentru a-mi împărtăși experiența ei privind studiul scripturilor. Cu o seară înainte, ea a citit despre consecințele căderii lui Adam în Moise 4, în care se spune: „De asemenea, spini și pălămidă îți va da și vei mânca iarba de pe câmp”.¹³ Întrucât a învățat să întrebe: „În ce mod această relatare depune mărturie despre Hristos?”, ea a fost îndrumată să întrebe: „Când Isus vorbea cu Adam, știa că, într-o zi, El avea să poarte, la propriu, consecințele căderii sub forma unei coroane de spini?”

Cursanții noștri au găsit un alt exemplu în viața lui Iosif din Egipt, identificând peste 60 de moduri în care acesta L-a simbolizat pe Salvator. Cursanții au subliniat că amândoi erau preaiubiți de Tatăl lor, disprețuiți de frații lor și vânduți la prețul unui sclav. Ei au observat asemănări în ceea ce privește ispitele lor și faptul că Dumnezeu a fost întotdeauna cu ei. Aceste conexiuni reprezintă mult mai mult decât ceva interesant de observat. Viețile profeților aleși ai Domnului Îl simbolizează pe El și ne învață despre atributele Sale divine. Când este folosit în mod eficient, acest mod de a privi circumstanțele ne poate ajuta să ajungem să-L cunoaștem pe Isus mai bine și să fim mai asemănători Lui.

Soția mea, Kristi, a predat recent această relatare scripturală despre Iosif din Egipt și i-a întrebat pe membrii clasei: „Ce caracteristici ca cele ale lui Hristos vedeți în exemplul lui Iosif?” Am discutat despre abilitatea lui de a face ca fiecare încercare să fie o binecuvântare. Am discutat despre supunerea lui, răbdarea lui, disponibilitatea lui de a-și aminti de cei în nevoie și de dorința lui de a ierta. Întrebarea m-a făcut să-mi amintesc de o altă ocazie în care studiam această povestire și îmi imaginam cum a fost atunci când Iosif s-a arătat fraților săi. Scripturile ne spun că ei erau „așa de încremeniți… înaintea lui”.¹⁴ Puteți să vă imaginați cum a fost acel moment și cum trebuie să se fi simțit știind ceea ce au făcut? Dar Iosif le-a răspuns: „Apropiați-vă de mine… eu sunt fratele vostru Iosif… Nu vă întristați… căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră”.¹⁵ Pe măsură ce îmi imaginez acest eveniment, înțeleg mai bine cum va fi când vom sta înaintea Domnului în ziua judecății. Cu siguranță, pot să îmi imaginez că ne vom aminti păcatele noastre și vom fi „încremeniți” în prezența Sa. Dar, de asemenea, pot să mi-L imaginez spunându-ne, pe măsură ce El ne ridică din genunchi: „Apropie-te, eu sunt fratele tău. Dumnezeu M-a trimis ca să vă scap viața”.

Când ne concentrăm asupra semnelor și simbolurilor despre Isus Hristos, ne putem ajuta cursanții să recunoască atributele și caracteristicile Sale adresând întrebări precum următoarele:

„Ce caracteristici ca cele ale lui Hristos vedeți în viața acestui profet?”
„Când ați fost binecuvântați deoarece Isus are acest atribut?” Sau: „Cum Și-a arătat Salvatorul această caracteristică față de voi?”
„Ce puteți face pentru a deveni mai asemănători lui Isus Hristos și a dobândi acest atribut divin?” „Ce ați învățat despre Tatăl vostru din Cer și despre Isus Hristos care vă inspiră să acționați cu credință pentru a-I urma?”

Atunci când cursanții oferă răspunsuri precum „mă rog” sau „citesc din scripturi”, am face bine să-i ajutăm să facă o conexiune între aceste fapte și Tatăl Ceresc și Isus Hristos adresând întrebări precum:

„Cum vor fi rugăciunile voastre diferite știind cu cine vorbiți?”
„Cum veți studia scripturile, astfel încât să vă ajute să Îl cunoașteți pe Salvator mai bine și să fiți mai asemănători Lui?”

Aceste tipuri de întrebări îi vor ajuta pe cursanții noștri să dezvolte o mai mare putere și capacitate de a-L cunoaște pe Salvator și să învețe de la El.

4. Depuneți mărturie pură despre Isus Hristos

Al patrulea lucru pe care îl putem face este să depunem mărturie pură despre Isus Hristos.

Trebuie să vorbim despre El mai des și cu mai multă putere, reverență, adorație și recunoștință. Trebuie să ne împărtășim mărturiile și trebuie să găsim moduri eficiente de a-i invita pe cursanții noștri să-și împărtășească mărturiile unul altuia. În cadrul unei discuții recente dintr-o clasă despre principiul rugăciunii, un învățător a invitat cursanții să se gândească ce ne învață invitația Domului de a ne ruga și promisiunea Sa de a răspunde despre natura Tatălui nostru iubitor din Cer. Apoi, ei au fost invitați să se gândească la atributele Salvatorului, care ne permit să ne rugăm în numele Lui. Datorită acestor întrebări simple, o lecție despre rugăciune s-a transformat într-o ocazie pentru cursanți de a-și depune mărturia despre puterea și dragostea Tatălui nostru din Cer și despre Fiul Său, Isus Hristos. Cursanții au plecat fiind mai recunoscători pentru legătura lor cu Dumnezeirea și pentru incredibila binecuvântare care ne-a fost dată de a ne ruga în numele lui Isus Hristos, care este Avocatul nostru la Tatăl.

Un alt mod esențial de a depune mărturie despre Isus Hristos este de a permite ca mărturiile profeților, atât ale celor din vechime, cât și ale celor din vremurile noastre, să fie auzite în clasele noastre. Apostolul Petru a spus că noi suntem „[martori] aleși mai dinainte de Dumezeu… El [ne-a] poruncit [să mărturisim faptul că] El a fost rânduit de Dumnezeu… Toți proorocii mărturisesc despre El”.¹⁶

Recent, vârstnicul Robert D. Hales a spus ceva care m-a făcut să reflectez mult. Dânsul a spus: „Vedem, ascultăm, citim, studiem și împărtășim cuvintele profeților pentru a fi preveniți și protejați. De exemplu, «Familia: o declarație oficială către lume» a fost dată înainte de apariția încercărilor care amenință acum familia”. Apoi, dânsul a mai adăugat acest gând: „Declarația «Hristos cel Viu: mărturia apostolilor» a fost pregătită înainte de a avea nevoie de aceasta cel mai mult”.¹⁷

Eu nu sunt o persoană care cedează în fața tristeții și pericolului, dar a devenit evident de ce proclamația a fost dată înainte ca vânturile puternice să bată împotriva familiei tradiționale. Și faptul de a auzi un profet spunând că declarația „Hristos cel Viu” a fost dată „înainte de a avea nevoie de aceasta cel mai mult” mă face să mă gândesc că alte vânturi vor mai bate, lovind credința cursanților și copiilor noștri.

Documentul „Hristos cel Viu: mărturia apostolilor” declară: „Ne oferim mărturia despre realitatea vieții Sale fără de egal și virtutea infinită a mărețului Său sacrificiu ispășitor… El a fost Marele Iehova din Vechiul Testament, Mesia din Noul Testament… El a străbătut drumurile Palestinei, vindecându-i pe cei bolnavi, făcându-i pe orbi să vadă și înviindu-i pe morți. El a propovăduit despre adevărurile eternității… Și-a dat viața pentru a ispăși pentru păcatele întregii omeniri… El s-a ridicat din mormânt pentru a deveni «pârga celor adormiți»… El și Tatăl Său i-au apărut băiatului Joseph Smith, începând mult promisa dispensație a „plinirii vremilor”… Noi mărturisim că El va reveni, într-o zi, pe pământ… [și] va conduce ca Rege al regilor și va domni ca Domn al domnilor… Isus este Hristosul cel Viu, Fiul nemuritor al lui Dumnezeu. El este marele Rege Emanuel, care stă, astăzi, la dreapta Tatălui Său. El este lumina, viața și speranța lumii. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru darul fără de seamăn care este Fiul Său divin”.¹⁸

Această mărturie a profeților lui Dumnezeu a fost dată înainte de momentul în care cursanții și copiii noștri vor avea nevoie de ea cel mai mult. Trebuie să-i ajutăm să înscrie această mărturie adânc în mintea și inima lor. Nu există niciun lucru mai important pe care-l putem face pentru a ne binecuvânta cursanții decât să-i ajutăm să ajungă să-L cunoască pe Isus Hristos. Trebuie să îi ajutăm să Îl iubească, să Îl urmeze și să se străduiască având ca scop să devină asemănători Lui. La mărturia profeților lui Dumnezeu, eu adaug mărturia mea umilă că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lumii.

În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.