Transmisiuni anuale
Mesageri ai veștilor bune


Mesageri ai veștilor bune

Transmisiunea adunării anuale pentru S&I, 2023

Vineri, 27 ianuarie 2023

Fratele Chad H Webb: În vechime, era o onoare supremă să fii ales mesager al unor vești bune, în special să fii mesagerul unei biruințe în luptă. În anul 490 î.H., un tânăr pe nume Fidipide a fost ales având onoarea de a transmite vestea cetățenilor îngrijorați din Grecia că armatele lor au salvat națiunea înfrângând invadatorii perși. O legendă spune că Fidipide a alergat întregul drum de la Valea Maraton până la Atena pentru a proclama vestea cea bună. După mai bine de 2.500 de ani, oameni care au o condiție fizică mult mai bună decât a mea continuă să sărbătorească acea cursă alergând la maratoane.

Isaia a făcut referire la ideea de a fi mesager al veștilor bune când a spus:

„Și aceștia sunt cei care au vestit pacea, care au adus vești bune despre fapte bune, care au vestit salvare; și au spus către Sion: Dumnezeul tău domnește!…

O și, cât de frumoase erau picioarele lor în munți!

Și… cât de frumoase sunt în munți picioarele acelora care încă mai vestesc pace!”1.

Aceste versete din scripturi au schimbat totul pentru mine când eram tânăr misionar căruia îi era dor de casă și era descurajat. Spiritul acestor versete mi-a deschis inima și mintea la faptul că mi s-a încredințat să fiu mesagerul celei mai minunate vești pe care lumea o putea auzi vreodată. Disperarea și autocompătimirea au fost înlocuite de speranță și recunoștință și nu am uitat niciodată acea dimineață în care am înțeles prin Duhul Sfânt, pentru prima dată, că trebuia să-L reprezint pe Salvator în a transmite vestea cea bună despre dragostea Sa fără de seamăn, sacrificiul Său ispășitor și victoria Sa asupra păcatului și a morții.

În fiecare zi în care intrați într-o sală de clasă, sunteți mesagerii veștilor bune ale Evangheliei lui Isus Hristos. Vă mulțumesc că vestiți pace într-o lume a dezbinării și discordiei și că aduceți lumina și adevărul într-o lume care poate părea întunecată și plină de confuzie. Aceasta este adevărata Biserică a lui Isus Hristos. Ați fost pregătiți și aleși să fiți mesageri ai păcii pentru tinerii și tinerii adulți din Biserica Domnului. Ce onoare este să-L reprezentăm pe Isus Hristos, să propovăduim Evanghelia Sa și să ne străduim s-o predăm în modul Său!

Anul trecut, am avut ocazia să învățăm de la vârstnicul Dieter F. Uchtdorf când dânsul a prezentat noul manual Să predăm în modul Salvatorului. Îmi place că acest nou manual se concentrează asupra exemplului lui Isus Hristos în calitate de Învățător Suprem. Vârstnicul Uchtdorf a spus: „Cea mai bună cale de a deveni un învățător mai bun este aceea de a deveni un ucenic mai bun al lui Isus Hristos”2.

Dat fiind că avem manualul Să predăm în modul Salvatorului, nu vom mai folosi manualul Predarea și învățarea din Evanghelie. Manualul Să predăm în modul Salvatorului nu este menit să fie o resursă pentru instruire; scopul lui este de a oferi definiții și explicații despre învățarea și predarea eficiente. Resursele pentru instruire au fost și vor continua să fie elaborate pentru a vă ajuta să puneți în practică principiile predate în Să predăm în modul Salvatorului. Aceste resurse includ unele elemente din manualul Predarea și învățarea din Evanghelie care i-au binecuvântat pe cursanți ani de zile.

Știu că mulți dintre dumneavoastră ați petrecut deja un timp considerabil studiind Să predăm în modul Salvatorului și cugetând asupra întrebărilor pentru autoevaluare. Vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru a fi învățători asemănători lui Hristos ai Evangheliei restaurate.

Pentru a îmbunătăți mai mult materialele noastre de instruire, doresc, de asemenea, să anunț o modificare a declarației oficiale cu privire la obiectivele Seminarelor și Institutelor. Înainte de a vă împărtăși noua formulare a declarației noastre cu privire la obiective, permiteți-mi să ofer câteva informații despre context. De-a lungul ultimilor doi ani, ne-am concentrat asupra faptului de a oferi cursanților experiențe care duc la convertire, relevanță și apartenență și a face ca acele experiențe să fie accesibile mai multor tineri și tineri adulți. Este absolut necesar să recunoaștem că aceste principii nu sunt egale ca valoare. Scopul suprem este de a oferi experiențe care îi invită pe cursanții noștri să învețe Evanghelia și să-și aprofundeze convertirea la Isus Hristos.

Relevanța și apartenența sunt importante, dar ele sunt rezultate indirecte. Ele sunt un mijloc către un scop, care mijloc, atunci când este folosit în mod eficient, poate duce la obiectivul nostru principal - convertirea. Relevanța care duce la convertire este mai mult decât simplul fapt de a vorbi despre lucruri care sunt de interes pentru cursanții noștri. Nimic nu este mai relevant pentru progresul și fericirea noastră eterne decât Isus Hristos și Evanghelia Sa restaurată. Planul salvării este planul lui Dumnezeu pentru toți copiii Săi. Are relevanță imediată și importanță eternă pentru fiecare copil al lui Dumnezeu.

Relevanța care duce la convertire se dezvoltă pe măsură ce Duhul Sfânt ajută cursanții să înțeleagă planul lui Dumnezeu, rolul central al lui Isus în acel plan și importanța Evangheliei în viața noastră de zi cu zi. Relevanța care duce la convertire ajută cursanții să înțeleagă legătura dintre scripturi și învățăturile profeților din zilele noastre și circumstanțele și nevoile personale. Îi ajută să recunoască modul în care Evanghelia răspunde la întrebările din sufletul lor. Aceasta se întâmplă când se simt inspirați să acționeze cu credință în Isus Hristos și să aibă parte de împlinirea binecuvântărilor promise ale Tatălui Ceresc. Aceasta este relevanța care duce la convertire.

Este, de asemenea, adevărat că apartenența, în sine, nu este obiectivul final. De fapt, deoarece cuvântul apartenență este folosit în atât de multe moduri, uneori poate fi înțeles greșit ce vrem să spunem prin apartenență în contextul Evangheliei. Mulți dintre noi am simțit apartenența într-o mulțime de împrejurări. Când eram mic, mi s-a întâmplat acest lucru în echipe sportive. Coechipierii mei erau cei mai apropiați prieteni ai mei și, cu siguranță, m-am simțit implicat în cauza noastră privind succesul. Acel fel de apartenență este sănătos și chiar important. Dar există mult mai multe aspecte privind apartenența care duc la convertire.

Vârstnicul D. Todd Christofferson, la cea mai recentă conferință generală, ne-a învățat că doctrina apartenenței are trei părți: adunarea poporului de legământ al Domnului; slujirea și sacrificiul; și locul central al lui Isus Hristos în apartenență.3 Aceste concepte sunt esența a ceea ce vrem să spunem când ne referim la apartenență care duce la convertire. Cu siguranță, apartenența include faptul de a ne iubi și a ne respecta unii pe alții. Include, de asemenea, principii care ne aduc la Salvator și ne îndeamnă să ne implicăm în cauza Sa pe măsură ce ne ajutăm unii pe alții să mergem pe cărarea legămintelor înapoi la El.

Binecuvântările adevăratei apartenențe concentrate asupra Evangheliei includ, de asemenea, legături cu legămintele. Apartenența, așa cum este definită prin prisma Evangheliei restaurate, ne ajută să ne cunoaștem adevărata identitate și relația eternă cu Tatăl nostru din Cer. Legămintele noastre ne sunt făcute disponibile datorită dragostei Sale față de noi și ne leagă de El, de familiile noastre și de o comunitate de credincioși care au promis să poarte greutățile unul altuia. Acest tip de apartenență duce la convertirea la Isus Hristos și Evanghelia Sa restaurată.

Acum, permiteți-mi să mă întorc la modificarea adusă declarației noastre cu privire la obiective, care a fost aprobată de Consiliul pentru Educație al Bisericii. În efortul de a face astfel, încât convertirea să fie obiectivul direct al tuturor experiențelor noastre de predare și învățare, declarația cu privire la obiective va fi acum astfel: „Scopul nostru este să ajutăm tinerii și tinerii adulți să-și aprofundeze convertirea la Isus Hristos și Evanghelia Sa restaurată, să fie demni de binecuvântările din templu și să se pregătească pe ei înșiși, familiile lor și pe alții pentru viața eternă alături de Tatăl lor din Cer”. Această modificare ne va ajuta să ne organizăm instruirile și eforturile de a crea experiențe de învățare în speranța că putem ajuta cursanții să fie ucenici ai lui Isus Hristos toată viața. Rolurile învățătorului identificate în Să predăm în modul Salvatorului vor rămâne pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine rolul învățătorului în a-i ajuta pe cursanți să-și aprofundeze convertirea. Am actualizat, de asemenea, paragrafele Trăim, Predăm și Administrare, asociate directivei noastre, pe care le puteți găsi pe site-ul S&I.

Orice s-ar schimba sau s-ar putea sublinia în acțiunile noastre de a preda Evanghelia în mod eficient, ceea ce nu se va schimba niciodată este faptul că ne vom concentra asupra lui Hristos și asupra cursanților și ne vom bizui pe scripturi. Și vom încerca întotdeauna să aducem în experiențele de predare și învățare inspirația și mărturia Duhului Sfânt. Toate lucrurile pe care le facem trebuie să ne aprofundeze convertirea la Isus Hristos și Evanghelia Sa restaurată, deoarece El este răspunsul la încercările și întrebările lor. El este Dumnezeul izbăvirii și mântuirii lor.

Acum, aș dori să fac un alt anunț cu privire la un alt lucru aprobat de Consiliul pentru Educație al Bisericii. Din nou, aș dori să prezint acel anunț oferind câteva informații despre context, de data aceasta folosind un principiu predat de Salvator. Recent, am observat că, în pilda semănătorului, Isus a spus că o sămânță a rodit o sută, alta șaizeci și alta treizeci. Ceea ce a fost important pentru mine când am citit aceasta a fost faptul că fiecare dintre acestea a crescut din ceea ce Salvatorul a numit pământ bun. Nu au crescut lângă drum, pe locurile stâncoase sau din sămânța care a căzut printre spini; au crescut din pământ bun.

M-a făcut să mă întreb dacă abordarea noastră actuală cu privire la cerințele pentru a obține credite pentru curs este similară doar cu recunoașterea celor care rodesc o sută, în timp ce nu reușim să recunoaștem și să fim recunoscători pentru eforturile și contribuțiile celor care rodesc șaizeci și treizeci. Fiecare cursant este la un nivel diferit în ceea ce privește sprijinul familiei, înțelegerea Evangheliei și angajamentul personal. Cu siguranță, trebuie să avem așteptări mari, dar trebuie, de asemenea, să avem grijă să nu-i descurajăm pe cei care fac tot ce pot în circumstanțele în care se află.

Aceste versete ne-au făcut să ne întrebăm dacă era posibil să menținem standarde înalte și să găsim modalități de a personaliza abordarea noastră. Puteam oare să găsim modalități de a încuraja și recunoaște creșterea și progresul la fiecare nivel de-a lungul cărării legămintelor și să-i ajutăm pe toți cursanții noștri să reușească? Puteam oare să-i sprijinim în eforturile lor de a studia din scripturi și a învăța Evanghelia având obiective motivate mai mult intrinsec, astfel încât cursanții să-și formeze obiceiuri și tipare pe care le vor păstra mult timp după terminarea cursurilor noastre?

Ținând cont de acest lucru, doresc să anunț următoarele despre seminar: evaluarea cunoștințelor va trece de la evaluarea individuală la recapitularea în grup, ceea ce va asigura faptul că respectivii cursanți au învățat conținutul prezentat. Cei care stăpânesc conținutul pot să-i ajute pe alții, astfel încât tuturor să li se dea ocazia de a-și aprofunda înțelegerea. Părțile evaluării legate de crezuri și punere în practică vor continua să fie exerciții individuale menite să ofere ocazia de a reflecta la sine. Cerința privind cititul se schimbă, de asemenea, și nu va mai fi necesar să se citească în 75% din zilele din fiecare semestru.

Mai departe, pentru a primi credite pentru curs în vederea absolvirii, cursanților de la seminar li se va cere să citească fragmente selectate din cartea de scripturi în fiecare semestru. De exemplu, în timpul primului semestru în care studiază Doctrină și legăminte – Istoria Bisericii, cursanții vor citi Joseph Smith – Istorie. Apoi, li se va cere să stabilească un alt obiectiv personal motivat intrinsec privind cititul, al cărui rezultat să fie o nouă creștere în ce privește progresul. Aceste obiective personale trebuie să reflecte abilitățile cursantului și să recunoască efortul și progresul individuale.

Învățătorii vor încuraja, de asemenea, cursanții să-și urmărească progresul privind obiectivele personale și să-i încurajeze să le ducă până la capăt. Ei vor încuraja cursanții să citească fragmentele scripturale desemnate pentru Vino și urmează-Mă din timpul săptămânii de seminar, fie individual, fie împreună cu familia lor. Ei încurajează, de asemenea, cursanții să studieze, în mod consecvent, Cartea lui Mormon individual sau împreună cu familia lor. În viitorul apropiat, vă vor fi trimise mai multe informații cu privire la ambele modificări, inclusiv detaliile privind implementarea și termenele și ce ar putea însemna acest lucru pentru semestrele anterioare când nu au fost îndeplinite cerințele.

Acum, aș dori să vă împărtășesc ceva ce a spus președintele Henry B. Eyring când s-a discutat despre această schimbare. Dânsul a spus: „Pentru a face acest lucru bine, va fi nevoie ca învățătorii să ofere mai multă atenție la nivel personal și în mod individual. Va aduce o povară, dar este o povară pe care învățătorii ar trebui să fie bucuroși s-o poarte, deoarece slujirea lor personală este la fel de importantă ca instruirea pe care o oferă în clasă. Dacă poate cineva să facă acest lucru, aceia sunt învățătorii dumneavoastră. Ei sunt minunați”.

Sunt de acord cu președintele Eyring; sunteți minunați. Îmi dau seama, de asemenea, că trecerea de la standarde rigide la obiective individuale va necesita mai mult timp și mai multă atenție din partea dumneavoastră. Dar ce putem face pentru a-i binecuvânta mai mult pe cursanții noștri decât să-i ajutăm să-și creeze obiceiul zilnic de a studia din scripturi din motivele potrivite?

În final, cerința privind prezența va rămâne aceeași. Vă rugăm să-i ajutați pe cursanți să înțeleagă că experiențele pe care le au în clasă le măresc înțelegerea cu privire la Evanghelie și le aprofundează credința. De aceea ei doresc să participe, nu doar să primească credite. Un cursant care înțelege acest lucru va dori să fie prezent 100% din timp.

La institut, vom continua să avem aceleași cerințe pentru credite, dar vom pune accent pe motivele intrinseci pentru participarea și implicarea în procesul de învățare. Motive precum aprofundarea credinței, apropierea de Salvator și învățarea doctrinei Sale ajută cursanții să înțeleagă de ce, îi ajută să-și stabilească obiective care îi apropie mai mult de El și îi încurajează să fie răspunzători în fața Sa.

Mulți dintre cursanții noștri tocmai își încep călătoria și sunt invitați, poate pentru prima dată, să facă loc seminței credinței în viața lor. În loc să ne facem griji că nu au trăit încă experiența a tot ceea ce a trăit un cursant mai matur, trebuie să fim recunoscători pentru dorința lor de a crede. Când ei văd că rodul este bun, trebuie să ne bucurăm împreună cu ei și să sărbătorim acel dar de la Tatăl nostru din Cer. Apoi, împreună, putem aștepta cu răbdare ziua în care sămânța devine un pom care crește întru viața nepieritoare.

Vă invit să continuați să studiați cu atenție manualul Să predăm în modul Salvatorului și să vă gândiți ce altceva v-ar învăța Domnul despre convertire, relevanță și apartenență. Vă rugăm, de asemenea, să vă gândiți cu atenție la principiile care stau la baza schimbărilor din declarația noastră cu privire la obiective și la cerințele pentru cursuri. Faceți, cu grijă, aceste schimbări în moduri care îi inspiră și binecuvântează pe toți cursanții dumneavoastră.

În cele din urmă, vă invit să continuați să vă concentrați asupra lui Isus Hristos în toate acțiunile dumneavoastră. Gândiți-vă, rugându-vă, cum puteți învăța de la El, cum puteți învăța să urmați exemplul Său în calitatea de Învățător Suprem și cum puteți învăța să vă bizuiți mai mult pe harul Său și dragostea Sa pe măsură ce vă străduiți să-i binecuvântați pe cei pe care îi iubiți. Depun mărturie că El este calea. În numele lui Isus Hristos, amin.

Tipărește